Prin hotarare judecatoreasca irevocabila s-a statuat in sensul ca apartamentele situate la mansarda imobilului din Bistrita, strada N. B., nr. 30, au fost construite din fondurile statului, neintrand sub incidenta legii speciale reparatorii.
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., sent. nr. 284/2008, nepublicata)
Prin actiunea civila inregistrata reclamantii O. C. D. si O. H. I. au solicitat in contradictoriu cu paratii Primarul municipiului Bistrita si Municipiul Bistrita anularea in parte a dispozitiei nr. 98/31.01.2008 astfel: anularea prevederilor art. 4 alin. 1 si 2 prin care se respinge cererea de restituire in natura a mansardei (acoperisul cladirii proprietatea reclamantilor) si a terenului de 47 m.p. din cartea funciara nr. 2430 topografic 1877/13/b/1/IV, 1877/13/b/1/V; a cotei de 118/533 din cartea funciara nr. 2430 Bistrita topografic 1877/13/b/2; a cotei de 12/533 parti din aceeasi carte funciara topografic 1877/13/b/1, precum si a terenului de 51 m.p. corespunzator topograficului 1877/14/1/1/1; obligarea primarului sa emita dispozitie de restituire in natura; anularea art. 5 alin. 1 si 5 si obligarea paratilor la restituirea integrala in natura a constructiei care poseda si demisol si a terenului aferent de 1739 m.p. din Bistrita, strada N. B., nr. 30; obligarea paratului Municipiul Bistrita la plata sumei de 30.000 euro pentru sumele incasate de pe imobil de la momentul preluarii abuzive si pana la restituirea efectiva in natura; cu plata cheltuielilor de judecata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si cele ale dosarelor atasate nr. 2668/1997, 3649/2005, 6099/2004, 2233/1999, 1504/1997, toate ale Judecatoriei Bistrita, tribunalul retine faptul ca prin dispozitia nr. 98 din 31.01.2008 emisa de Primarul municipiului Bistrita s-a restituit reclamantilor imobilul situat in Bistrita, strada N. B., nr. 30, judetul Bistrita-Nasaud, inscris in cartea funciara nr. 2430 Bistrita topografic 1877/13/b si 1877/14/1/1/2 reprezentand apartamentele I - III impreuna cu cota aferenta din partile comune terenul in suprafata de 220 m.p. din topograficul 1877/14/1/1/2/1, de 282 m.p. din topograficul 1877/14/1/1/2/3, cota de 403/533 parti din topograficul 1877/13/b/1, mai putin apartamentele IV si V situate la mansarda si terenul de 47 m.p. din cartea funciara nr. 2430 Bistrita topografic 1877/13/b/2, cota de 12/533 parti din aceeasi carte funciara topografic 1877/13/b/1 si suprafata de 51 m.p. din topograficul 1877/14/1/1/1, proprietatea tabulara a unor persoane fizice, propunandu-se acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru suprafetele de teren nerestituite in natura.
In ceea ce priveste apartamentele IV si V in privinta carora s-a respins cererea de restituire, conform art. 4 alin. 1 din dispozitia atacata, este de retinut faptul ca prin hotarare judecatoreasca irevocabila s-a statuat in sensul ca aceste apartamente, situate la mansarda imobilului din Bistrita, strada N. B., nr. 30, au fost construite din fondurile statului, neintrand sub incidenta legii speciale reparatorii.
Astfel, prin decizia nr. 2597/R/2006 pronuntata la data de 17 noiembrie 2006 de Curtea de Apel Cluj s-au mentinut ca fiind valabile contractele de vanzare-cumparare nr. 15.657/10.03.1998 incheiate cu cumparatorul R. A., avand ca obiect apartamentul nr. V, respectiv nr. 16.053/21.12.2000 incheiat cu cumparatorul M. V., avand ca obiect apartamentul nr. IV.
La pronuntarea solutiei s-a retinut ca au fost castigate cauzei probe care releva cu certitudine faptul ca cele 2 apartamente de la mansarda au fost construite din fondurile statului, prin Intreprinderea Judeteana de Gospodarie Locativa Bistrita, dupa preluarea imobilului de catre stat. Este o situatie, retine Curtea, relevata prin inscrisuri probatorii, prin raportul de expertiza intocmit de expertul M. V. in dosarul nr. 2233/1999, prin depozitii de martori si prin recunoasterea reclamantilor, care in declaratia de recurs obiect al dosarului nr. 1795/R/2001 al Curtii de Apel Cluj arata textual: "imprejurarea ca la mansarda constructiei s-au edificat spatii de locuit ce s-au vandut chiriasilor nu este de natura sa conduca la respingerea actiunii, intrucat ceea ce se revendica este partea de constructie ce a apartinut autorilor nostri".
In concluzie, s-a retinut faptul ca apartamentele de la mansarda, construite din fondurile statului, nu fac obiectul reglementarii prin Legea nr. 10/2001, republicata.
Intr-adevar, din dosarul nr. 2233/1999 al Judecatoriei Bistrita atasat prezentului dosar, rezulta indubitabil construirea apartamentelor de la mansarda din fondurile statului. Acest aspect rezulta din urmatoarele mijloace probatorii, retinute de Curtea de Apel Cluj prin decizia irevocabila nr. 2597/R/2006: adresa nr. 8447/14 mai 1999 a Serviciului Administrare fond locativ; situatia de lucrari; raportul de expertiza tehnica intocmit de expert M. V.; depozitiile martorilor audiati.
Fata de statuarile cuprinse intr-o hotarare irevocabila in sensul construirii apartamentelor de la mansarda din fondurile statului este superflua apararea reclamantilor in sensul ca devizul din anul 1957 intitulat situatie de lucrari priveste alta constructie si este prea mare.
Pe de alta parte, se poate cu usurinta observa faptul ca situatia de lucrari priveste imobilul obiect al prezentului litigiu, aceasta relevand efectuarea de lucrari la imobilul de la nr. 24 si nu 28, asa cum gresit se sustine de reclamanti. Or, nr. 24 este vechiul numar al imobilului, aspect relevat de martorii audiati in dosarul nr. 2233/1999 atasat la prezentul dosar si rezultat din actele aflate in prezentul dosar.
Autoritatea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti este expresia imutabilitatii verificarii jurisdictionale facuta de instanta asupra unei chestiuni litigioase, verificare obiectivata prin hotararea pronuntata. Altfel spus, ea garanteaza imposibilitatea rediscutarii aceluiasi aspect dupa rezolvarea lui definitiva ori irevocabila.
Aceasta autoritate rezulta din puterea conferita de lege instantei de judecata de a transa definitiv o chestiune litigioasa.
Numai astfel se poate asigura securitatea juridica si se poate garanta stabilitatea raporturilor juridice. Tot astfel, se asigura unitatea justitiei, in conditiile multiplicitatii si diversitatii competentelor jurisdictionale, respectul mutual al hotararilor pronuntate de diferite organe de jurisdictie.
Hotararea, prin ea insasi, produce o modificare a ordinii juridice si aceasta modificare trebuie recunoscuta si respectata de toata lumea.
In aceste conditii, in care s-a retinut cu autoritate de lucru judecat, printr-o hotarare irevocabila, valabilitatea contractelor de vanzare-cumparare incheiate cu cumparatorii R. A. si M. V., pe considerentul ca apartamentele instrainate s-au construit din fondurile statului si nu intra sub incidenta legii speciale reparatorii, in prezenta cauza nu se mai poate aduce in discutie acest aspect, instanta nemaiputand analiza modalitatea de construire si nici contrazice decizia nr. 2597/R/2006.
Prin urmare, fata de aceste considerente in mod corect s-a respins cererea de restituire in natura a apartamentelor nr. IV si V.
Tot pentru considerentele mai sus relevate tribunalul a apreciat ca nu se impune efectuarea expertizei tehnice solicitate prin actiunea introductiva.
In ceea ce priveste terenul care nu s-a restituit in natura, ci prin echivalent in conditiile legii speciale reparatorii - titlul VII din Legea nr. 247/2005, se retine faptul ca acesta reprezinta cota tabulara de proprietate a numitilor R. A. si P. I., respectiv cota parte ocupata de constructia proprietate a numitului M. V.
Prin sentinta civila nr. 2236/1997 pronuntata la data de 10 aprilie 1997 de Judecatoria Bistrita s-a dispus reconstituirea colii de carte funciara nr. 2430 Bistrita, stabilindu-se suprafata topograficului 1877/13/b ca fiind de 580 m.p. si a topograficului 1877/14/1/1 ca fiind de 553 m.p., proprietate a statului roman.
Din cuprinsul colii evolutive de carte funciara nr. 2430 Bistrita rezulta faptul ca numitul R. A., proprietar al apartamentului nr. V are in proprietate o cota de 165/580 parti din teren, dobandita prin Ordinul prefectului nr. 374/1998, inscrisa in cartea funciara la 1 februarie 1999 sub B2.
Aceasta cota este formata din cota de 118/580 parti de sub constructia proprietate, cuvenita raportat la suprafata imobilului sau si din terenul de 47 m.p. pe care sunt amplasate 2 garaje (constructiile C2 si C3 materializate pe schita din prezentul dosar).
Intrucat suprafata de 165 m.p. constituie proprietate tabulara indiviza a proprietarului R. A., in mod corect s-a retinut imposibilitatea restituirii sale in natura.
De asemenea, din aceeasi coala funciara rezulta ca topograficul 1877/14/1/1, a carui suprafata este de 553 m.p., conform sentintei civile nr. 2236/1997 de reconstituire a colii de carte funciara, s-a dezmembrat in doua topografice noi si anume: 1877/14/1/1/1 in suprafata de 392 m.p. si 1877/14/1/1/2 in suprafata de 161 m.p.
Suprafata de 392 m.p. a devenit proprietatea tabulara a numitului .P. I, conform Ordinului prefectului nr. 351/2000, in timp ce in coala funciara nr. 2430 Bistrita a ramas doar suprafata de 161 m.p.
Prin urmare, rezulta ca nu intreaga suprafata din topograficul initial 1877/14/1/1 de 553 m.p. este libera, ci o parte a acesteia se afla in proprietatea unui tert, astfel ca nu exista posibilitatea restituirii in natura, motiv pentru care in mod corect s-a respins aceasta cerere pentru suprafata de 51 m.p.
Conform expertizei efectuate de expertul M. V. suprafata construita aferenta apartamentului IV este de 45 m.p., astfel ca raportat la suprafata totala de 580 m.p., proprietarul M. V. este indreptatit la cota de 12/580 parti.
Chiar daca in dispozitia atacata, cotele proprietatea numitilor R. A si M. V se raporteaza in art. 4 alin. 2 la suprafata de 533 m.p. in loc de 580 m.p., aceasta nu reprezinta decat o simpla eroare materiala fara sa influenteze solutia asupra cererii de restituire in natura.
Astfel, de fapt, conform situatiei de carte funciara, proprietarului R.A ii revine cota de 165/580 parti, iar proprietarului M. V ii revine cota de 12/580 parti (580 suprafata totala raportata la suprafata construita de 45 m.p.).
Oricum, asa cum s-a relevat, suprafata retinuta ca fiind ocupata si pentru care s-a propus restituirea prin echivalent ramane aceeasi, chiar daca art. 4 alin. 2 al dispozitiei se refera la suprafata de 533 m.p. si nu la cea de 580 m.p. pe care s-au localizat constructiile prin sentinta civila nr. 2236/1997 de reconstituire a colii de carte funciara nr. 2430 Bistrita.
Tinand seama de faptul ca interesele reclamantilor au fost aparate in prezenta cauza prin aparator ales, situatie in care rolul activ al instantei este mult diminuat, ca aparatorul ales nu a propus alte obiective la expertiza tehnica solicitata, in afara celor indicate de reclamanti prin actiunea introductiva: identificarea terenului si constructiei in integralitatea sa; verificarea daca suprafata mansardei reprezinta mai mult de 100% din suprafata initiala desfasurata, stabilirea valorii actuale de piata a imobilului in intregul sau constructie si teren, privit ca fond unic, stabilirea diminuarii de valoare a fondului unic prin atribuirea mansardei si terenului unor terti (chiriasi si vecini), tribunalul a respins cererea de efectuare a expertizei si in privinta terenului, apreciind ca aceasta nu se impune raportat la cele solicitate, alte aspecte nefiind contestate.
Astfel, constructia si terenul in intregul sau sunt identificate in cartea funciara nr. 2430 Bistrita topografici 1877/13/b si 1877/14/1/1, conform sentintei civile nr. 2236/1997, care se bucura de autoritate de lucru judecat.
In conditiile in care mansarda cuprinzand apartamentele IV si V s-a retinut irevocabil ca s-a construit din fondurile statului si nu intra sub incidenta legii speciale reparatorii nu se impune a se verifica daca aceasta reprezinta sau nu mai mult de 100% din suprafata initiala desfasurata a imobilului.
Stabilirea valorii de piata a imobilelor pentru care s-a retinut indreptatirea reclamantilor la acordarea de masuri reparatorii prin echivalent este de competenta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, singura entitate care dispune de evaluatori specializati in stabilirea de despagubiri conform standardelor internationale de evaluare.
Persoana nemultumita de cuantumul stabilit poate contesta decizia Comisiei Centrale, in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, la sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de apel in a carei raza teritoriala domiciliaza reclamantul.
Ca atare, expertiza solicitata, axata pe obiectivele indicate, nu se impune.
Retinand imposibilitatea restituirii suprafetelor care revin proprietarilor apartamentelor IV si V (cota de 12/580 parti si de 165/580 parti), respectiv cea de 51 m.p. intabulata pe numitul P. I., vecin al imobilului, in mod corect s-a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent sub forma de despagubiri acordate in temeiul legii speciale - titlul VII din Legea nr. 247/2005, in lipsa bunurilor care pot fi acordate in compensare.
Nu este intemeiata nici cererea de obligare a paratilor la plata chiriei de 30.000 euro calculata pe perioada cuprinsa intre momentul preluarii bunului si cel al restituirii efective a bunului.
In ceea ce priveste imobilele constructii si teren nerestituite in natura, problema restituirii chiriei nu intra in discutie.
Pentru imobilele restituite in natura (apartamentele I - III si terenul in suprafata totala de 905 m.p. - 220 m.p. si 282 m.p., precum si cota de 403/580 m.p. asa cum este corect si nu de 403/533), potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicata, persoanele ale caror imobile au fost preluate abuziv, fara titlu valabil, isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii, pe care o exercita dupa primirea deciziei de restituire.
Ca atare, conform acestui text legal, atributele dreptului de proprietate (folosinta, in speta) se exercita nu imediat, ci numai dupa primirea hotararii de restituire, desigur ramasa definitiva.
Pornind de la acest text legal nu se pot acorda despagubiri pentru lipsirea proprietarului de posibilitatea exercitarii dreptului sau, intre data deposedarii abuzive si fara titlu valabil si data primirii hotararii de restituire (dispozitie, decizie sau hotarare judecatoreasca, dupa caz).
Din acest considerent tribunalul a apreciat ca nu este utila cauzei efectuarea unei expertize contabile.
In mod corect, in temeiul dispozitiilor art. 13 din legea speciala reparatorie, s-a instituit in favoarea reclamantilor obligatia de a respecta dispozitiile O.U.G. nr. 40/1999 privitoare la protectia chiriasilor, aceasta constituind o obligatie imperativa impusa de legea speciala reparatorie.
Nu poate fi retinuta in aparare cauza Weissman contra Romania, invocata de reclamanti in cuprinsul actiunii introductive, deoarece in aceasta cauza s-a retinut incalcarea dreptului la o instanta pe considerentul ca instanta a anulat actiunea promovata pentru restituirea chiriilor incasate de stat ca urmare a neachitarii taxei judiciare de timbru. Or, in prezenta cauza cererea s-a solutionat pe fond.
Pe de alta parte, nu se poate retine nicio incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana, ca si in cauza mai sus amintita, intrucat restituirea imobilului nu s-a dispus pe calea unei actiuni de drept comun, ci in temeiul prevederilor legii speciale reparatorii, ale carei reglementari au prioritate in aplicare.
Ca atare, in temeiul principiului prioritatii legii speciale, dispozitiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicata sunt aplicabile inaintea prevederilor Codului civil referitoare la restituirea fructelor de catre posesorul de rea-credinta.
Daca in timp ce in cazul actiunilor in revendicare promovate pe calea dreptului comun jurisprudenta instantei supreme recunoaste un drept la restituirea chiriilor incasate de stat dupa introducerea unei actiuni de revendicare, in materia Legii nr. 10/2001, jurisprudenta constanta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie este in sensul ca nu se pot acorda despagubiri pentru lipsirea proprietarului de posibilitatea exercitarii dreptului sau, intre data deposedarii abuzive si fara titlu valabil si data primirii hotararii de restituire.
Curtea europeana reaminteste ca un reclamant nu poate invoca incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 decat in masura in care deciziile pe care le critica se refera la "bunurile" sale in sensul acestei dispozitii. Notiunea de "bunuri" poate acoperi atat "bunurile actuale", cat si valorile patrimoniale, intelegandu-se prin aceasta creantele in virtutea carora reclamantul poate pretinde ca are cel putin o "speranta legitima" de a obtine exercitiul efectiv al unui drept de proprietate.
Dimpotriva, speranta de a vedea recunoscut un drept de proprietate a carui exercitare este imposibila nu poate fi considerata un "bun" in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 si este similara unei creante sub conditie rezolutorie [a se vedea Principele Hans-Adam II de Liechtenstein impotriva Germaniei [MC], nr. 42.527/98, && 82 si 83, CEDO 2001-VIII, si Gratzinger si Gratzingerova impotriva Republicii Cehe (decizie) [MC], nr. 39.794/98, & 69, CEDO 2002 - VII].
Cat despre notiunea de "speranta legitima", Curtea aminteste, de asemenea, ca, deoarece interesul patrimonial vizat este de natura creantei, nu poate fi considerat o "valoare patrimoniala" decat atunci cand are o baza suficienta in dreptul intern, spre exemplu atunci cand este confirmat de o jurisprudenta bine stabilita a instantelor (Kopecky impotriva Slovaciei [MC], nr. 44.912/98, & 52, CEDO 2004).
Or, in materia Legii nr. 10/2001, jurisprudenta instantelor este in sensul retinut de tribunal in prezenta cauza.
In baza considerentelor exprimate si facand aplicarea art. 1 alin. 1 si 2, art. 2 alin. 2, art. 10 alin. 2, art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicata, tribunalul va respinge ca neintemeiata actiunea civila formulata.