Contract de intermediere. Plasare de forta de munca.
Incheierea unui contract de plasare a fortei de munca impune celui care a beneficiat de serviciile agentiei si de obtinerea unui loc de munca in strainatate sa achite comisionul, conform clauzelor contractuale.
Reclamanta S.C. RI S.A. a chemat in judecata pe parata OT, solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 600 dolari SUA, in echivalentul in lei la data efectuarii platii, reprezentand comisionul pe care s-a obligat sa i-l achite prin contractul de plasare forta de munca, incheiat intre parti la 20.09.2000.
In considerente se arata ca parata s-a adresat reclamantei pentru obtinerea unui loc de munca, obiectul de activitate al societatii fiind recrutarea si plasarea fortei de munca in strainatate.
Cu toate ca reclamanta si-a indeplinit obligatia asumata, obtinand pentru parata un post la o firma din Emiratele Arabe, societatea nu a primit decat in parte comisionul datorat.
In drept au fost invocate prevederile art. 1073 cod civil.
Parata s-a aparat, invocand in principal faptul ca raportul juridic stabilit la 20.09.2000 rezulta in fapt dintr-un contract de imprumut, pentru suma de 1.000 dolari SUA. Din declaratia autentica emisa si datata 05.01.2001 reiese ca reclamanta recunoaste primirea sumei acordate paratei cu titlu de imprumut.
Actiunea este fondata.
Din analiza probelor administrate rezulta ca intre reclamanta S.C. RI S.A. si persoana fizica OT au fost incheiate doua contracte, respectiv, unul de plasare de forta de munca datat 14.03.2000 si cel intitulat ,,de comision’’ la 20.09.2000.
Primul contract a consemnat vointa partilor de a fi achitat, pentru serviciul prestat de societate, un comision de 15 % din salariul lunar, in timp ce la 20.09.2000, prin contractul de comision, a intervenit un nou acord de vointa, materializat in clauza referitoare la plata unui comision fix de 1.000 dolari SUA.
Probele administrate dovedesc ca la aceeasi data - 20.09.2000 - intre parata si directorul societatii reclamante se incheie un contract de imprumut, prin care parata acorda acestuia 1.000 dolari SUA. Declaratia autentificata invocata in aparare, emisa la 05.01.2001, se refera la stingerea obligatiei de restituire a imprumutului, fara ca acest raport juridic sa afecteze drepturile si obligatiile nascute intre societate si parata.
In consecinta, plata sumei de 1.000 dolari SUA reflecta indeplinirea obligatiei directorului societatii, ca persoana fizica, de restituire a sumei imprumutate, iar nu indeplinirea obligatiei paratei de a plati societatii comisionul datorat.
Asa fiind, parata urmeaza sa fie obligata la plata diferentei de 600 dolari SUA, reprezentand diferenta de comision neachitata pentru serviciul prestat.
(sentinta civila nr. 7037 COM/ 22.10.2002, irevocabila prin nerecurare)
Nota: Lamurirea obligatiilor nascute intre parti presupunea analizarea, in contextul raporturilor juridice invocate in cauza, a modului in care s-a realizat plata partiala din comisionul pretins, aspect care nu a fost cuprins in considerente si care ar fi putut inlatura ambiguitatea derularii concomitente a unui contract de intermediere si a unui imprumut dat reprezentantului societatii de catre cel care dorea un loc de munca.