Contract individual de munca. Modificarea ulterioara a obiectivelor contractului individual de munca, care a fost facuta fara a se aduce la cunostinta angajatului
- Codul Muncii, art. 40 alin. 2 lit. "c", art. 160, art. 161, art. 162 alin. 2
Parata nu a dovedit ca obiectivele initiale fixate la inceputul anului 2010 si comunicate reclamantei ar fi fost modificate, desi o astfel de modificare trebuia sa imbrace aceeasi forma si sa fie comunicata angajatei, intrucat prin actul aditional recurenta s-a obligat sa comunice obiectivele la inceputul fiecarui an angajatului.
Orice modificare ulterioara a obiectivelor, facuta fara a se aduce la cunostinta angajatului este lovita de nulitate, cu atat mai mult cu cat modificarea a intervenit la finalul anului respectiv. Prin Sentinta civila nr. 1930 din 08.11.2011 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 3313/102/2011 s-a admis actiunea formulata de reclamanta L.I.T. in contradictoriu cu parata SC H.R. SRL si s-a dispus obligarea paratei la plata in favoarea reclamantei a sumei de 1.410 lei, reprezentand parte restanta din adaosul la salariu cuvenit conform actului aditional nr. 1247/7.04.2009 la contractul individual de munca, a sumei de 150,33 lei si a sumelor reprezentand drepturile salariale cuvenite reclamantei pentru zilele de 6.09.2011, 18.10.2011 si 1.11.2011, cu titlu de cheltuieli de judecata. S-a dispus respingerea restului pretentiilor privind cheltuielile de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca parata nu a dovedit ca obiectivele initiale fixate la inceputul anului 2010 si comunicate reclamantei ar fi fost modificate. Din corespondenta pe e-mail nu rezulta acest aspect. Or, orice comunicare a obiectivelor modificate trebuia facuta in aceeasi forma ca si cea de la stabilirea lor initiala.
In aceste conditii, orice modificare ulterioara a obiectivelor, care a fost facuta fara a se aduce la cunostinta angajatului si inca la sfarsitul anului pentru care sunt propuse obiectivele, este lovita de nulitate. De altfel, din actul aditional la pct.2 lit.c rezulta ca "obiectivele se comunica de catre angajator la inceputul fiecarui an".
In ceea ce priveste sustinerile paratei ca este atributul angajatorului stabilirea cuantumului bonusului, instanta a constatat ca acesta este de fapt rezultatul negocierii dintre angajator si salariat, conform art.162 alin.2 din Codul muncii.
Impotriva acestei hotarari parata SC H.R. SRL, prin reprezentant legal, a formulat recurs, solicitand modificarea sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii reclamantei si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea recursului, recurenta a aratat ca in mod gresit si in pofida argumentelor sustinute in mod repetat, instanta de fond a considerat ca, in speta, ar fi vorba de o modificare a obiectivelor initiale, care ar fi trebuit comunicate intimatei - fara a indica insa in mod concret temeiul legal al acestei potentiale obligatii stabilite in sarcina recurentei.
Recurenta a mai aratat ca instanta de fond a facut o gresita aplicare a prevederilor art. 160, 161 si 162 alin. 2 din Codul muncii, considerand ca bonusul in discutie este inclus in categoria "alte adaosuri salariale" si in consecinta este cuvenit integral, indiferent de rezultatele evaluarii profesionale. In cuprinsul motivarii sentintei atacate, instanta de fond a retinut in mod nejustificat ca recurenta ar fi recunoscut ca intimata si-a indeplinit toate obiectivele, cu exceptia celor care depindeau de rezultatul auditului de personal - obiectivele in discutie ale intimatei erau obiective complexe, formate dintr-o multitudine de activitati componente, al caror grad de realizare a fost luat in calcul la evaluare.
Recurenta a mai sustinut ca bonusul in discutie este un beneficiu stabilit de angajator pentru extra-performanta salariatilor, prin atingerea unor obiective agreate la inceputul fiecarui an. Asadar, nu poate fi considerat un drept salarial suplimentar garantat, cum sunt sporurile legale sau primele de sarbatori, spre exemplu.
Singura prevedere referitoare la obiectivele de performanta din Codul muncii este continuta de art. 40 alin. 1 lit. f, care statueaza ca angajatorul are dreptul sa stabileasca obiectivele de performanta individuala, precum si criteriile de evaluare a realizarii acestora. Actul aditional la contractul de munca al intimatei prevede doar obligativitatea comunicarii de catre angajator, la inceputul anului, a obiectivelor de evaluare. Nu este vorba despre o modificare a obiectivelor initiale, ci de luarea in considerare a unor activitati componente ale obiectivelor personale, nominalizate ca "obiective alternative". In mod superficial, prima instanta nu a tinut cont de toate precizarile recurentei, nu a analizat natura activitatilor evaluate, considerand ca este vorba de o modificare a obiectivelor initiale.
Aceasta considerare a activitatilor componente drept obiective alternative - care in fond sunt chiar activitati aferente fisei de post a intimatei - reprezinta o dovada a disponibilitatii si a bunei-credinte a recurentei. In mod abstract, neindeplinirea unui obiectiv agreat ca atare, indiferent de cauza, ar trebui sa aiba ca si consecinta diminuarea proportionala a bonusului. Nu exista temeiuri legale sau statutare in acest sens, drept pentru care angajatorul nu este obligat sa procedeze in mod obligatoriu la inlocuirea unor obiective/criterii de performanta agreate care nu pot fi duse la indeplinire de angajat.
Recurenta a mai invocat lipsa temeiului legal al actiunii introductive, de vreme ce nici art. 40 alin. 2 lit. c, nici art. 161 din Codul muncii nu stabilesc un drept subiectiv concret in favoarea intimatei, a carui restabilire sa fie posibila pe calea unei actiuni in justitie. Din contra, normele legale pe care se bazeaza actiunea introductiva au caracter generic si nu pot constitui in vreun fel temeiul de drept al actiunii introductive.
Recurenta a reiterat sustinerea conform careia nu este vorba de neacordarea unor drepturi salariale de baza sau a unor sporuri garantate, care ar fi incluse in salariul de baza, ci este vorba de acordarea partiala a unui bonus a carui valoare maxima este stabilita printr-un act aditional la contractul de munca, in functie de evaluarea realizata de catre angajator.
In drept, recurenta a invocat dispozitiile art. 304 pct.9, 3041 si art. 274 din Codul de procedura civila, art. 39, 40, 160 si 161 din Codul muncii.
Intimata reclamanta L.I.T. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de parata si mentinerea sentintei pronuntata de Tribunalul Mures, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
Intimata a aratat ca evaluarea activitatii sale nu s-a mai raportat la obiectivele comunicate la inceputul anului 2010, ci au fost avute in vedere obiective alternative, care nu-i fusesera comunicate.
S-a mai aratat ca angajatorul a achitat salariatei numai 70% din bonusul cuvenit, desi neindeplinirea integrala a obiectivelor s-a datorat exclusiv culpei SC H.R. SRL care nu a finalizat pana la sfarsitul anului 2010 auditarea personalului.
Examinand sentinta atacata din perspectiva motivelor invocate, precum si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta de control judiciar constata ca recursul promovat de parata este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In fapt, reclamanta este angajata a societatii recurente, din data de 08.03.1999, in functia de sef administrare personal, conform contractului individual de munca nr. 1361 din 24.03.1999.
Prin actul aditional nr. 147 din 07.04.2009 partile au convenit ca pentru obiectivele comunicate la inceputul fiecarui an, angajata sa fie remunerata cu suma de 4700 lei bonus anual maxim, acordat proportional cu procentul de realizare a obiectivelor anuale, in functie de evaluarea realizarii acestora.
Pentru anul 2010 au fost stabilite 5 obiective, pct.1 si 2 comune tuturor angajatilor si punctele 3, 4, 5 personale, respectiv : 3. Obiectiv/Proiect "revizuire proceduri resurse umane" (30%); 4. Obiectiv/Proiect "revizuire fise post productie la finalizarea auditului de post" (40%), 4.1 Centralizare fise de post actuale pentru personalul direct productiv , tehnic si depozit in format index cu link pentru fiecare tip fisa de post, 4.2 Reactualizare fise de post Sighisoara, conform rezultatelor auditului de post, comunicate de personalul implicat in auditarea posturilor 20%, 4.3 Distribuirea pe baza de semnatura a noilor fise de post (Sighisoara)-10%. si 5.Obiectiv / Participarea la un seminar de specialitate.
In urma evaluarii activitatii reclamantei, parata recurenta a constatat ca angajata a indeplinit obiectivele de la punctele 1, 2, 3 si 5 in procent de 100%, iar pentru obiectivul de la punctul 4 in procent de 25%, a considerat ca obiective alternative la pct.4 pct. 4.2 si pct. 4.3 - a) verificarea fiselor de post existente la initierea proiectului PWC si centralizarea in vederea revizuirii in cadrul procedurii de audit si b) verificarea integralitatii dosarului personal al angajatilor -in speta a fisei de post si verificarea pozitiei ocupate de angajatii aflati in administrarea si atestarea acesteia prin fisa sau un profil a/al postului.
Parata a analizat activitatea reclamantei prin raportare la aceste obiective alternative, intrucat obiectivele initiale de la pct. 4.2 si 4.3 erau dependente de un proiect organizational in desfasurare, ce viza elaborarea unui sistem de evaluare a performantelor angajatilor si se puteau realiza numai ulterior efectuarii auditului de post.
Parata nu a dovedit ca obiectivele initiale fixate la inceputul anului 2010 si comunicate reclamantei ar fi fost modificate, desi o astfel de modificare trebuia sa imbrace aceeasi forma si sa fie comunicata angajatei, intrucat prin actul aditional recurenta s-a obligat sa comunice obiectivele la inceputul fiecarui an angajatului.
Orice modificare ulterioara a obiectivelor, facuta fara a se aduce la cunostinta angajatului este lovita de nulitate, cu atat mai mult cu cat modificarea a intervenit la finalul anului respectiv.
Stabilirea cuantumului bonusului este rezultatul negocierii dintre angajator si salariat conform art. 162 alin.2 din Codul muncii, nefiind intemeiate argumentele recurentei in sensul ca acesta este atributul angajatorului si ca obligatia retinuta in sarcina acesteia de a plati bonusul angajatului nu are un temei legal.
Potrivit art. 160 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri., in speta, bonusul, iar ca urmare a conventiei partilor acesta trebuia achitat salariatului care si-a indeplinit obiectivele. Din aceasta perspectiva prima instanta nu a facut o gresita aplicare a legii. Faptul ca anumite obiective nu au putut fi indeplinite din considerente care exced responsabilitatii angajatului, nu poate influenta rezultatul evaluarii si nici nu poate justifica efectuarea evaluarii prin raportare la alte obiective, pe care salariatul nu le-a cunoscut.
Fata de aceste aspecte, Curtea a constat ca prima instanta a dat o interpretare corecta probelor administrate, pronuntand o solutie legala si temeinica.
In consecinta, constatand ca nu este incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul procedura civila, in temeiul prevederilor art. 312 Cod procedura civila, Curtea a respins ca nefondat recursul promovat de parata SC H.R. SRL impotriva Sentintei civile nr. 1930 din 08.11.2011 pronuntata in dosarul nr. 3313/102/2011 al Tribunalului Mures.
De asemenea, in temeiul dispozitiilor art. 274 din Codul de procedura civila, fiind in culpa procesuala, recurenta urmeaza a fi obligata la plata catre intimata a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial, conform extrasului de cont de la fila 18. Cu privire la cheltuielile de deplasare, intrucat acestea nu au fost ocazionate de deplasarea in fata instantei de judecata la termenele fixate, nu vor fi incluse in cheltuielile de judecata la care urmeaza a fi obligata recurenta.