Calitatea procesuala activa pentru declararea recursului impotriva hotararii judecatorului sindic prin care s-a respins cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulata in temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 apartine comitetului creditorilor, atunci cand acesta este cel care a formulat cererea impotriva paratilor
Legea nr. 85/2006, art. 138 alin. 1 si 3
(Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala
decizia comerciala nr. 1540/29.11.2010)
Prin sentinta comerciala nr. 2083/8.03.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-sectia a VII a Comerciala, in Dosarul nr. 17503/3/2007 a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a AFP sector 5, a respins cererea comitetului creditorilor prin Administratia Finantelor Publice Sector 5 - presedinte, in contradictoriu cu paratii DLT, PG si KAP, in calitate de administratori ai SC G.P. Ph. SRL, de atragere a raspunderii patrimoniale intemeiata pe art. 138 lit. c, d si e din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, a aprobat raportul final al lichidatorului judiciar BDO I. SPRL, in baza art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 a inchis procedura insolventei impotriva debitorului SC G.P. Ph. SRL in contradictoriu cu creditorii ANM, B.R.D., AFP s 5, SC C. IMPEX SRL, SC R.R & D, P. HCP C.C./ E.E., S.V., S.G., C.F., FONDUL NATIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU IMM SA, D.G.I.T.L. SECTOR 4 si a dispus radierea acesteia din Registrul Comertului Bucuresti.
In baza art. 135 din lege sentinta de inchidere a procedurii a fost notificata Directiei Generale a Finantelor Publice Bucuresti si Oficiului Registrului Comertului Bucuresti de pe langa Tribunalul Bucuresti, pentru efectuarea mentiunii.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul sindic a retinut ca intrucat cererea formulata nu a fost dovedita, din probele administrate in cauza nerezultand ca paratii au savarsit faptele prevazute de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. c, d si e din Legea nr. 85/2006, raspunderea acestuia nu poate fi retinuta.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs creditoarea AFP s 5 inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala .
In motivarea recursului se arata in esenta ca pentru a putea fi atrasa raspunderea, in conditiile art. 138 din lege, este necesar sa fie indeplinite patru conditii: prejudiciul, fapta ilicita, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia persoanelor avizate.
De asemenea instanta a retinut faptul ca, nu s-a facut dovada privind tinerea contabilitatii si aducerea societatii in stare de incetare de plati.
Insa, pentru angajarea acestui tip de raspundere era necesara intrunirea a doua conditii cumulative: starea de insolventa a societatii debitoarei si savarsirea de catre persoanele vizate, a uneia din faptele expres si limitativ prevazute de lege.
Fata de aceste considerente a aratat ca atata timp cat declaratiile privind obligatiile fiscale nu au fost depuse, conform obligatiei legale, la organul fiscal teritorial, a rezultat clar ca nu a fost tinuta contabilitatea in conformitate cu legea, fiind indeplinite cerintele art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la persoanele juridice revine administratorului.
In cazul raspunderii contractuale, culpa paratilor este prezumata potrivit art. 1082 Cod Civil raportat la art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 82/1991 :"Societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara, potrivit prezentei legi, si contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activitatii.
Obligativitatea intocmirii si depunerii bilanturilor/raportari contabile semestriale este prevazuta in Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale, precum si in Legea contabilitatii nr. 82/1991 ( art. 27 alin. 1).
Prin rapoartele de activitate depuse la dosar de lichidatorul judiciar, nu au prezentat toate documentele prevazute de art. 28 din legea insolventei, din care reiese concluzia ca in cauza nu au fost respectate dispozitiile art. 1 si art. 5 din Legea nr. 82/1991, republicata.
Potrivit principiilor dreptului civil, pentru a se solicita raspunderea civila a unei persoane era necesar sa se dovedeasca raportul de cauzalitate dintre fapta culpabila a persoanei respective si prejudiciul cauzat.
Din rapoartele lichidatorului judiciar s-a facut dovada legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita, culpabila a administratorilor, constand in dezinteresul aratat in ceea ce priveste functionarea normala si in conditii de legalitate a societatii si prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor catre acestia.
Acumularea de datorii si alte restante neachitate la termen, opinam faptul ca, administratorii au omis cu buna stiinta, de indata ce a observat ca societatea se afla in iminenta stare de plati, sa solicite declansarea procedurii de reorganizare judiciara a societatii.
Aflandu-ne pe taramul raspunderii civile contractuale culpa era prezumata potrivit art. 1082 Cod Civil, iar raspunderea trebuie apreciata in abstracto, cu mai multa rigurozitate, avandu-se in vedere ca s-a actionat in temeiul unui mandat comercial.
Acesta este raportul de cauzalitate intre fapta culpabila a administratorilor, constand in nerespectarea si neaplicarea legii si prejudiciul adus creditorilor prin intrarea in faliment a societatii.
In cazul de fata, inactiunea consta in nerespectarea dispozitiilor referitoare la obligatia tinerii contabilitatii, in special, in nerespectarea prevederilor Legii nr. 82/1991, Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale.
Simplul fapt ca acestia au dispus in interes personal continuarea unei activitati oare ducea in mod vadit societatea in incetare de plati este suficient pentru a opera atragerea raspunderii patrimoniale fara a mai fi nevoie de a proba elementele ce compun raspunderea civila obisnuita.
De asemenea, inactiunea constand in nerespectarea dispozitiilor legale privind obligatia tinerii contabilitatii este evidenta prin nedepunerea actelor contabile prevazute la art. 28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, dar echivaleaza cu o determinare a disparitiei lor, conducand la concluzia ca s-a intentionat sa se ascunda modul in care au fost folosite bunurile societatii, cat si disponibilitatile banesti ale societatii debitoare.
In ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor lit. c din articolul sus mentionat, in doctrina si practica judiciara s-a admis ca este necesar si suficient ca, persoana responsabila sa fi desfasurat sau sa fi dispus, in calitatea lor de membri al organ ului de conducere, desfasurarea unei activitati neprofitabile care sa conduca la insuficienta fondurilor banesti disponibile ale debitorului persoana juridica, activitate care in concret consta in continuarea activitatii debitorului, din dispozitia organelor sale de conducere si in acea situatie in care insolventa era vadit prezumata, in sensul ca, debitorul nu isi achitase datoriile scadente de mai mult de 30 zile.
Aceasta obligatie legala ce revine membrilor organelor de conducere a persoanei juridice de a sista continuarea activitatii si de a formula o cerere de deschidere a procedurii in situatia in care insolventa acesteia era vadita iar neindeplinirea acestei obligatii imperative de a nu tergiversa starea de insolventa exclude posibilitatea reabilitarii debitorului, prin fapta imputabila organelor de conducere ale acesteia.
In ceea ce priveste incidenta dispozitiilor lit. e instanta sa aiba in vedere situatiile financiare pentru perioada 31.12.2004-31.12.2006 facuta de administratorul judiciar prin raportul de activitate nr. 2/07.12.2007 unde s-au constatat ca societatea definea in patrimoniu stocuri in valoare de 2.481.862 lei la 31.12.2004, 247.000 lei la 31.12.2005 si de 11.455 lei la 31.12.2006; -in privinta disponibilitatilor banesti acestea erau in cuantum de 966.973 lei la 31.12.2004, 167.852 lei la 31.12.2005 si de 1.544 lei la 31.12.2006; - in ceea ce priveste cuantumul creantelor de recuperat acestea erau de 4.938.303 lei la 31.12.2004, 366.324 lei la 31.12.2005 si de 430.888 lei la 31.12.2006.
La termenul de judecata din 29.11.2010, Curtea a pus in discutie exceptia lipsei calitatii procesuale active a creditoarei in declararea recursului, cu privire la care a retinut urmatoarele:
Cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a paratei a fost formulata de Comitetul Creditorilor debitoarei, in conditiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. Aceasta a fost respinsa ca neintemeiata, judecatorul sindic retinand ca nu s-au produs dovezi din care sa rezulte savarsirea intocmai a faptelor prevazute de art. 138 alin. 1 lit. c,d si e din Legea nr. 85/2006 si mai ales, legatura de cauzalitate dintre aceste fapte si starea de insolventa a debitoarei.
Prin urmare cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a paratei a fost judecata in conditii de contradictorialitate intre Comitetul Creditorilor si parati.
Fata de dispozitiile restrictive prevazute de art. 138 alin. 1 si alin. 3 din Legea nr. 85/2006, potrivit carora, cererea de atragere a raspunderii nu va putea fi formulata de catre orice creditor, ci doar de administratorul/lichidatorul judiciar (alin. 1) sau de Comitetul Creditorilor (alin. 3), cu distinctiile pe care nu le mai detaliem aici, rezulta ca recursul impotriva acestei hotarari nu va putea fi declarat decat de una dintre aceste parti. Altfel spus, daca pentru formularea cererii introductive in fond, legiuitorul a stabilit o calitate procesuala activa expresa, numai pentru anumite persoane/organe, inseamna ca nici recursul, care se poate declara numai de catre parti, nu va putea fi declarat decat de aceste persoane/organe expres stabilite de lege, cu atat mai mult cu cat insasi cererea de atragere a raspunderii a fost formulata de acest Comitet ( filele 224- 226 din dosarul Tribunalului - vol. II) .
Necesitatea formularii cererii de atragere a raspunderii numai de aceste persoane/organe este justificata de caracterul concursual si colectiv al procedurii insolventei, care nu ingaduie fiecarui creditor sa aiba in toate cazurile initiativa procesuala, ci impune analiza acesteia de catre lichidatorul/ administratorul judiciar (alin.1 ) sau de catre toti creditorii constituiti in Comitet ( alin. 3) si luarea hotararii de declansare a unui demers judiciar in acelasi mod.
Dispozitiile art. 138 alin. 1 si 3 din Legea nr. 85/2006 fiind cu caracter restrictiv, deoarece instituie legitimare procesuala activa speciala exclusiv acestor persoane/organe, sunt de stricta interpretare si aplicare (conform principiului exceptio est strictissimae interpretationis et aplicationis) , astfel ca nu pot fi extinse prin analogie si la alte persoane, cum ar fi fiecare creditor in parte.
Intrucat instanta de recurs a admis aceasta exceptie procesuala, ce face de prisos cercetarea motivelor de recurs invocate de recurenta, in conditiile art. 137 alin. 1 din C.pr. civ., in temeiul art. 3041 din C.pr. civ. cu referire la art. 138 alin. 1 si 3 din Legea nr. 85/2006, Curtea a respins recursul ca fiind formulat de o persoana fara calitate procesuala activa ( E.R.).