Prin actiunea adresata Tribunalului Suceava - Sectia civila si inregistrata la data de 30.01.2006, reclamantii: B. M.,s.a. au solicitat, in contradictoriu cu paratii Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe langa Tribunalul Suceava si Ministerul Finantelor Publice, obligarea paratilor la plata drepturilor salariale reprezentand 30% din indemnizatia de incadrare bruta lunara, conform O.U.G. nr. 643/2002 pentru perioada decembrie 2002 - aprilie 2004 si de 40% pentru perioada mai 2004 - decembrie 2005 din indemnizatia de incadrare bruta lunara, spor acordat pentru magistratii care efectueaza urmarirea penala si judeca fapte de coruptie, actualizata in temeiul art. 21 din O.G. nr. 137/2000, aprobata si modificata prin Legea nr. 27/2000, drepturi salariale reactualizate cu indicele de inflatie si efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetele de munca.
In motivarea actiunii, reclamantii au sustinut ca, prin Hotararea nr. 185 din 22.07.2005 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, s-a constatat existenta unei discriminari directe, potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si aprobarile ulterioare; ca, potrivit art. 21 alin. 1 din acelasi act normativ, in toate cazurile de discriminare, persoanele discriminate au dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, precum si stabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantilor, ca nefondata, invocand si exceptia necompetentei materiale a instantei si solicitand chemarea in garantie a Ministerului Finantelor Publice.
Prin sentinta nr. 589 din 10.04.2006 a Tribunalului Suceava - Sectia civila, s-a admis actiunea reclamantilor in contradictoriu cu paratii.
Au fost obligati paratii sa plateasca reclamantilor drepturile salariale actualizate la zi in functie de indicele de inflatie, rezultand din acordarea sporului de 30% din indemnizatia de incadrare bruta lunara pentru perioada decembrie 2002 - aprilie 2004, precum si din acordarea sporului de 40% din indemnizatia de incadrare bruta lunara pentru perioada mai 2004 - decembrie 2005.
A fost obligat paratul Parchetul de pe langa Curtea de Apel Suceava sa efectueze cuvenitele mentiuni in carnetele de munca ale reclamantilor.
S-a respins cererea de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice.
Referitor la exceptia de necompetenta materiala a tribunalului in solutionarea cauzei, prin sentinta sus-mentionata s-a retinut ca, potrivit art. 284 din Codul muncii, coroborat cu dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. c din Codul de procedura civila, tribunalul este competent sa judece in prima instanta conflictele de munca.
Prin aceeasi sentinta s-a respins si cererea paratului Ministerul Public de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice, cu explicatia ca, chematul in garantie are si calitatea de parat in cauza si a fost obligat la plata drepturilor salariale pretinse de reclamanti alaturi de ceilalti parati, avand in vedere competenta acestui minister de a aloca, in conditiile legii, fonduri pentru Ministerul Public in vederea platii drepturilor salariale la care au fost obligati.
Referitor la fondul cauzei, instanta de fond a retinut ca textul art. 28 alin. 4 din O.U.G. nr. 43/2002 incalca dispozitiile constitutionale privind egalitatea in drepturi pentru ca: solutionarea cauzelor de coruptie nu presupune o specializare anume fata de alte categorii de cauze, aceste cauze nu au un grad sporit de dificultate fata de alte cauze solutionate de sectiile civile si comerciale ale instantelor si chiar de sectiile penale; nu supun judecatorul cauzei unor pericole mai mari decat cele la care este expus procurorul ce instrumenteaza cauza din cadrul parchetelor de pe langa curtile de apel sau tribunale sau decat cele la care este expus orice alt judecator, nu presupun o responsabilitate fata de alte categorii de cauze.
Art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei consacra principiul egalitatii in fata legii.
S-a mai retinut ca, prin prevederile art. 28 alin. 4 din O.U.G. nr. 43/2002 se aduce atingere independentei judecatorului, consacrata prin dispozitiile art. 124 alin. 3 din Constitutie; ca independenta materiala este o latura fundamentala a independentei judecatorului, asa cum rezulta din art. 13 din Carta Universala a Judecatorului, care prevede ca judecatorul trebuie sa primeasca o remuneratie suficienta pentru a-i asigura o adevarata independenta economica. Remunerarea nu trebuia sa depinda de rezultatul activitatii judecatorului si nu va fi diminuata pe durata detinerii functiei de judecator.
Pe linia aceluiasi rationament, in considerentele sentintei sus-mentionate s-a aratat ca salariul magistratului are rolul de a asigura un nivel de viata decent acestuia, pentru ca atentia sa sa nu fie distrasa de probleme cotidiene, ci sa poata fi focalizata in intregime de infaptuirea justitiei, ca serviciu public. Salariul nu are legatura cu coruptia, nici in ceea ce priveste lupta impotriva coruptiei in general, nici in ceea ce priveste lupta impotriva ei in interiorul sistemului judiciar.
Independenta magistratului nu poate fi incalcata printr-o salarizare discriminatorie ce nu are la baza un criteriu rational, obiectiv, intre magistratii ce functioneaza la aceeasi instanta.
Impotriva sentintei nr. 589 din 10.04.2006 a Tribunalului Suceava - Sectia civila, paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a declarat recurs.
Recurentul considera nelegala si netemeinica sentinta recurata si solicita admiterea recursului, pentru motivele prev. de art. 304 pct. 3 si 9 din Codul de procedura civila, casarea sentintei, trimiterea cauzei spre competenta solutionare a fondului de catre Curtea de Apel Bucuresti si respingerea actiunii ca neintemeiata.
Sub un prim motiv de recurs, recurentul sustine, pe cale de exceptie, ca sentinta recurata este nelegala, intrucat a fost pronuntata cu incalcarea competentei altei instante.
Recurentul apreciaza ca instanta de fond in mod nelegal a respins exceptia necompetentei materiale, dat fiind ca, in conformitate cu prevederile art. 42 alin. 1 din O.U.G. nr. 177/2002 "magistratii si celelalte categorii de personal de specialitate prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, nemultumiti de modul de stabilire a drepturilor salariale, pot face contestatie, in termen de 5 zile de la data comunicarii, la organele de conducere ale Ministerului Justitiei sau Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa caz". Ca, hotararile organelor de conducere pot fi contestate in conformitate cu prevederile art. 42 alin. 2 din acelasi act normativ, "impotriva hotararilor organelor de conducere se poate face plangere, in termen de 30 de zile de la comunicare, la Sectia contencios administrativ a Curtii de Apel Bucuresti. Hotararile acestei instante sunt irevocabile.
Examinand acest prim motiv de recurs, curtea il constata neintemeiat.
Astfel, plecand de la modul de redactare a textului art. 42 alin. 1 din O.U.G. nr. 177/2002 se poate lesne constata ca pot face contestatie magistratii si celelalte categorii de personal de specialitate, nemultumiti de modul de stabilire a drepturilor salariale.
Or, in speta, reclamantii nu sunt nemultumiti de modul de stabilire a drepturilor salariale, ci revendica drepturi salariale cuvenite si neacordate, situatie care excede prevederilor art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002 si care, cum corect a apreciat instanta de fond, atrage competenta materiala a instantei competenta sa solutioneze conflictele de munca, aceasta instanta fiind, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c, tribunalul.
Sub un al doilea motiv de recurs, dupa ce se face o ampla enumerare si descriere a actelor normative care au prevazut acordarea sporurilor de 30% si, respectiv, 40% la indemnizatia bruta de incadrare pentru anumite categorii de magistrati, se conchide in sensul ca "este evident faptul ca legiuitorul exclude in mod indubitabil de la acordarea acestui spor pe acei magistrati care nu efectueaza urmarirea penala si, cu atat mai mult, pe acei magistrati care nu instrumenteaza - in nici un fel - cauza de coruptie.
Recurentul nu intelege insa sa combata argumentarea instantei de fond in sensul admiterii actiunii reclamantilor, argumentare ce se intemeiaza pe prevederile art. 16 alin. 1 si 124 alin. 3 din Constitutia Romaniei si, mai mult, pe considerentele Hotararii nr. 185 din 22.07.2005 (definitiva prin necontestare) a Colegiului Director din cadrul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, unde, printre altele, se retine ca "incoruptibilitatea trebuie asigurata pentru toti magistratii , la toate nivelurile si in toate dosarele. Pentru acest motiv, acordarea sporului de 40% doar unei anumite categorii de magistrati nu poate duce la asigurarea incoruptibilitatii magistratilor si la asigurarea respectarii principiilor statului de drept".
In considerentele aceleiasi hotarari s-a mai retinut: "Colegiul director a considerat ca aceasta diferenta salariala de 40% este nejustificata, astfel incat, desi scopul urmarit este legitim, metoda de atingere a acestui scop nu este adecvata".
Tocmai pentru aceste considerente se arata ca "examinand sesizarea si dispozitiile legale incidente, (colegiul) constata din sesizarea primita ca prevederile legale prezentate au caracter discriminatoriu potrivit O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si aprobarile ulterioare".
In sustinerea motivului de recurs vizand fondul cauzei recurentul se prevaleaza doar de opinia separata consemnata in Hotararea nr. 185 din 22.07.2005 a Colegiului Director din cadrul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, opinie care, este stiut, nu are nici o relevanta juridica.
De altfel, in sprijinul solutiei instantei de fond vin si prevederile art. 5 alin. 1 din Codul muncii, potrivit carora "in cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii", dar, mai ales, prevederile art. 6 alin. 2 din acelasi cod, potrivit carora "tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala _".
Sub un al treilea motiv de recurs, recurentul sustine ca instanta de fond a dispus in mod nelegal plata sumelor de bani reprezentand drepturile salariale pretinse de reclamanti, actualizate cu rata inflatiei la data platii efective.
Nici acest motiv de recurs nu este intemeiat.
Corect instanta de fond a obligat paratii la plata catre reclamanti a drepturilor salariale actualizate la zi in functie de indicele de inflatie, dat fiind ca altfel nu s-ar fi realizat o reparare integrala a prejudiciului cauzat reclamantilor si aceasta pentru ca atat timp cat raporturile de munca incheiate de catre magistrati, chiar atipice, nu cuprind dobanda contractuala, repararea prejudiciului inseamna si plata beneficiului de care reclamantii au fost lipsiti.
In fine, sub un IV-lea motiv de recurs, Ministerul Public apreciaza ca instanta de fond, in mod nelegal, a respins cererea de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice in situatia in care a admis actiunea reclamantilor.
Si acest motiv de recurs se constata ca fiind neintemeiat, dat fiind ca, in considerentele sentintei recurate corect s-a retinut ca respingerea cererii de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice s-a dispus intrucat chematul in garantie are si calitatea de parat si a fost obligat alaturi de ceilalti parati, avand in vedere competenta acestui minister de a aloca, in conditiile legii, fonduri pentru Ministerul Public, in vederea platii drepturilor salariale cuvenite reclamantilor.
Fata de cele de mai sus si cum sentinta recurata este legala, curtea, avand in vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, va respinge, ca nefondat, recursul declarat in cauza.
(Decizia nr. 597 din 5.09.2006 a Curtii de Apel Suceava - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale)