Potrivit disp. art. 389 alin. 1 cod procedura civila vechi, executarea silita, chiar inceputa se perima, efectul juridic fiind acela ca o perimare nu intrerupe cursul prescriptiei executarii silite, ori, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege si odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii, iar potrivit art. 3 alin. 1 din acelasi decret termenul general al prescriptiei este de 3 ani.
Sunt incidente si disp. art. 6 din Decretul nr. 167/1958 care stabileste ca dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricarui titlu executor se prescrie prin implinirea unui termen de 3 ani, iar inauntrul acestui termen, desi a inceput executarea silita, aceasta s-a perimat de drept, respectiv art. 7 din Decretul nr. 167/1958 care precizeaza ca prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita.
Prescriptia nu este intrerupta, daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea" iar potrivit art. 17 din acelasi decret, intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se fi ivit imprejurarea care a intrerupt-o. Dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie.
Potrivit Deciziei civile nr. 724/A/06.11.2014, Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a Civila a respins apelul declarat impotriva sentintei civile nr. 424/16.06.2014 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 9264/108/2013, cu urmatoarea motivare:
Prin sentinta civila nr. 424/16.06.2014 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 9264/108/2013, s-a respins exceptia de necompetenta materiala a judecatorului sindic in prezenta procedura instituita in scopul definit la art. 2 din Legea nr. 85/2006; s-au admis exceptiile de perimare si de prescriptie a dreptului la executare silita a creantei creditoarei SC R SA Arad; s-a dispus lichidatorului indepartarea din acest tabel a creditoarei SC R SA Arad.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a constatat ca raportat la disp. art. 2 din Legea nr. 85/2006, ca legea insolventei este o lege care se refera la o executare silita colectiva, astfel ca sustinerile creditoarei sunt eronate si a respins exceptia de necompetenta invocata. De asemenea, potrivit disp. art. 149 din Legea nr. 85/2006, dispozitiile legii insolventei se completeaza cu cele ale codului de procedura civila, insa art. 373 alin. 3 nu se aplica, fiind in contradictie cu dispozitiile art. 2 mai sus mentionat.
Judecatorul sindic a mai constatat ca, desi a fost mentionat faptul emiterii mai multor somatii in dosarul executional, acestea nu au fost dovedite, motivul pentru care executarea silita nu a fost posibila neavand relevanta in speta; ca executarea silita se face in baza unor titluri executorii anterioare intrarii in vigoare a noului cod civil si a noului cod de procedura civila, prin urmare prevederile vechiului cod de procedura sunt aplicabile.
Procedura simplificata a insolventei debitoarei SC Clar Vest Construct SRL s-a deschis la data de 09.12.2013, potrivit incheierii civile nr. 908/CC, termenul maxim de depunere a declaratiilor de creanta fiind stabilit la maximul celor 45 de zile prevazute de lege, astfel ca si sub acest aspect se poate aprecia ca cererea a fost depusa tardiv, la doua zile dupa termenul stabilit de judecatorul sindic, in speta nefiind depusa si o cerere de repunere in termen, iar declaratia de creanta nu a fost transmisa prin posta, ci depusa direct la Registratura Tribunalului Arad.
Pe de alta parte, titlurile care se executa sunt din 05.11.2009, respectiv 18.03.2010, iar dosarul executional la BEJ G.A.G. a fost format in anul 2010; nu a fost facuta dovada datei la care s-a cerut executarea silita si nu au fost dovedite acte de executare silita intreprinse in dosarul executional nr. 41/2010, desi acestea au fost cerute in mod expres de catre judecatorul sindic, concluzia fiind aceea ca astfel de acte nu au existat, a apreciat ca potrivit disp. art. 389 alin. 1 cod procedura civila vechi, in speta nu a fost facuta dovada nici unui act de executare silita, prin urmare, executarea silita, chiar inceputa s-a perimat, efectul juridic fiind acela ca o perimare nu intrerupe cursul prescriptiei executarii silite, ori, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege si odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii, iar potrivit art. 3 alin. 1 din acelasi decret termenul general al prescriptiei este de 3 ani. Conform disp. art. 6 din Decretul nr. 167/1958 dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricarui titlu executor se prescrie prin implinirea unui termen de 3 ani, iar inauntrul acestui termen, desi a inceput executarea silita, aceasta s-a perimat de drept.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958 prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita, in speta fiind vorba despre data pronuntarii ordonantelor de mai sus. Potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958 "Prescriptia se intrerupe: a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia", recunoastere nedovedita; "b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent", intrerupere efectuata in anul 2009, termen de la care incepe sa curga un nou termen de 3 ani;" c) printr-un act incepator de executare.
Prescriptia nu este intrerupta, daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea" iar potrivit art. 17 din acelasi decret, intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se fi ivit imprejurarea care a intrerupt-o. Dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie.
Astfel, termenul de prescriptie pentru sumele pretinse prin declaratia de creanta, s-a implinit cel mai tarziu la 17.03.2013, inainte de data deschiderii prezentei proceduri.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel creditoarea SC R SA, solicitand admiterea apelului si, in rejudecarea fondului, schimbarea, in tot, a sentintei apelate, in sensul de a i se admite creanta totala, in cuantum de 23.236,63 de lei, pe care o are fata de S.C. C.V.C. S.R.L. si sa se dispuna inscrierea sa la masa credala (pe tabelul creditorilor).
In motivarea apelului se arata ca in fapt, creanta totala de 23.236,63 de lei, in baza unor hotarari judecatoresti ce au fost depuse la dosarul de fond, insa instanta de fond a retinut ca apelanta nu s-a regasit pe lista creditorilor depusa la dosar de administratorul statutar al debitoarei, asa incat nu se poate considera ca a avut loc o recunoastere a acestei datorii de catre debitoare.
Considera ca instanta de fond trebuia sa aiba in vedere ca cele 2 creante, care insumeaza 23.236,63 de lei, nu trebuiau sa fie recunoscute de catre debitoare, cum, in mod eronat, a retinut, pe motiv ca ambele au fost stabilite prin hotarari judecatoresti, devenite irevocabile prin neatacare, la data deschiderii procedurii insolventei, ambele creante fiind certe, lichide si exigibile si se aflau in executare silita; ca judecatorul sindic a fost investit de catre debitoare cu o cerere de chemare in judecata, care priveste, exclusiv, deschiderea procedurii falimentului, motiv pentru care instanta nu poate depasi limitele cererii cu care a fost investita; ca potrivit dispozitiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor. Inalta Curte de Casatie si Justitie a hotarat ca, in aplicarea principiului disponibilitatii, reclamantul este cel care stabileste cadrul procesual si limitele cererii de chemare in judecata, instanta trebuind sa se pronunte numai asupra cererilor formulate. Mai mult, instanta de fond nu are competenta de a se pronunta asupra implinirii termenului de prescriptie, precum si asupra perimarii executarii. Implinirea termenului de prescriptie a executarii silite, precum si perimarea executarii silite se constata, potrivit dispozitiilor art. 389 alin. 1 raportate la art. 373 alin. 3 din vechiul Cod de procedura civila, numai de catre instanta de executare, la cererea oricarei parti interesate, prin incheiere data cu citarea partilor, iar instanta de fond nu are competenta materiala de a solutiona contestatii la executare si nici pentru a se pronunta asupra altor cereri in legatura cu executarea silita, iar astfel de cereri nici nu au fost formulate, ca obligatia privind notificarea tuturor creditorilor este prevazuta, in mod expres si imperativ, la art. 61 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, obligatie pe care administratorul judiciar nu si-a indeplinit-o.
Apelanta mai arata ca imediat ce a luat cunostinta de deschiderea insolventei impotriva debitoarei, a introdus cerere de admitere a creantei totale, in cuantum de 23.236,63 de lei, pe care o are fata de debitoare; ca art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede ca numai in ceea ce priveste partile, citarea si comunicarea oricaror acte de procedura, a convocarilor si notificarilor se efectueaza prin Buletinul procedurilor de insolventa. Or, pana la data introducerii cererii de admitere a creantei totale (25 februarie 2014), apelanta nu a avut calitatea de parte in dosarul nr. 9264/108/2013, aflat pe rolul Tribunalului Arad si nu a avut acces la acesta, motiv pentru care nicio hotarare pronuntata, pana la data de 25 februarie 2014, nu ii poate fi opozabila. In plus, legiuitorul a inteles sa permita repunerea in termen in situatia in care partea interesata a fost decazuta din dreptul de a mai indeplini un act de procedura in situatia ca a fost impiedicata, printr-o imprejurare mai presus de vointa sa, sa indeplineasca acel act.; ca trebuia sa se regaseasca pe lista creditorilor S.C. C.V.C. S.R.L., lista care trebuia sa fie depusa de catre debitoare.
Apelanta arata ca s-a intrerupt cursul prescriptiei, in temeiul art. 405 ind. 2 alin. (1) lit. b) din vechiul Cod de procedura civila, "pe data depunerii cererii de executare, insotita de titlul executoriu" si pana la data de 17 februarie 2014, cand BEJ G.A.G. a constatat ca impotriva debitoarei S.C. C.V.C. S.R.L. a fost deschisa procedura reglementata de Legea nr. 85/2006, iar aceasta constatare a facut obiectul procesului verbal din 17 februarie 2014, incheiat in Dosarul executional nr. 41/2010.
Invocand dispozitiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 si art. 405 ind. 2 alin. 2 din vechiul Cod de procedura civila, arata ca anterior introducerii cererii de inscriere la masa credala, cererea de executare silita nu a fost respinsa sau anulata, nu s-a constatat perimarea ei de catre instanta de executare, prin hotarare judecatoreasca, si nu exista nicio dovada ca apelanta sa fi renuntat la ea. Dimpotriva, procesul verbal din 17 februarie 2014, incheiat de BEJ G.A.G., in dosarul executional nr. 41/2010, face dovada ca executarea silita a fost inceputa impotriva debitoarei, incetand numai la data la care executorul judecatoresc a constatat ca impotriva debitoarei a fost deschisa procedura reglementata de Legea nr. 85/2006.
Apelanta mentioneaza ca s-a adresat executorului judecatoresc cu o cerere de executare silita a bunurilor debitoarei, in interiorul termenului de prescriptie de 3 ani, motiv pentru care termenul de prescriptie a fost intrerupt si a formulat, cu regularitate, numeroase cereri de staruinta in continuarea executarii silite, executorul emitand somatii prin care a solicitat debitoarei sa achite creantele, aceste somatii constituind acte de executare ce au condus la intreruperea cursului perimarii; ca imposibilitatea executarii creantelor s-a datorat atat suspendarii activitatii debitoarei o perioada lunga de timp, cat si a lipsei din patrimoniu a unor bunuri care sa poata fi urmarite silit; ca apelanta a manifestat diligenta in continuarea executarii silite.
In subsidiar, invedereaza ca, in cuprinsul procesului verbal din 17-februarie 2014, incheiat de BEJ G.A.G., in dosarul executional nr. 41/2010, s-a strecurat o eroare materiala, in sensul ca in loc de Ordonanta nr. 9.672 din 05 noiembrie 2009, pronuntata de Judecatoria Arad in dosarul nr. 12114/55/2009, a fost mentionata, in mod eronat, Ordonanta nr. 11.372 din 10 noiembrie 2011, pronuntata de Judecatoria Arad in dosarul nr. 16323/55/2011, dar ca sumele mentionate in cuprinsul procesului verbal sunt identice .
Analizand actele si lucrarile dosarului in baza art. 476-479 din noul Cod de procedura civila, in raport de motivele invocate de catre creditoarea SC R SA, Curtea constata ca acesta este nefondat.
Astfel, asa cum corect s-a aratat la fond, dispozitiile art. 149 din Legea nr. 85/2006 stabilesc ca cele cuprinse in legea insolventei se completeaza cu cele ale codului de procedura civila, in masura compatibilitatii lor.
Judecatorul sindic fiind investit cu analiza cererii de admitere a creantei, este tinut sa faca aprecieri asupra temeiniciei acesteia, ceea ce, in speta, s-a si efectuat.
Reprosul adus de apelanta faptului ca prima instanta si-a depasit atributiile, este strain de atributiile pe care judecatorul sindic le are conform legii.
In plus, explica judecatorul fondului, expres, care sunt motivele pentru care este prescrisa creanta, in ce conditii o constata si care sunt temeiurile de drept.
Nici in apel, creditoarea nu acopera viciile retinute la fond si nu face dovada faptului ca a fost mentionat faptul emiterii mai multor somatii in dosarul executional.
Asa cum s-a aratat, procedura simplificata a insolventei debitoarei SC C.V.C. SRL s-a deschis la data de 09.12.2013, potrivit incheierii civile nr. 908/CC, termenul maxim de depunere a declaratiilor de creanta fiind stabilit la maximul celor 45 de zile prevazute de lege, astfel ca si sub acest aspect se poate aprecia ca cererea a fost depusa tardiv, la doua zile dupa termenul stabilit de judecatorul sindic, in speta nefiind depusa si o cerere de repunere in termen, iar declaratia de creanta nu a fost transmisa prin posta, ci depusa direct la Registratura Tribunalului Arad.
De asemenea, titlurile la care se face referire sunt din 05.11.2009, respectiv 18.03.2010, iar dosarul executional la BEJ G.A.G. a fost format in anul 2010, insa, la dosar nu a fost facuta dovada datei la care s-a cerut executarea silita si nu au fost dovedite acte de executare silita intreprinse in dosarul executional nr. 41/2010, desi acestea au fost cerute in mod expres de catre judecatorul sindic, concluzia fiind aceea ca astfel de acte nu au existat, a apreciat ca potrivit disp. art. 389 alin. 1 cod procedura civila vechi, in speta nu a fost facuta dovada nici unui act de executare silita, prin urmare, executarea silita, chiar inceputa s-a perimat, efectul juridic fiind acela ca o perimare nu intrerupe cursul prescriptiei executarii silite, ori, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege si odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii, iar potrivit art. 3 alin. 1 din acelasi decret termenul general al prescriptiei este de 3 ani.
Sunt, intr-adevar, incidente si disp. art. 6 din Decretul nr. 167/1958 care stabileste ca dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricarui titlu executor se prescrie prin implinirea unui termen de 3 ani, iar inauntrul acestui termen, desi a inceput executarea silita, aceasta s-a perimat de drept, respectiv art. 7 din Decretul nr. 167/1958 care precizeaza ca prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita, in speta fiind vorba despre data pronuntarii ordonantelor de mai sus.
Ori, prescriptia nu este intrerupta, daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea" iar potrivit art. 17 din acelasi decret, intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se fi ivit imprejurarea care a intrerupt-o. Dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie.
Ca urmare, termenul de prescriptie pentru sumele pretinse prin declaratia de creanta, s-a implinit cel mai tarziu la 17.03.2013, inainte de data deschiderii prezentei proceduri.
Pentru aceste considerente, cum in apel nu s-au invederat aspecte care sa conduca la admiterea acestuia, nu s-a administrat nicio proba, desi prima instanta arata expres ce inscrisuri erau necesare stabilirii unei stari de fapt conforme cu sustinerile creditoarei, in baza art. 480 din noul Cod de procedura civila, Curtea a respins ca nefondat apelul.