Domenii asociate:
- procedura penala, hotarare - continutul expunerii
- cai de atac, recurs - caz de casare prev. de art.385/9 pct.10 C.p.p. Dosar nr. 21382/301/2010 (123/2011)
Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II a penala,
decizia penala 256/R din 7 februarie 2011
Recurs. Lipsa motivarii hotararii. Cazul de casare pre. de art.385/9 pct.10 C.p.p. Trimiterea cauzei spre rejudecare. Extinderea efectelor recursului.
Nepronuntarea instantei de recurs cu privire la probele administrate si sustinerea solutiei pronuntate exclusiv prin declaratiile inculpatilor, echivaleaza cu nerezolvarea fondului cauzei si face imposibila exercitarea controlului de legalitate si temeinicie al instantei ierarhic superioare.
Efectuarea integrala a unei prime judecati, in fond, in calea de atac a recursului pune inculpatul in imposibilitate de a beneficia de un grad de jurisdictie.
Instanta de recurs examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat recurs, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea.
art. 356 lit.c C.p.p., art.385/9 pct.10 C.p.p., art. 38515 pct. 2 lit. c C.p.p., art.385/7 alin.1 C.p.p.
Prin sentinta penala nr. 815/08.12.2010, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti - Sectia Penala, in baza art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 C.p. lit. a, e g si i C.p. cu aplicarea art. 99 C.p., a condamnat inculpatul S.G.D. la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.
S-a constatat ca inculpatul este arestat in alta cauza.
In temeiul art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 C.p. lit. a, e g si i C.p. cu aplic. art. 99 C.p., a fost condamnat inculpatul T.P. la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.
In temeiul art. 71 C.p. li s-a interzis inculpatilor, ca pedeapsa accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b C.p.
In temeiul art. 346 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ., a fost admisa actiunea civila formulata de partea civila M.J.R. si au fost obligati inculpatii, in solidar cu partile responsabile civilmente S.N., S.E. si T.J. la plata catre partea civila M.J.R. a sumei de 500 lei cu titlul de despagubiri civile.
In temeiul art. 191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul S.G.D. in solidar cu partile responsabile civilmente S.N. si S.E., la plata sumei de 850 lei, din care suma de 300 lei, onorariu avocat oficiu a fost avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei, cheltuieli judiciare catre stat.
A fost obligat inculpatul T.P. in solidar cu partea responsabila civilmente T.J. la 850 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 300 lei, onorariu avocat oficiu a fost avansat din fondurile speciale.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca in noaptea de 22-23.09.2009, inculpatii au luat hotararea sa patrunda in autoturismul Renault Megane cu nr. de inmatriculare B-....-....., apartinand partii vatamate M.J.R., pentru a sustrage bunuri. Astfel, inculpatul T.P. a spart cu o piatra de bujie, geamul portierei dreapta fata a autoturismului, cei doi au patruns in interior, de unde au luat un uscator de par, un briceag, un incarcator GPS, doua incarcatoare de telefon, doua perechi de ochelari de soare si o punga de monede straine, bunuri pe care le-au impartit intre ei.
Inculpatii au recunoscut fapta, inculpatul T.P. nemaiputand fi audiat in cadrul cercetarii judecatoresti deoarece nu a fost gasit.
La individualizarea pedepsei, instanta a avut in vedere criteriile prev. de art. 72 C.p., limitele pedepsei, modalitatea comiterii, continutul referatelor de evaluare, faptul ca au mai fost anterior condamnati pentru fapte de furt calificat.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs S.G.D. care a criticat solutia instantei pentru motive de nelegalitate, sustinand ca cercetarea judecatoreasca nu este completa, in cauza fiind audiat doar inculpatul.
Examinand actele dosarului si sentinta penala atacata prin prisma criticilor formulate, dar si sub toate aspectele de fapt si de drept in conformitate cu dispozitiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea constata ca recursul formulat este fondat.
Din examinarea considerentelor ce au stat la baza hotararii de condamnare pronuntata in prima instanta, rezulta ca judecatoria s-a limitat la a expune generic fapta retinuta in sarcina inculpatului S.G.D. si norma juridica ce o incrimineaza, neefectuand insa nici o analiza critica a probelor ce au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale si nici o examinare a tuturor datelor si imprejurarilor de fapt avute in vedere la alegerea sau individualizarea sanctiunii penale.
Astfel, Curtea retine ca sentinta penala recurata nu evidentiaza elementele cu relevanta probatorie pe baza carora instanta de fond si-a format convingerea ca inculpatul S.G.D. este, impreuna cu inculpatul T.P., autorul faptei de furt comise la data de 22/23.09.2009. Pozitia adoptata de catre recurentul-inculpat pe parcursul procesului, de recunoastere a faptei, nu inlatura obligatia instantei de a efectua o analiza critica proprie a ansamblului probatoriu existent in cauza, avand in vedere atat valoarea probatorie relativa pe care dispozitiile art. 69 C.p.p. o confera acestei declaratii, cat si exigentele art. 356 lit. c C.p.p. referitoare la analiza probelor ce trebuie sa se regaseasca in continutul expunerii.
Desigur ca lipsa de rigoare ori caracterul succint al expunerii de motive nu se justifica a fi cenzurate intotdeauna prin raportare la cel din urma text de lege mentionat, insa absenta oricarei analize, chiar succinte, a probelor pe care instanta si-a intemeiat solutia contravine flagrant exigentelor legale in materia motivarii hotararilor. Prin punerea partilor in imposibilitate de a decela argumentele de fapt avute in vedere la solutionarea cauzei vatamarea adusa dreptului acestora la un proces echitabil este insemnata si nu poate fi inlaturata decat prin casarea hotararii.
Totodata, Curtea constata aceleasi deficiente si in privinta modalitatii in care instanta de fond s-a raportat la criteriile de individualizare a pedepsei, simpla invocare a dispozitiilor art. 72 C.p., a modalitatii de comitere a faptei, a imprejurarii ca recurentul-inculpat a mai fost condamnat ori a continutului referatelor de evaluare, fara a se indica in concret relevanta acestor elemente in atenuarea sau agravarea raspunderii penale si, in ultima instanta, in stabilirea cuantumului pedepsei, neconcordand cu exigentele art. 365 lit. c C.p.p. Neindicarea in concret a elementelor ce au servit efectiv la individualizarea pedepsei determina, simultan, imposibilitatea instantei de recurs de a le evalua si cenzura, justa solutionare a cauzei impunand anularea hotararii in conditiile art. 197 alin. 4 C.p.p.
Curtea subliniaza ca specificul devolutiv al recursului de fata, in virtutea caruia instanta de recurs ar putea suplini anumite omisiuni sau inadvertente strecurate in hotararea recurata nu justifica, totusi, efectuarea integrala a unei prime judecati in fond in acest cadru si punerea, astfel, a inculpatului in imposibilitate de a beneficia de un grad de jurisdictie.
Drept urmare, pentru a se asigura respectarea tuturor dispozitiilor legale ce garanteaza justa solutionare a cauzei, raportandu-se la dispozitiile art. 197 alin. 1, 4 C.p.p., dar si art. 3859 pct. 10 C.p.p., in baza art. 38515 pct. 2 lit. c C.p.p., Curtea a admis recursul declarat de inculpatul S.G.D.
Constatand ca inculpatul T.P. are o pozitie procesuala identica recurentului si interese similare, iar aspectele de nelegalitate constatate vizeaza si situatia acestuia, fiind de natura a-i vatama in egala masura drepturile procesuale, in baza art. 3857 C.p.p., au fost extinse efectele recursului si cu privire la inculpatul T.P.
S-a casat sentinta penala recurata si a fost trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta - Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti. 3