Litigiu de munca. Exceptia lipsei de interes juridic(actual)
in anularea deciziei prin care s-a dispus incetarea delegarii la un punct de lucru din strainatate al societatii angajatoare. Modificarea contractului individual de munca prin acordul partilor cu privire la locul muncii, intervenita ulterior deciziei de incetare a delegarii si inainte de introducerea actiunii.
Art. 41 din Codul Muncii
Curtea apreciaza ca in conditiile in care, la data de 14.08.2009 cand, potrivit stampilei postale aplicate pe plicul de expediere, recurenta reclamanta a investit Tribunalul cu contestatia formulata impotriva deciziei unilaterale de incetare a delegarii sale la Barcelona nr.132/23.07.2009 emisa de intimata, intre parti intervenise actul aditional nr.7/29.07.2009 prin care locul de munca al recurentei fusese stabilit al Bucuresti, prima instanta a apreciat corect ca interesul recurentei de a ataca decizia de delegare nu mai este actual deoarece in conformitate cu prevederile art.969 Cod civil conventiile legal facute au forta obligatorie intre partile contractante, iar valabilitatea conventiei este prezumata pana la proba contrara, proba ce incumba partii ce invoca nevaliditatea conventiei. CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE - Decizia civila nr. 71/11 ianuarie 2011 , data in Dosar nr. 34862/3/2009 (numar in format vechi 5025/2010).
Prin decizia civila mentionata s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de contestatoarea CS in contradictoriu cu intimata SC BATA SA, impotriva sentintei civile nr.3506/22.04.2010, a Tribunalului B- Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale pronuntata in dosarul nr.34862/3/2009 - avand ca obiect "anulare act".
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului B - Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub numarul 34862/3/2009, contestatoarea a solicitat in contradictoriu cu intimata, anularea Deciziei Directorului General nr.132/23.07.2009, deoarece nu indeplineste conditiile de fond si forma prevazute de C.M., iar in subsidiar sa dispuna anularea deciziei prin care s-a dispus incetarea delegarii la punctul de lucru al societatii din Barcelona, ca fiind nelegala si netemeinica si repunerea sa in situatia anterioara emiterii deciziei, respectiv repunerea in functia si locul de munca, precum si in drepturile principale si accesorii, si sa fie obligata parata sa-i plateasca drepturile salariale cuvenite de la data emiterii deciziei de incetare a detasarii la punctul de lucru Barcelona, pana la data repunerii efective in drepturile salariale, conform contractului de munca, respectiv drepturi de care ar fi beneficiat ca detasat.
Prin sentinta civila nr.3506/22.04.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis exceptia lipsei de interes si a respins contestatia formulata de reclamanta in contradictoriu cu intimata , ca lipsita de interes.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca una dintre conditiile de exercitarea a actiunii civile este interesul, ceea ce urmareste o parte prin punerea in miscare a procedurii judiciare.
Interesul trebuie sa fie legitim, sa fie personal, nascut si actual. Referitor la ultima conditie, interesul este nascut si actual daca cel interesat, in situatia in care nu ar fi promovat actiunea, ar fi expus la un prejudiciu.
In speta, contestatoarea a solicitat anularea unei decizii prin care incepand cu data de 25.07.2009 s-a decis incetarea delegarii acesteia la punctul de lucru Barcelona si revenirea acesteia la locul de munca anterior delegarii.
Prin contractul de munca inregistrat cu nr.390/19.03.2007, contestatoarea a fost angajata pe o perioada nedeterminata incepand cu data de 05.03.2007, ca agent Ticketing - transporturi externe ,cu locul de munca la sediul societatii angajatoare.
Prin Actul aditional nr.6/01.09.2008, s-a modificat contractul de munca, respectiv litera D din contract, si anume locul de munca -serviciul Ticketing Barcelona, incepand cu data de 01.09.2008.
Ulterior insa, prin Actul aditional nr.7/29.07.2009 s-a modificat contractul de munca, respectiv litera D din contract, si anume locul de munca serviciul Ticketing Baneasa incepand cu data de 29.07.2009.
Acest din urma act a fost semnat de catre contestatoare si recunoscut de catre aceasta.
Fata de continutul actelor aditionale evocate mai sus, instanta de fond a retinut ca exercitarea atributiilor de serviciu in cadrul serviciului Ticketing Barcelona s-a facut ca urmare a modificarii bilaterale a CIM in ceea ce priveste locul de munca, aceasta procedura desfasurandu-se ulterior si in raport de exercitarea acestor atributii la serviciul Ticketing Baneasa.
Daca la momentul emiterii deciziei contestate se putea vorbi de un interes nascut si actual, legat de un eventual prejudiciu suferit de catre contestatoare prin modificarea unilaterala a CIM din partea angajatorului, de la momentul semnarii de catre contestatoare a actului aditional nr.7/29.07.2009, la 6 zile de la data emiterii deciziei contestate, instanta de fond nu a mai retinut existenta acestei conditii a interesului, contractul individual de munca fiind modificat cu respectarea cerintelor art.41(1) C.M.
Cum sanctiunea in cazul in care se constata lipsa interesului este respingerea acesteia, prima instanta a admis exceptia lipsei de interes si a respins contestatia, ca lipsita de interes, respingand totodata si cererea de cheltuieli de judecata, ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta-contestatoare , invocand in drept disp. art.304 punctele 7,8,9 C.pr.civ, criticand sentinta pentru urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:
Sentinta instantei de fond este nelegala, in opinia recurentei, deoarece in mod gresit instanta de fond a admis exceptia lipsei de interes invocata de parata prin intampinare, motivand faptul ca, reclamanta a incheiat contractul de munca nr.390/19.03.2007 pe o perioada de timp nedeterminata incepand cu data de 05.03.2007 ca agent Ticketing - transporturi externe cu locul de munca la sediul societatii angajatoare si nu a stabilit in mod concret prin acest contract sa fie "locul de munca ...punctul de lucru al societatii din Barcelona,,.
Recurenta mai sustine ca instanta de fond in mod nejudicios a admis aceasta exceptie, motivand faptul ca recurenta a semnat si a fost de acord cu actul aditional nr.7/29.07.2009 , deci a fost de acord cu aceasta decizie.
Mai arata recurenta ca hotararea recurata este netemeinica, deoarece in mod eronat instanta de fond a retinut faptul ca, daca la momentul emiterii deciziei contestate se putea vorbi de un interes nascut si actual legat de un eventual prejudiciu suferit prin modificarea unilaterala a contractului individual de munca de catre angajator, de la momentul semnarii actului aditional nr.7/2009, la 6 zile de la data emiterii deciziei contestate, nu se mai poate retine existenta acestei conditii a interesului, contractul individual de munca fiind modificat cu respectarea cerintelor art.41 alin. 2 CM.
Solicita recurenta sa se aiba in vedere faptul ca a semnat actele aditionale la contractul de munca intrucat nu putea refuza semnarea acestora, in caz de refuz din partea sa, sanctiunea era concedierea de la acest loc de munca.
Avand in vedere, situatia economica si sociala, criza economica financiara prin care trece tara in prezent, apreciaza recurenta ca nu-si putea permite sa ramana fara loc de munca, respectiv fara un salariu cu care sa-si asigure existenta.
Raportul care a stat la baza emiterii deciziei nr.132/23.07.2009 nu indeplineste in opinia recurentei conditiile prevazute de dispozitiile art. 267 C.M., deci in speta nu s-a indeplinit o cercetare prealabila.
Solicita recurenta sa se aiba in vedere la pronuntarea deciziei si dispozitiile prevazute de art. 304 ind. 1 C.pr.civ.
Examinand sentinta, prin prisma criticilor formulate si tinand seama de dispozitiile art.3041 Cod proc. civila, Curtea a constatat ca recursul este nefondat si l-a respins pentru urmatoarele motive:
Astfel, intr-adevar interesul ca si conditie de exercitiu a actiunii civile trebuie sa indeplineasca cumulativ cerintele de a fi legitim, sa fie personal, nascut si actual, in caz contrar cererea introductiva de instanta urmand a fi respinsa ca fiind lipsita de interes.
In cauza, dupa cum corect a apreciat si instanta fondului, contrar sustinerilor recurentei ce nu pot fi primite, cerintele mai sus mentionate nu sunt intrunite, in mod conditiile legii.
Cerinta ca interesul sa fie actual presupune ca acestea sa existe in momentul investirii instantei, titularul actiunii urmand a se expune la un prejudiciu daca nu ar formula cererea de chemare in judecata.
Curtea apreciaza ca in conditiile in care, la data de 14.08.2009 cand, potrivit stampilei postale aplicate pe plicul de expediere, recurenta reclamanta a investit Tribunalul cu contestatia formulata impotriva deciziei unilaterale de incetare a delegarii sale la Barcelona nr.132/23.07.2009 emisa de intimata, intre parti intervenise actul aditional nr.7/29.07.2009 prin care locul de munca al recurentei fusese stabilit al Bucuresti, prima instanta a apreciat corect ca interesul recurentei de a ataca decizia de delegare nu mai este actual deoarece in conformitate cu prevederile art.969 Cod civil conventiile legal facute au forta obligatorie intre partile contractante, iar valabilitatea conventiei este prezumata pana la proba contrara, proba ce incumba partii ce invoca nevaliditatea conventiei.
Prin urmare, nu pot fi primite criticile recurentei potrivit carora ar fi exprimat la incheierea actului aditional nr.7/29.07.2009 un consimtamant nevalabil, viciat potrivit prevederilor art.956 Cod civil, imprejurare care nu ar fi fost avuta in vedere de catre Tribunal, deoarece acestea nu pot fi verificate in cadrul procesual stabilit de recurenta care nu a dedus judecatii vreo cerere de constatare a nulitatii acestei conventii, cadru in care ar fi avut posibilitatea si obligatia de a-si proba sustinerile potrivit carora a semnat actele aditionale la contractul de munca intrucat nu putea refuza semnarea acestora, in caz de refuz din partea sa, find pasibila de concediere.
Actuala criza economica si financiara prin care trece tara, nu pot justifica interesul recurentei de a solicita anularea unui act unilateral pretins nelegal pe care la ratificat prin exprimarea consimtamantului sau ca angajatorul sa modifice locul sau de munca de la Barcelona la Bucuresti.
Nu are relevanta fata de cele mai sus retinute nici raportul care a stat la baza emiterii deciziei nr.132/23.07.2009, si care in opinia recurentei nu indeplineste conditiile prevazute de dispozitiile art. 267 C.M., nefiind efectuata cercetarea sa prealabila deoarece aceasta prin decizia contestata nu a fost sanctionata disciplinar ci s-a dispus incetarea delegarii sale la locul de munca la Barcelona, respectiv modificarea contractului sau individual de munca referitor la locul sau de munca, act ulterior ratificat de catre recurenta.
Pentru aceste considerente, Curtea, vazand si dispozitiile art.312 C.pr.civ., a respins recursul ca nefondat.