Ordonanta emitere somatie de plata.
Cum contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante, potrivit art. 1270 C.civ, in vigoare la data incheierii contractului, nu este admisibila cererea de emitere a unei ordonante de plata, reglementata de disp. OUG nr. 119/2007, care reprezinta o procedura derogatorie de la dispozitiile dreptului comun in materia solutionarii litigiilor in fata instantelor de judecata.
Trib. Bistrita-Nasaud, sect. II civ., de cont. adm. si fisc., sent. nr. 396/9 martie 2012
Prin cererea inregistrata la acest tribunal, creditoarea S.C. MT SRL - in insolventa, a solicitat ca, in temeiul prev. de OUG nr. 119/2007 sa se emita o ordonanta de plata impotriva debitoarei parate SC R SRL pentru suma de 432.l56,64 lei, precizata ulterior la cuantumul de 501.282,50 lei, reprezentand 475.l4l,96 lei c/v produse de balastiera livrate conform contractului-cadru nr.l93/l8.03.20ll si a facturilor scadente si neachitate, precum si 26.149,54 lei reprezentand penalitati de intarziere calculate pana la data de 29.02.2012.
Examinand cu prioritate exceptiile de necompetenta teritoriala si materiala prin prisma dispozitiilor art. l37 C.pr.civ, tribunalul constata ca ambele exceptii sunt nefondate si urmeaza sa fie respinse ca atare, pentru urmatoarele argumente:
Este adevarat ca regula generala privind competenta teritoriala este data de art.7 C.pr.civ, in sensul ca cererea se introduce la instanta de la sediul paratului, insa art.l0 pct.l C.pr.civ., prevede ca, mai este competenta, in cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanta locului prevazut in contract pentru executarea, fie chiar in parte, a obligatiunii. Aceasta prevedere privind competenta alternativa, de care s-a prevalat reclamanta, a ramas in vigoare si dupa modificarile aduse Codului de procedura civila prin art.2l9 din L.7l/20ll, de punere in aplicare a Noului Cod civil.
In cauza, din contractul cadru nr.l93/20ll, rezulta fara echivoc ca obiectul contractului il constituie vanzarea de agregate de balastiera si cariera, denumite marfa si transportul acestora la organizarile de santier al Cumparatorului din Balastiera Malut si Carierea Magura Ilvei. Ambele locatii de exploatare a marfii cat si baza de depozitare, respectiv organizarea de santier a cumparatorului, Sieu Odorhei, conform anexei l si 2 la contract, se situeaza pe raza jud.Bistrita-Nasaud, astfel ca reclamantul este indreptatit sa aleaga instanta competenta teritorial in cazul competentei alternative.
In ceea ce priveste competenta materiala, instanta retine ca pretentiile creditoarei, asa cum ele au fost precizate, reprezentand c/v facturilor restante impreuna cu penalitatile de intarziere depaseste suma de 500.000 lei (fiind de 50l.282,50 lei), astfel ca in temeiul dispozitiilor art.2 alin.l lit.b C.pr.civ., competenta de solutionare revine tribunalului.
Avand in vedere ca potrivit regulilor mentionate mai sus, instanta competenta pentru solutionarea fondului, este Tribunalul Bistrita-Nasaud, in temeiul art.5 din OUG nr. ll9/2007, aceasta instanta este competenta sa judece si cererea creditorului pentru emiterea ordonantei de plata.
Cu toate acestea, cererea creditoarei urmeaza sa fie respinsa ca inadmisibila, in considerarea clauzei prev.la art.37 Cap.XII din contract, "Prevederi finale", prin care partile au prevazut si au acceptat in mod expres ca "eventualele neintelegeri survenite intre parti vor fi solutionate pe cat posibil pe cale amiabila in max.30 de zile, iar in caz contrar, litigiile vor fi solutionate de instantele judecatoresti, numai potrivit procedurii de drept comun".
In aceste conditii, cum contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante, potrivit art.l270 C.civ, in vigoare la data incheierii contractului, nu este admisibila cererea de emitere a unei ordonante de plata, reglementata de disp.OUG nr.ll9/2007, care reprezinta o procedura derogatorie de la dispozitiile dreptului comun in materia solutionarii litigiilor in fata instantelor de judecata.
Creditoarea va avea posibilitatea ca in conditiile si termenele prevazute de lege dar si cu respectarea clauzei insusite prin semnarea contractului cadru nr. l93/20ll, sa-si valorifice pretentiile sale fata de debitoare, pe calea dreptului comun daca litigiul nu va putea fi solutionat pe cale amiabila.