Liberarea provizorie sub control judiciar.Omisiunea instantei de a parcurge cele doua etape procesuale. Consecinta - casarea cu trimitere spre rejudecare Decizie nr. 218/R din data de 19.06.2012
pronunțată de Tribunalul Maramures

Prin incheierea penala din 13 iunie 2012 pronuntata in dosarul nr.6832/182/2012 a Judecatoriei Baia Mare s-a respins ca inadmisibila in principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul R.D.B.
In considerentele incheierii s-a retinut faptul ca la termenul din data de 11 iunie 2012 a fost pusa in discutia partilor admiterea in principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, sustinerile fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, fiind amanata pronuntarea asupra admisibilitatii cererii pentru termenul din data de 12.06.2012, totodata fiind stabilit termen pentru dezbaterea in fond a cererii la termenul din data de 13.06.2012.
Analizand cererea de liberare provizorie sub control judiciar din punct de vedere al admisibilitatii, instanta de fond a constatat ca sunt indeplinite conditiile de forma impuse de art.160 ind.6 al 2 C.pr.penala privind elementele de continut ale cererii.
Sub aspectul conditiilor de legalitate impuse de art.160 ind.2 al.1 C.pr.penala prima instanta a constatat ca limita de pedeapsa stabilita pentru admisibilitatea cererii este depasita in cauza de fata, inculpatul fiind arestat si pentru comiterea infractiunii de talharie prevazuta de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c, alin. 2 indice 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 si urmatoarele Cod penal, infractiune pentru care maximul special al pedepsei prevazute de lege este de 20 ani.
Prin urmare, avand in vedere decizia data in interesul legii nr.17/2011 a ICCJ, potrivit careia ,, o cerere poate fi inadmisibila doar in situatia in care nu este obiectiv incuviintata de lege_,, conditia limitei de pedeapsa fiind o conditie de legalitate, judecatoria a considerat ca cererea este inadmisibila in principiu motiv pentru care a respins-o, conform dispozitivului.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul, prin care a solicitat cercetarea sa in stare de libertate pentru ca este minor iar limitele de pedeapsa prevazute de lege se reduc cu jumatate dar si pentru ca va solicita aplicarea dispozitiilor art. 320 ind. 1 Cod procedura penala.
In considerentele deciziei, tribunalul a retinut ca cererea inculpatului a fost discutata in sedinta publica din data de 11 iunie 2012 cand acesta si-a insusit-o (fiind formulata de avocatul sau ales), apoi s-a acordat cuvantul asupra admisibilitatii in principiu, aparatorul recurentului-inculpatului si reprezentantul parchetului punand concluzii cu privire la indeplinirea conditiilor prev. de art.1602 Cod procedura penala. Cauza a ramas in pronuntare cu privire la admisibilitatea in principiu a cererii si s-a amanat pronuntarea cu privire la acest aspect pentru data de 12 iunie 2012, fiind fixat termen pentru dezbaterea pe fond a cererii pentru data de 13 iunie 2012. In data de 12 iunie 2012 s-a amanat in continuare pronuntarea pentru data de 13 iunie 2012 cand s-a pronuntat incheierea penala recurata in prezenta cauza.
In cazul cererilor de liberare provizorie se parcurg din punct de vedere procedural doua etape distincte: in prima etapa se verifica daca cererile indeplinesc conditiile formale prev. de art.1606 Cod procedura penala, apoi in cea de-a doua etapa se procedeaza la admiterea lor in principiu, la fixarea unui termen pentru solutionarea lor, la audierea inculpatilor si apoi la dezbaterea cererilor.
In cadrul celei de-a doua etape, respectiv dupa admiterea in principiu a cererilor se verifica daca acestea indeplinesc conditiile legale prev. de art.1602 alin.1 Cod procedura penala, daca temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive se mentin, daca sunt indeplinite cerintele prev. de art.1602 alin.2 Cod procedura penala, daca acestea sunt intemeiate, precum si oportunitatea lor (in acest sens s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.17/2011 data intr-un recurs in interesul legii care are un caracter obligatoriu).
Or, judecatoria nu a urmat aceste etape care sunt obligatorii.
Pe de alta parte, tribunalul a mai constatat si faptul ca cererea s-a respins ca inadmisibila in principiu cu motivarea ca limita de pedeapsa prev. de art.1602 alin.1 Cod procedura penala este depasita. Or, o cerere este inadmisibila in principiu daca ea nu indeplineste cerintele prev. de art.1606 Cod procedura penala, iar neindeplinirea conditiilor prevazute de art.1602 alin.1 Cod procedura penala nu constituie un motiv nici de inadmisibilitate a cererii, ci este o conditie de legalitate care se ia in examinare dupa admiterea in principiu a unei asemenea cereri.
Pentru toate aceste motive recursul inculpatului a fost admis, incheierea penala recurata a fost casata integral iar cauza a fost trimisa spre rejudecare aceleiasi instante.