Cazul de incompatibilitate prevazut de art. 48 alin.1 lit. a Cod procedura penala. Incompatibilitatea judecatorului de a solutiona cauza daca a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a masurii preventive, in cursul urmaririi ... Decizie nr. 249/R din data de 13.07.2012
pronunțată de Tribunalul Maramures

Prin incheierea penala nr. 72 din 9 iulie 2012, Judecatoria Targu Lapus a respins ca nefondata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul M.R.
In considerentele incheierii s-a retinut faptul ca prin incheierea penala nr. 53 din 29.05.2012 pronuntata in dosar nr. 334/319/2012 al Judecatoriei Tg.Lapus, ramasa definitiva prin nerecurare, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului M.R., pentru o durata de 29 de zile.
S-a considerat ca in cauza exista probe si indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabila ca petentul este autorul infractiunilor de complicitate la furt calificat, furt calificat si tentativa la furt calificat, prevazute de art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1, 209 alin.1, lit.a, g, i Cod penal, art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal, art.20 Cod penal raportat la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g, i Cod penal, art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,e, g Cod penal, art.20 Cod penal raportat la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,e,g Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Inainte de sesizarea instantei cu dosarul de fond, la data de 06.06.2012 sub nr. de dosar 344/319/2012, inculpatul a mai formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 11/U/29.05.2012 al acestei instante.
Prin incheierea penala nr.56 din 07.06.2012, cererea inculpatului a fost respinsa ca nefondata; incheierea a ramas definitiva prin decizia penala nr.205/R/12.06.2012, recursul declarat de inculpat fiind respins, de Tribunalul Maramures.
Analizand masura preventiva dispusa fata de inculpatul M.R., din perspectiva prezentei cereri, instanta a constatat ca aceasta a fost luata in conditiile art.143, respectiv 148 lit. f Cod de procedura penala, existand probe si indicii temeinice ca acesta, a comis infractiunile pentru care este cercetat.
De altfel, inculpatul recunoaste savarsirea tuturor acestor infractiuni, dupa cum rezulta din declaratiile date in cursul urmaririi penale si care se coroboreaza cu celelalte probe administrate, respectiv declaratiile partilor vatamate, declaratiile martorilor. Pe de alta parte, fata de numarul mare al infractiunilor savarsite, de gravitatea acestora, precum si din faptul ca s-a creat un puternic sentiment de insecuritate in randul opiniei publice, rezulta ca inculpatul prezinta pericol concret pentru ordinea publica, ceea ce justifica masura preventiva luata. Aceste temeiuri care au stat la baza luarii masurii preventive se mentin la acest moment, astfel incat nu se impune revocarea acesteia.
Conditiile negative prevazute de art. 1602 alin. 2 din Codul de procedura penala, care vizeaza imposibilitatea acordarii liberarii provizorii sub control judiciar, nu sunt indeplinite. Potrivit articolului de lege mentionat, aceasta masura alternativa nu se poate lua daca exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni, sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba, sau prin alte asemenea fapte, ceea ce nu s-a dovedit in prezenta cauza.
In absenta unor criterii legale care ar trebui sa stea la baza aprecierii instantei asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, aceasta trebuie sa se raporteze atat la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat, cat si la datele care circumstantiaza persoana inculpatului".
Instanta de fond a retinut in final ca o astfel de masura nu este oportuna pentru desfasurarea procesului penal, deoarece fata de gravitatea deosebita a acuzatiilor, a numarului mare de infractiuni pe care se presupune ca le-ar fi savarsit, si fata de reactia publicului se justifica o detentie provizorie cel putin o perioada de timp, iar o durata rezonabila in acest sens nu a fost depasita.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul M.R. care a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu motivarea ca a recunoscut comiterea faptei si a recuperat prejudiciul, astfel ca nu poate zadarnici aflarea adevarului si nici influenta buna desfasurare a procesului penal.
Examinand recursul declarat de inculpat, tribunalul a constatat ca acesta este fondat, insa pentru alte considerente decat cele invocate.
Prin incheierea penala nr. 53/29.05.2012, pronuntata in dosar nr.334/319/2012 al Judecatoriei Tg. Lapus, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului M.R. pe o perioada de 29 de zile, incheiere pronuntata de doamna judecator B.C. iar prin rechizitoriul din 19 iunie 2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria Tg. Lapus s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului, primul termen de judecata fiind fixat la data de 22 august 2012.
Dupa sesizarea instantei, inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, ce a fost solutionata de acelasi magistrat.
Potrivit dispozitiilor art.48 alin.1 lit.a Cod procedura penala, judecatorul este incompatibil de a judeca daca in cauza respectiva a solutionat propunerea de arestare preventiva in cursul urmaririi penale.
Or, fata de aceste dispozitii legale, doamna judecator B.C., care a dispus arestarea preventiva a inculpatului in cursul urmaririi penale, era incompatibila sa judece in cauza, implicit si sa solutioneze cererea formulata de inculpat dupa sesizarea instantei. Cu atat mai mult cu cat, dupa sesizarea instantei cu judecarea cauzei, cererile se inregistreaza si se solutioneaza in cadrul dosarului de fond, de catre judecatorul investit cu solutionarea cauzei.
Intrucat dispozitiile referitoare la compunerea completului de judecata sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute prev. de art.197 alin.2 Cod procedura penala, tribunalul a admis recursul declarat de inculpat, a casat incheierea penala recurata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante