Sanctiune avertisment. Lipsa cercetarii prealabile. Nulitate.
Desi, potrivit art. 267 alin. 1 Codul muncii, cercetarea disciplinara prealabila ar fi obligatorie, sub sanctiunea nulitatii absolute, cu exceptia aplicarii sanctiunii "avertismentului scris", tribunalul observa ca sunt aplicabile si prevederile art. 75 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007-2010, care arata ca nicio sanctiune disciplinara nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, prevedere contractuala care este obligatorie in conformitate cu art. 236 alin. 4, 239 si 243 Codul muncii.
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., sent. nr. 7292/F/17 ianuarie 2011, nepublicata)
Prin contestatia inregistrata contestatorul MCG a solicitat instantei constatarea nulitatii dispozitiei nr. 408/6 septembrie 2010 emisa de catre intimatul Spitalul judetean de urgenta Bistrita-Nasaud prin care a fost sanctionat disciplinar cu avertisment scris.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele:
Prin dispozitia contestata inregistrata sub nr.408/6 septembrie 2010 emisa de intimatul Spitalul judetean de urgenta Bistrita Nasaud, s-a dispus sanctionarea contestatorului MCG, medic specialist chirurgie generala, cu "avertisment scris potrivit prevederilor art. 264 alin. 1 lit. a Codul muncii pentru abaterile disciplinare indicate in partea introductiva a dispozitiei.
In partea introductiva a dispozitiei s-a avut in vedere la aplicarea sanctiunii disciplinare faptul ca in data de 14 august 2010 s-a produs decesul pacientului BN in baia sectiei de chirurgie generala unde era internat. S-a mai avut in vedere si referatul inregistrat sub nr. 360/6 septembrie 2010 intocmit de Comisia de cercetare numita prin dispozitia managerului nr. 360/16 august 2010 in vederea cercetarii si evaluarii imprejurarilor mortii din data de 14 august 2010 a pacientului mentionat, in care se arata ca contestatorul nu si-a indeplinit in mod corespunzator atributiile, dand dovada de superficialitate in completarea foii de observatie a pacientului decedat, nereiesind nici din foaia de observatie si nici din procesul verbal de predarea schimbului de lucru, indicatiile medicului privind baia terapeutica a bolnavului, ca a dat dovada de ineficienta privind implicarea in activitatea de coordonare a personalului mediu sanitar si ca a incalcat prevederile Ordinului M.S. 14/11.01.2010 privind raportarea evenimentelor deosebite, ordin adus la cunostinta sectiilor prin adresa nr. 520/27.01.2010.
Observand dispozitia de sanctionare disciplinara, raportat la motivele de nulitate absoluta invocata de catre contestator prin contestatia introdusa, tribunalul constata ca decizia de sanctionare a contestatorului este lovita de nulitate absoluta intrucat aceasta nu cuprinde toate elementele impuse in mod obligatoriu prin dispozitiile art. 268 alin. 2 Codul muncii, mai exact nu cuprinde precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau Contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat, fiind evident faptul ca raportat la faptele imputate contestatorului trebuia sa fie indicate ce prevederi din regulamentul intern al intimatului au fost incalcate din moment ce s-a retinut ca ar fi intocmit necorespunzator a foaia de observatie a decedatului, cat si privind ineficienta implicare in activitatea de coordonare a personalului mediu sanitar, insa asemenea mentiuni obligatorii lipsesc cu desavarsire din dispozitia contestata.
De asemenea, aceeasi dispozitie nu cuprinde un alt element obligatoriu, impus sub sanctiunea nulitatii absolute, respectiv motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, si aceasta intrucat desi, potrivit art. 267 alin. 1 Codul muncii, cercetarea disciplinara prealabila ar fi obligatorie, sub sanctiunea nulitatii absolute, cu exceptia aplicarii sanctiunii "avertismentului scris", cum s-a intamplat in cauza, dar, in speta, tribunalul observa ca sunt aplicabile si prevederile art.75 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007-2010, care arata ca nicio sanctiune disciplinara nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, prevedere contractuala care este obligatorie in conformitate cu art. 236 alin. 4, 239 si 243 Codul muncii, caz in care in mod evident in dispozitia contestata ar fi trebuit sa fie indicate motivele pentru care apararile formulate de catre contestator cu ocazia declaratiilor luate au fost inlaturate, ori, un asemenea lucru nu s-a intamplat.
In ce priveste celelalte elemente obligatorii impuse de art. 268 alin. 2 Codul muncii, tribunalul constata ca acestea au fost mentionate in cuprinsul dispozitiei atacate, chiar daca descrierea faptei nu este suficient de detaliat indicata sub aspectul modalitatii concrete de comitere a faptelor aratate in dispozitie, dar totusi exista in mod evident o descriere a faptei retinute ca abatere disciplinara, caz in care pentru acest element nu se poate aplica sanctiune evocata.
Avand in vedere faptul ca dispozitia contestata nu a cuprins toate elementele obligatorii impuse prin dispozitiile imperative prevazute de art. 268 alin. 2 Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, tribunalul va admite ca fondata contestatia completata si precizata formulata de catre contestator si in consecinta va constata nulitatea dispozitiei nr. 408/6 septembrie 2010 prin care contestatorului i s-a aplicat de intimat sanctiunea disciplinara "avertisment scris". Fata de aceasta solutie, nu se mai impune analizarea si verificarea temeiniciei criticilor invocate de contestator sub aspectul situatiei de fapt retinute in dispozitia contestata, din moment ce dispozitia a fost constatata nula de catre tribunal.