Nelegalitate titlu de creanta fiscala. Lipsa unei creante fiscale, fiind vorba de sume rezultand din inchirierea unui spatiu, obligatie contractuala supusa normelor de drept privat. Sentinta civila nr. 964/CA din data de 09.11.2010
pronunțată de Tribunalul Iasi

Prin sentinta nr. 964/c.a/09.11.2010 pronuntata de Tribunalul Iasi - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ a fost admisa actiunea astfel cum a fost completata formulata de SC CQ SRL impotriva Dispozitiei nr. 8/26.08.2009 emisa de CJ Iasi si, in consecinta: a fost respinsa exceptia tardivitatii introducerii contestatiei administrative impotriva Titlului de creanta 5582/23.06.2009, s-a dispus anularea Dispozitiei nr.8/26.08.2009 si a Titlului de creanta 5582/23.06.2009 emise de CJ Iasi.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele: In cauza, intre parti s-a incheiat un contract civil, prin care primul, in calitate de proprietar inchiriaza, iar al doilea in calitate de chirias ia cu chirie stabilindu-se drepturi si obligatii reciproce, cadrul general aplicabil contractului fiind Legea nr. 114/1996. Acest act normativ nu cuprinde nici o dispozitie referitoare la caracterul executoriu al unui astfel de contract, mai mult decat atat stabileste in art. 24 ca in cazul in care chiriasul nu isi achita chiria mai mult de trei luni, proprietarul poate cere rezilierea contractului, reziliere care in lipsa unui pact comisoriu de ultimul grad nu poate fi decat judecatoreasca, iar potrivit art. 25 evacuarea chiriasului se poate face numai in temeiul unei hotarari judecatoresti irevocabile. Cu alte cuvinte, pentru a putea obtine chiria care i se cuvine in temeiul contractului, proprietarul, indiferent daca este persoana fizica sau juridica sau o unitate administrativ teritoriala trebuie sa apeleze la justitie, numai in cadrul unei astfel de actiuni se pot valorifica pretentiile locatorului, instanta fiind singura in masura sa verifice legalitatea contractului incheiat, a actelor aditionale ulterioare si a tuturor celorlalte incidente aparute in legatura cu executarea contractului asumat. Parata nu s-a indreptat impotriva reclamantei cu o cerere de chemare in judecata relativa la plata chiriei si a obligatiilor ce-i revin ,ci a considerat, in mod nelegal, ca contractul de inchiriere a carui valabilitate a expirat il indreptateste la emiterea unui titlu executoriu in baza prevederilor art.141 si urm. din O.G. nr.92/2003 care se refera la executarea silita a creantelor fiscale, reglementate de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Or, titlul de creanta fiscala este actul prin care se constata si se individualizeaza obligatia stabilita unilateral de catre stat in sarcina contribuabilului, persoana fizica sau juridica, de a plati o suma de bani, la termenul stabilit, in contul unuia din bugetele publice. Titlul de creanta se intocmeste sau se confirma de catre organele ce compun aparatul fiscal al statului si carora le revine competenta de a calcula impozitele si taxele (precum si a contributiilor, amenzilor si altor sume de bani ce constituie venituri publice) datorate bugetului de stat.
Prin incheierea unui contract de inchiriere, chiriasul nu intra intr-un raport de drept financiar public cu autoritatea locala sau judeteana si aceasta cu atat mai mult cu cat pretul inchirierii a fost de fiecare data negociat prin act separat si insusit prin act aditional semnat de ambele parti. Actul incheiat nu este deci unul unilateral, ci bilateral, sinalagmatic, de vreme ce sunt stabilite drepturi si obligatii reciproce, chiria precum si celelalte obligatii neputand fi considerate impozite sau taxe.
Prin urmare, instanta considera ca parata CJ Iasi a procedat nelegal prin emiterea titlului executoriu in ceea ce priveste plata chiriei si a majorarilor de intarziere, procedura executionala pentru recuperarea acestor sume putand fi declansata doar in baza unei hotarari judecatoresti definitive care stabileasca atat cuantumul sumei, cat si penalitatile datorate sau alte cheltuieli legate de executarea contractului.
Avand in vedere cele mentionate, termenul care se invoca de 30 zile de la comunicare nu poate fi aplicabil reclamantei, asa cum am precizat, in speta nefiind vorba de o creanta fiscala ci, de sume rezultand din inchirierea unui spatiu, obligatie contractuala supusa normelor de drept privat.