. Executare silita. Prescriptie extinctiva. Neretroactivitatea legii.
OUG nr. 51/1998, art. 13 alin. 5
Constitutia Romaniei, art. 15,
Codul civil, art. 1
Termenul de 7 ani prevazut de dispozitiile art. 13 alin. 5 din OUG nr. 51/1998, acesta nu se poate aplica unui contract incheiat inainte de intrarea in vigoare a legii speciale, deoarece legea nu retroactiveaza potrivit principiului constitutional al neretroactivitatii legii civile prevazut de art. 15 din Constitutia Romaniei si regasit si in dispozitiile art. 1 din Codul Civil. (Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala
Sentinta comerciala nr.18/8.02.2010)
Prin cererea inregistrata la data de 02.07.2009 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala sub nr. 6105/2/2009, petenta T M a formulat contestatie la executare impotriva executarii silite declansate de intimata AVAS, cu privire la creanta rezultand din contractul de cesiune de creanta nr. 72471/2.12.2009 si a actului aditional din 16.12.1999, executare silita pornita impotriva sa in calitate de garant, de care aceasta a aflat la data de 17.06.2009, prin care solicita anularea formelor de executare si incetarea executarii silite.
In motivarea contestatiei se arata ca la data de 20.06.2007, contestatoarea a achizitionat un apartament cu trei camere situat in Piatra Neamt, Str. Aleea Tiparului nr. 5, Bl. B 3, sc. A, ap. 1, jud. Neamt, pentru achitarea caruia a incheiat cu BRD-GSG S.A., Sucursala Piatra Neamt, un contract de credit bancar, constituind in acest sens in favoarea bancii, ipoteca de gradul I asupra imobilului. Contestatoarea arata ca in acest apartament locuieste sporadic fiica sa, care se ocupa de platile privind intretinerea imobilului, deoarece contestatoarea se afla in Italia, unde are un loc de munca stabil, in Romania venind doar in concediu, de regula in luna august.
La data de 17.06.2009 a aflat de la fiica sa de procesul-verbal de aplicare a sechestrului nr. 488/15.06.2009, fiindu-i inmanat de presedintele Asociatiei de Proprietari. Nu a primit nici o adresa de comunicare a titlului executoriu si nici nu are cunostinta despre preluarea de catre AVAS a creantei pe care Banca Agricola o avea asupra SC E S.A. Contestatoarea arata ca nu isi aminteste sa fi semnat vreun contract de credit cu Banca Agricola, iar societatea a fost a sotului sau de care este divortata de 11 ani, societatea fiind in prezent dizolvata ca urmare a intrarii in faliment.
In sustinerea contestatiei, se mai arata ca executarea silita este ilegala deoarece a intervenit prescriptia extinctiva a dreptului de a cere executarea silita. Chiar daca am avea in vedere termenul de prescriptie de 7 ani, prevazut de OUG nr. 51/1998, deoarece creanta a fost preluata de AVAS in decembrie 1999, termenul implinindu-se in 2006. Nici anterior anului 1999, nici ulterior nu a fost inceputa vreo executare silita impotriva sa si nu s-a efectuat vreun act de executare silita impotriva sa.
De asemenea, contestatoarea precizeaza ca executarea silita incalca si dispozitiile OUG nr. 51/1998, deoarece debitorului trebuie sa i se acorde un termen de 5 zile dupa primirea titlurilor executorii (conform art. 58 din OUG nr. 51/1998). Intrucat contestatoarea locuia in Italia, nu a avut posibilitatea de a efectua obiectiuni sau observatii cu privire la aplicarea sechestrului. Semnatura sa nu se regaseste nici pe confirmarea de primire a titlurilor executorii nici pe adresa de comunicare din partea AVAS.
Fata de aceasta situatie, contestatoarea apreciaza ca s-au incalcat dispozitiile art. 52 alin.2, art. 63 lit. e, e si h din OUG nr. 51/1998, in conditiile necomunicarii titlurilor executorii fiind practic blocat accesul sau liber la justitie.
In fine, intrucat apartamentul s-a achizitionat cu credit de la BRD- Sucursala Piatra Neamt, acesta este grevat de un drept de ipoteca in favoarea acestei banci, fiind notate interdictii privind instrainarea, grevarea, dezmembrarea, demolarea etc, ceea ce conduce la concluzia ca nu se putea institui sechestru.
In dovedirea contestatiei, s-au depus inscrisuri.
La data de 20.07.2009, a fost inregistrata la dosar intampinarea formulata de intimata AVAS prin care aceasta a invocat pe de o parte exceptia prematuritatii contestatiei (in raport cu existenta contestatiei pe rolul Judecatoriei Piatra Neamt), iar pe fond s-a solicitat respingerea acesteia.
In aparare, AVAS sustine ca nu s-a implinit termenul de prescriptie deoarece dupa declansarea procedurii falimentului impotriva debitorului principal societatea comerciala E S.A., au fost suspendate toate termenele de prescriptie (conform art. 35 si art. 36 din Legea nr. 64/1995 republicata), termenul incepand sa curga doar dupa 30 de zile de la inchiderea procedurii. Cum societatea s-a aflat in procedura falimentului in perioada 1999-2006, in aceasta perioada nu a curs termenul de prescriptie.
Referitor la necomunicarea titlurilor, intimata sustine ca aceasta a procedat la comunicarea acestora prin afisare, deoarece fusesera comunicate initial la domiciliul cu care figura in Evidenta Persoanelor de la Inspectoratul National, in februarie 2009.
Aceeasi contestatie a fost introdusa si pe rolul Judecatoriei Piatra Neamt, fiind inregistrata sub nr. 4366/279/2009, care prin sentinta civila nr. 3263/04.08.2009 a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in temeiul art. 45 din OUG nr. 51/1998, in favoarea Curtii de Apel Bucuresti - Sectia Comerciala.
Cauza a fost inregistrata dupa declinare, sub nr. 8169/2/2009 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.
La termenul de judecata din 16.11.2009, Curtea a dispus conexarea celor doua cauze, constatand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 164 din C.pr. civ., respectiv acestea au acelasi obiect, aceeasi cauza si se poarta intre aceleasi parti.
La termenul de judecata din 08.02.2010, intimata a invocat, alaturi de exceptia prematuritatii contestatiei si exceptia tardivitatii acesteia, Curtea dispunand respingerea ambelor exceptii conform considerentelor retinute in practica.
Analizand contestatiile la executare (ce principala si cea conexa), prin prisma sustinerilor contestatoarei, a probelor administrate in cauza, a dispozitiilor generale in materie de executare silita si a dispozitiilor speciale cuprinse in OUG nr. 51/1998, Curtea apreciaza ca acestea sunt intemeiate si urmeaza a fi admise pentru urmatoarele considerente:
In ce priveste sustinerea petentei referitoare la prescriptia dreptului de a cere executarea silita, Curtea constata ca aceasta este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
In primul rand, Curtea retine ca dreptul de creanta cu privire la care s-a declansat executarea silita este nascut din contractul de credit bancar nr. 346/28.03.1996 incheiat intre B A S.A. S N (in calitate de imprumutator) si SC E S.A., in calitate de imprumutat (filele 54- 60) credit pe termen mediu si lung si contractul de credit nr. 345/28.12.1995 incheiat intre acelasi parti (filele 61- 66) privind un credit pe termen scurt. Ambele contracte de credit cuprind ca data finala a scadentei ratelor din credit 25.03.1999 si respectiv 25.12.1996 (asa cum rezulta din fiecare din graficele de rambursare intocmite pentru fiecare contract - fila 59 si fila 70). Chiar si dupa incheierea actului aditional la cele doua contracte (din 26.03.1998) - filele 67-69, datele scadente pentru restituirea creditului se situeaza in cursul anului 1999.
Cum dreptul de creanta se prescrie in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune (adica de la data ultimei scadenta a fiecarei obligatii de plata a fiecarei rate), conform art. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1958, rezulta ca acesta s-a prescris cel mai tarziu in luna decembrie 2002. De asemenea, potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958 dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani de la data nasterii acestui drept (avand in vedere faptul ca reglementarea prescriptiei dreptului de a cere executarea silita in Codul de procedura civila a intrat in vigoare la data de 2.05.2001). Or, in cauza, invocandu-se caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit si al contractului de ipoteca, rezulta ca data de la care se calculeaza termenul de prescriptie este aceeasi evocata mai sus.
Imprejurarea ca in anul 1999 a avut loc cesiunea de creanta intre creditoarea B A si AVAS cu privire si la aceste contracte de credit nu schimba cu nimic efectele prescriptiei extinctive, deoarece creanta cesionata este transmisa de la cedent catre cesionar in starea in care aceasta se afla la momentul intervenirii cesiunii (conform art. 1391 si urm. din C. civil).
In ce priveste termenul de 7 ani prevazut de dispozitiile art. 13 alin. 5 din OUG nr. 51/1998, consideram ca acesta nu se poate aplica unui contract incheiat inainte de intrarea in vigoare a legii speciale, deoarece aceasta nu retroactiveaza potrivit principiului constitutional al neretroactivitatii legii civile prevazut de art. 15 din Constitutia Romaniei si regasit si in dispozitiile art. 1 din Codul Civil.
Mai mult, asa cum sustine si contestatoarea, executarea sa silita nu putea fi declansata in conditiile in care nici cesiunea de creanta nu a fost notificata valabil debitoarei (conform art. 1393 din C. civil) si nici titlurile executorii constatatoare ale creantei nu au fost comunicate valabil. Asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar (filele 122- 132) contestatoarea locuieste in Italia inca de la data de 03.10.2005, astfel ca procedura de notificare a cesiunii de creanta, de comunicare a titlurilor executorii este viciata, fiind incalcate astfel chiar dispozitiile legii speciale ce au stat la baza declansarii procedurii de executare silita ( art. 58 si art. 60 din OUG nr. 51/1998).
Apararea intimatei in sensul ca termenul de prescriptie a fost suspendat in perioada 1999-2006, deoarece debitoarea principala, societatea comerciala E S.A. s-a aflat in procedura falimentului, este nefondata, intrucat consideram ca in raport cu debitoarea - contestatoare o atare suspendare a termenului de prescriptie nu a operat, deoarece acesteia nu ii poate fi opusa o procedura care nu o priveste, fiind straina de o atare procedura. Mai mult, ratiunea pentru care se suspenda orice termene de prescriptie si orice actiuni judiciare sau extrajudiciare (ce a existat in art. 35 si art. 36 din Legea nr. 64/1995) rezida in posibilitatea pentru creditor de a-si valorifica dreptul sau de creanta in cadrul procedurii falimentului.
Insa cu privire la debitorul garant, persoana fizica, nu exista nicio ratiune pentru care termenul de prescriptie cu privire la dreptul de a cere executarea silita sa se suspende in perioada in care debitorul principal se afla in procedura falimentului, mai ales in conditiile renuntarii acestuia la beneficiul de discutiune si de diviziune ( fila 77), creditorul putand proceda la executarea silita a acestuia in afara procedurii falimentului, deoarece nu exista nici un temei pentru alaturarea celor doua proceduri sau pentru includerea uneia in cealalta.
In ce priveste sustinerea contestatoarei cu privire la imprejurarea ca nu isi aminteste sa fi semnat un contract de ipoteca, aceasta nu poate fi retinuta deoarece in cazul contestarii semnaturii aplicate pe un act autentic, aceasta ar fi trebuit sa declare expres ca solicita declansarea procedurii falsului, constatarile notarului facute prin propriile simturi (intre care si semnarea actului in fata sa) facand dovada pana la inscrierea in fals.
Avand in vedere toate aceste considerente, precum si dispozitiile art. 399 si urmatoarele din C.pr.civ. , va admite contestatia la executare principala si contestatia la executare conexa si va anula formele de executare efectuate in baza contractului de cesiune de creanta nr. 72471/2.12.1999 si a actului aditional, intre care si procesu-verbal de aplicare a sechestrului nr. 488/15.06.2009 ( E.R.).