SECTIA CIVILA MIXTA
MATERIE: DREPT CIVIL
OBIECTUL:
Obligatie de a face. Nelegalitatea masurii instrainarii imobilului in litigiu, ulterior promovarii actiunii in revendicare de catre mostenitorii fostului proprietar tabular si a declararii imobilului monument istoric. Temei de drept:art.29 din O.G.nr.68/1994, H.G.nr.11/1997 art.1.
Sursa secundara:Curtea de Apel Oradea
(Decizia civila nr.1907/R din 17 decembrie 2009)
(dosar 67/271/2008) Prin sentinta civila nr. 4820 din 02 iulie 2008 pronuntata de Judecatoria Oradea, s-a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor in reprezentarea Statului Roman, exceptie invocata de acesta.
S-a admis in parte actiunea precizata de reclamantul F. V. impotriva paratilor PRIMARIA MUN. ORADEA, SC CTI BIHOR si STATUL ROMAN prin MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR si, in consecinta:
A fost obligat paratul Statul Roman, prin unitatea administratoare Primaria Oradea si prin cea intermediara a vanzarii - SC CTI Bihor, sa vanda reclamantului spatiul pe care il detine prin contractul de inchiriere nr. 644/25.05.2007, situat in Oradea, str. Patriotilor, nr. 4, ap.9, compus din trei camere, bucatarie, debara, baie, antreu si doua boxe.
A fost obligat paratul Statul Roman, prin Primaria Oradea sa inchirieze reclamantului celelalte camere din acelasi imobil, care alcatuiesc, impreuna cu imobilul deja inchiriat, o singura unitate locativa.
S-a respins ca nefondata cererea reclamantului de obligare a paratelor sa-i vanda cele doua camere pentru care nu are contract de inchiriere.
Au fost obligati paratii Statul Roman si Primaria Oradea, in solidar, la plata sumei de 519,3 lei cheltuieli de judecata in favoarea reclamantului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele :
Reclamantul este beneficiarul unui contract de inchiriere, nr. 644/25.05.2007, incheiat cu Primaria mun. Oradea, in temeiul caruia detine in folosinta apartamentul nr. 9 din Oradea, str. Patriotilor, nr. 4, compus din 3 camere, o bucatarie, o baie si dependinte, insa in fapt, este format din 5 camere, nu din trei, dar a fost artificial impartit in doua unitati locative distincte, care insa nu sunt independente, reclamantul prin contractul pe care il detine ocupa doar 3 camere si dependintele, iar celelalte doua camere au fost ocupate de fam. L., in prezent evacuata, prin SC nr. 6225/2002 a Jud. Oradea, dupa cum rezulta din SC nr. 2123/2004 a Jud. Oradea, ambele familii folosind in comun, holul, baia si bucataria.
S-a mai retinut din actele depuse la dosar, ca reclamantul si-a achitat toate obligatiile prevazute de lege pentru cumpararea spatiului inchiriat, a inaintat numeroase cereri catre Primaria Oradea, insa, sub diferite pretexte, reprezentantii acestei institutii l-au amanat si au refuzat incheierea contractului de vanzare-cumparare.
Fata de inscrisurile existente la dosarul cauzei, instanta de fond a retinut ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 9 din L. 112/1995, reclamantul intrunind conditiile legale pentru a cumpara imobilul pe care il ocupa in mod legal, potrivit contractului de inchiriere valabil pana in anul 2009, astfel, detine un contract de inchiriere valabil, nr. 644/25.05.2007; nu exista nici o cerere de restituire a imobilului inchiriat(casa colectiva fiind formata din mai multe apartamente, toate celelalte, cu exceptia celui al reclamantului, fiind vandute catre chiriasi); nu mai detine in proprietate nici el, nici alt membru al familiei sale, alta locuinta; Statul Roman are un titlu valabil asupra imobilului; din anul 1974, reclamantul detine acest apartament in mod neintrerupt in baza unui contract de inchiriere, prelungit succesiv, existent si in momentul aparitiei L. 112/1995.
Pentru aceste motive, prima instanta a considerat intemeiata cererea reclamantului de a i se vinde imobilul inchiriat, astfel ca in baza art. 9 din L. 112/1995, a admis acest capat de cerere din actiunea formulata.
Referitor la precizarea de actiune, instanta de fond a retinut ca reclamantul locuieste in acel apartament impreuna cu familia lui, care este compusa din: el si sotia, cei doi copii impreuna cu sotiile lor si cu cei doi copii minori ai acestora, fiind vorba, de 8 persoane, precum si faptul ca fiii reclamantului nu detin in proprietate alt imobil, dupa cum reiese din declaratiile notariale date pe proprie raspundere , depuse la dosar, formuland si acestia cerere pentru acordarea unui spatiu locuibil.
S-a mai retinut din adresa nr. 5639/8.12.2005 a Serviciului tehnic din cadrul Primariei Oradea, ca apartamentul nr. 9 a fost artificial impartit in doua unitati locative in perioada comunista, fiind inchiriat la doua familii, ignorandu-se faptul ca el reprezinta o singura unitate locativa, cu o singura, baie, bucatarie si hol comun pentru doua familii diferite si avandu-se in vedere situatia familiei reclamantului, care este formata din 8 membri ce locuiesc in 3 camere, instanta de fond a considerat ca trebuie respectate prevederile art. 3 alin. 2 din L. 112/1995 si art. 2 lit. a si b din L. 114/1996 actualizata, considerente pentru care a admis in parte si precizarea de actiune formulata, in sensul ca a obligat Statul Roman - proprietarul imobilului, sa inchirieze reclamantului si celelalte doua camere ramase libere dupa evacuarea celeilalte familii, care fac parte integranta din spatiul deja inchiriat acestuia.
In ceea ce priveste obligatia de a vinde aceste doua camere catre reclamant, instanta de fond a respins acest capat de cerere, fata de faptul ca in prezent, nu exista un contract de inchiriere valabil incheiat pentru acest spatiu si in baza art. 274 C.Pr.Civ., fiind in culpa procesuala, fata de pozitia de opunere la actiunea precizata a reclamantului, a obligat Statul Roman si Primaria Oradea, in solidar, la plata sumei de 519,3 lei cheltuieli de judecata in favoarea reclamantului, reprezentand cheltuieli cu timbrajul in prezenta actiune si onorariu avocatial, mentionat pe delegatia de la fila 4 dosar si dovedit cu chitanta de la fila 35 dosar.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, au declarat apel Directia Generala a Finantelor Publice Bihor in reprezentarea Ministerului Economiei si Finantelor, pentru Statul Roman si Administratia Imobiliara Oradea.
Prin cererea de apel apelanta Directia Generala a Finantelor Publice Bihor in reprezentarea Ministerului Economiei si Finantelor, pentru Statul Roman a solicitat admiterea apelului, modificarea in parte a sentintei apelate, in sensul respingerii actiunii formulate fata de Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor.
Prin cererea de apel, apelanta Administratia Imobiliara Oradea a invederat instantei ca prin HCL 21/2007 Consiliul Local al Municipiului Oradea a aprobat infiintarea, organizarea si functionare institutiei publice de interes local, Administratia Imobiliara Oradea, cu personalitate juridica, in subordinea Consiliului Local Oradea si potrivit art. 2 din actul normativ mai sus amintit Administratia Imobiliara Oradea se infiinteaza prin desprinderea Directiei Patrimoniu din actuala structura a Primariei Municipiului Oradea, iar potrivit art. 4, obiectul de activitate al sau consta in administrarea, gestionarea, inchirierea, intretinerea si vanzarea fondului imobiliar aflate in administrarea Consiliului Local.
Prin decizia civila nr.84/A din 13 martie 2009, Tribunalul Bihor a respins ca nefondate apelurile civile introduse de apelantii STATUL ROMAN prin MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, reprezentat de D.G.F.P. BIHOR si ADMINISTRATIA IMOBILIARA ORADEA - PRIMARIA ORADEA in contradictoriu cu intimatii F. V.si S.C.C.T.I. BIHOR SA, impotriva sentintei civile nr. 4820 din 02 iulie 2008 pronuntata de Judecatoria Oradea, pe care a pastreat-o in totalitate.
A obligat partea apelanta sa plateasca partii intimate F. V. suma de 500 lei, cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele: Referitor la apelul declarat de Directia Generala a Finantelor Publice Bihor, in reprezentarea Ministerului Economiei si Finantelor pentru Statul Roman, instanta de apel a apreciat criticile privind exceptia lipsei calitatii procesuale pasive ca fiind nefondata, avandu-se in vedere faptul ca, potrivit situatiei CF 12023 Oradea, nr. top. 773/1, imobilul situat administrativ in Oradea, str. P., nr. 4, a intrat in proprietatea Statului Roman cu titlu de nationalizare, in baza Decretului 92/1950, drept inscris sub B 2 din aceasta Carte Funciara.
Imprejurarea ca Ministerul Economiei si Finantelor in reprezentarea Statului Roman, nu are calitatea de parte in contractul de inchiriere nr. 644/25.05.2007, privind apartamentul nr. 9 din imobilul de mai sus, nu poate conduce la admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor in reprezentarea Statului Roman, cata vreme, imobilul ap. 9 constituie proprietatea Statului Roman, iar Ministerul Economiei si Finantelor are calitatea de reprezentant al acestuia, atat in temeiul dispozitiilor art. 12 alin. 4 si 5 din Legea 213/1998, astfel alin. 5 stipuleaza ca "in litigiile prevazute la alin. 4 Statul este reprezentat de Ministerul Finantelor_", precum si in temeiul OG 14/1997.
Pentru aceste considerente instanta de apel a apreciat apelul formulat ca fiind nefondat, si l-a respins ca atare.
Referitor la apelul declarat de Administratia Patrimoniului Imobiliar, instanta de apel a retinut ca imobilul in litigiu, reprezentand apartamentul nr. 9 din casa colectiva inscrisa in CF 12023 Oradea, nr. top. 773/1 este detinut cu titlu de chirie de catre reclamantul intimat impreuna cu familia acestuia din data de 29.05.1974, contract care a fost prelungit succesiv, ultima data in baza cererii nr. 99171 din data de 08.05.2007 formulata de catre intimat, sens in care a fost incheiat contractul de inchiriere nr.644/25.05.2007.
Conform fisei suprafetei locative la contractul de inchiriere de mai sus, acest apartament este compus din 3 camere, o bucatarie, o baie si dependinte.
Din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca reclamantul intimat a solicitat institutiilor abilitate extinderea spatiului sau de locuit si asupra unei parti din imobil compusa din 2 camere, ocupata de o alta familie, cu privire la care s-a pronuntat evacuarea prin sentinta civila nr. 2123/2004 a Judecatoriei Oradea, ambele locuinte, atat cea ocupata de reclamantul intimat cu titlu de chirie, cat si cea ocupata de familia L., evacuata, au ca si spatii comune : hol, baie si bucatarie, aspect care se desprinde din adresa nr. 5639 din 18.12.2005, emisa de catre Serviciul Tehnic din cadrul Directiei Patrimoniu al Primariei Oradea.
Cat priveste locuinta inchiriata reclamantului intimat in baza contractului de inchiriere din anul 1974, prelungit succesiv si reinnoit prin contractul nr. 644/25.05.2007, din raspunsurile comunicate de catre Comisia Locala de aplicare a Legii 112/1995 si Comisia Locala de aplicare a Legii 10/2001 Oradea, se retine ca acest imobil nu a format obiectul vreunei cereri de restituire sau a unei notificari in conditiile Legii 10/2001.
Conform dispozitiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 "Chiriasii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora pot opta, dupa expirarea termenului prevazut la art. 14, pentru cumpararea acestor apartamente cu plata integrala sau in rate a pretului...".
Din coroborarea probelor administrate in cauza si avand in vedere dispozitiile textului de lege mai sus enuntat, instanta de apel a retinut ca reclamantul intimat indeplineste conditiile prevazute de lege in vederea incheierii contractului de vanzare-cumparare privind imobilul detinut cu titlu de chirie, de altfel, conform inscrisurilor depuse la dosar, inca din anul 2003, prin actul nr. 15952/17.10.2003, apelanta si-a exprimat acordul in vederea perfectarii de catre intimat a contractului de vanzare-cumparare cu unitatea specializata, respectiv intimata SCCTI Bihor, sens in care, prin adresa nr. 96047 din 17.06.2006, a Directiei Patrimoniu, adresata Institutiei Prefectului judetului Bihor, s-a aratat ca prin eliberarea actului cu nr. 15952/17.10.2003 a emis dovada solicitata de catre SCCTI Bihor.
Asa cum rezulta din situatia CF 12023 Oradea, conform mentiunilor efectuate sub B 3, casa colectiva a fost defalcata pe apartamente, iar potrivit mentiunilor ulterioare de Carte Funciara, o parte din aceste apartamente au fost instrainate chiriasilor prin contracte de vanzare-cumparare, intabulari efectuate in cursul anului 2003 sub B4-B9.
Si din cuprinsul Adresei nr. 168 din 02.03.2009, emisa de intimata SCCTI Bihor, rezulta ca imobilul casa colectiva din litigiu este format din 13 apartamente, din care 3 apartamente(nr. 15, 16, 17) sunt spatii cu alta destinatie decat locuinta, iar din restul de 10 apartamente locuinta, 7 apartamente au fost vandute fostilor chiriasi. Inclusiv apelanta prin adresa nr. 69167 din 03.03.2009 a comunicat instantei ca detine in administrare apartamentele 9, 9/A, 10 si 11.
Din Lista Monumentelor Istorice 2004 rezulta ca si imobilul in litigiu, Casa A. este trecuta la pozitia 228, iar prin criticile aduse sentintei apelate, apelanta Administratia Patrimoniului Imobiliar a invocat si acest aspect, fara insa ca acest motiv sa fie invocat in fata instantei de fond pentru a-l analiza si a se pronunta asupra lui, fiind invocat direct in calea de atac a apelului, aspecte fata de care instanta de apel, avand in vedere dispozitiile art. 294 cod procedura civila, apreciaza ca inadmisibil a fi invocat direct in apel.
Chiar si in situatia in care s-ar trece peste acest aspect, instanta de apel a retinut ca reclamantul intimat se afla in aceeasi situatie juridica cu fostii chiriasi ai apelantei, actuali proprietari ai apartamentelor cumparate, carora Institutiile administrative ale Statului le-a recunoscut dreptul la perfectarea contractului de vanzare-cumparare a locuintelor pe care le-a detinut cu titlu de chirie si prin refuzul de a incheia contractul de vanzare-cumparare cu intimatul, in conditiile in care sunt indeplinite cerintele prevazute de Legea 112/1995, iar demersurile, inclusiv avizul privind vanzarea-cumpararea acestui imobil sunt anterioare Listei Monumentelor Istorice din 2004, se impune a se avea in vedere si speranta legitima pe care o justifica intimatul in conditiile art. 1 din protocolul 1 al CEDO, in conditiile in care cea mai mare parte a apartamentelor din casa colectiva in litigiu au fost instrainate fostilor chiriasi cu titlu de vanzare-cumparare, recunoscandu-li-se acestora acest drept in conditiile Legii nr. 112/1995, mai putin reclamantului intimat, aflat in aceeasi situatie juridica.
Sub aspectul dispozitiilor instantei de fond privind obligarea apelantei la incheierea contractului de inchiriere, instanta de apel a apreciat ca in mod corect si in deplina concordanta cu probele administrate in cauza, prima instanta a retinut ca cele doua apartamente, astfel cum figureaza in prezent, au constituit o singura unitate locativa, aspect care se desprinde din adresa nr. 5639 din 18.12.2005 emisa de Serviciul Tehnic din cadrul Directiei Patrimoniu al Primariei Oradea, fiind avut in vedere si numarul de persoane din familia reclamantului intimat in functie de venitul carora este stabilita si chiria pentru apartamentul inchiriat, astfel cum rezulta din Fisa de calcul emisa de Directia Economica, fila 40 dosar fond.
In contextul tuturor acestor considerente, instanta de apel a apreciat apelurile formulate ca fiind nefondate, respingandu-le ca atare impotriva sentintei apelate, pe care a pastrat-o in totalitate si in temeiul art. 274 cod procedura civila, retinand culpa procesuala a apelantilor, i-a obligat pe acestia in favoarea intimatului F. V. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat, conform imputernicirii avocatiale si chitantei de plata(filele 10 si 25 dosar apel).
Impotriva acestei decizii au declarat recurs parati STATUL ROMAN reprezentat de MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BIHOR si CONSILIUL LOCAL ORADEA - ADMINISTRATIA IMOBILIARA ORADEA.
Recurentul parat Ministerul Finanstelor Publice pentru Statul Roman, reprezentat prin Directia Generala a Finantelor Publice a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a deciziei atacate in sensul respingerii actiunii.
In motivarea cererii, sunt invederate urmatoarele:
-gresit instanta a respins exceptia privind lipsa calitatii procesuale pasive invocata de Ministerul Finantelor Publice;
-Statul Roman nu a fost parte in contractul incheiat intre paratul intimat si Primaria Oradea, calitate procesuala pasiva in speta avand acesta, care este parte in contract;
-imobilul din litigiu este monument istoric, in speta fiind incidente prevederile art.III pct.9 din anexa Legii nr.213/1998 si respectiv cel de al doilea criteriu mentionat in art.3 din lege;
-instanta de apel nu a avut in vedere art.274 alin.3 Cod procedura civila, raportat la complexitatea cauzei munca depusa de avocat nefiind proportionala cu cuantumul onorariului stabilit.
In drept sunt invocate dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Recurenta parata Administratia Imobiliara Oradea a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate in sensul admiterii apelului si respingerea cererii de chemare in judecata.
In motivarea cererii de recurs, sunt invederate urmatoarele:
-potrivut Listei Monumentelor Istorice din anul 2004, emisa de catre Ministerul Culturii si Cultelor, imobilul este monument istoric;
-in mod eronat, instanta de apel nu a luat in considerare prevederile art.29 din O.G.nr.68/1994, art.11 si art.III punctul 9 din Legea nr.213/1998;
-in solutionarea capatului de cerere privind obligarea la incheierea contractului de inchiriere si pentru restul camerelor din imobil, instanta trebuie sa aiba in vedere intentia locatorului,a proprietarului, care este singurul in masura sa decida cu privire la compartimentarea unui apartament aflat in proprietatea sa;
-numarul mare al membrilor familiei precum si faptul ca in trecut apartamentul avea o alta structura, nu pot constitui un temei legal pentru admiterea primului capat de cerere;
-vanzarea nu poate fi incuviintata si avand in vedere faptul ca Palatul Adorian face obiectul actiunii in revendicare formulate de catre mostenitorii lui Adorian Emil.
In drept sunt invocate dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, Legea nr.213/1998, O.U.G.nr.68/1994 si art.44 din Constitutia Romaniei.
Intimatul F. V., prin intampinare, a solicitat respingerea recursului, cu motivarea ca in mod corect s-a retinut necesitatea introducerii in cauza a Statului Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor si s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, Statul fiind titular al dreptului de proprietate asupra imobilului in cauza, de asemenea, intimatul sustine ca intruneste conditiile cerute de lege pentru a putea cumpara.
Examinand decizia recuarta prin prisma motivelor de recurs, precum si din oficiu, instanta a retinut urmatoarele:
Solutia instantei de fond, de admitere in parte a actiunii cu consecinta obligarii paratului Statul Roman sa vanda reclamantului spatiul inchiriat si respectiv sa inchirieze acestuia celelalte camere din acelasi imobil, este gasita de instanta de recurs ca fiind nelegala, in mod gresit tribunalul pronuntand decizia recurata prin pastrarea in totalitate a sentintei judecatoriei.
In primul rand este de retinut ca instanta de apel a dat o interpretare eronata prevederilor art.294 din Codul de procedura civila, text in temeiul caruia a apreciat ca inadmisibila invocarea directa in apel a motivului vizand includerea imobilului din litigiu in Lista Monumentelor istorice din 2004.
Astfel cat priveste mijloacele de aparare, articolul 294 alin.1 teza a-II-a din Codul de procedura civila, trebuie coroborat cu art.292 din Cod, care nu limiteaza folosirea inaintea instantei de apel doar a mijloacelor de aparare din prima instanta, ci prevede ca pot fi invocate si mijloacele de aparare aratate in cererea de apel si in intampinare. In mod nejustificat instanta de apel a considerat ca ar fi inadmisibila invocarea in apararea sa de catre apelanta Administratia Patrimoniului Imobiliar a motivului mai sus expus pentru prima oara in apel, in conditiile in care aspectul aflat in discutie se constituia intr-un mijloc de aparare ce putea fi ridicat in cursul procesului, chiar daca acesta se afla in etapa apelului. Este evident ca aspectul invocat de apelantul parat nu putea fi socotit drept o cerere noua, care sa nu poata fi invocata pentru prima data in apel, ci el reprezinta un motiv nou care, invocat pe cale de aparare, este admisibil a se face in apel, pe cale de consecinta, instanta nu-l putea inlatura.
In conditiile in care imobilul din litigiu apare inscris la pozitia 228 al Listei Monumentelor istorice din anul 2004 si avand in vedere prevederile art.29 din O.G.nr.68/1994 concluzia ce se desprinde este aceea ca apartamentul pe care intimatul reclamant il detinea in calitate de chirias in baza contractului de inchiriere nr.1476 din 28.01.2000, prelungit succesiv, nu putea face obiectul vanzarii.
Argumentului anterior relevat i se alatura si un alt motiv, si anume imprejurarea ca imobilul situat in Oradea, strada P. -M. 4, in care se afla si apartamentul din litigiu, face obiectul unui litigiu aflat in curs de desfasurare, pornit de mostenitorii fostilor proprietari tabulari al Palatului A., pretentia acestora vizand in principal restituirea in natura a imobilului, astfel cum rezulta din inscrisul depus in actuala faza procesuala de catre recurenta Administratia Imobiliara Oradea.
De altfel, in cursul procesului, a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare nr.12 din 8.09.2009, apartamentul nr.9 fiind vandut intimatului reclamant de catre SCCTI Bihor SA Oradea.
Cat priveste dispozitia de obligare a Statului Roman prin Primaria Oradea sa inchirieze celelalte camere din acelasi imobil,s-a apreciat ca o atare dispozitie este lipsita totalmente de orice fundament legal, nesubzistand nici o prevedere legala care sa constituie baza nasterii vreunei obligatii in sarcina partii parate de a-i inchiria intimatului reclamant spatii locative care nu au format obiectul contractului de inchiriere incheiat initial intre parti, si aceasta numai in considerarea faptului ca respectivele incaperi, in illo tempore, au alcatuit, impreuna cu spatiul inchiriat reclamantului, o singura unitate locativa, cu atat mai mult cu cat conform fisei suprafetei locative inchiriate, (fila 16 din dosarul instantei de apel), alaturi de intimatul reclamant, in cuprinsul acesteia apare inscrisa doar sotia si respectiv doi fii majori ai acestora.
Solutia Instantei de fond este nelegala si din perspectiva criticilor aduse acesteia de catre recurentul Ministerul Finantelor Publice, in raport cu care, in mod nejustificat, a fost admisa actiunea cu consecinta obligarii sale la plata, in solidar, cu cealalta parte parata, a cheltuielilor de judecata, desi obligatia de a vinde si respectiv de a inchiria spatiile locative pretinse de titularul cererii nu-i incumba acestuia, chiar si daca ipotetic s-ar fi dovedit temeinicia pretentiilor deduse judecatii.
Fata de considerentele ce preced, instanta, in baza dispozitiilor art.312 alin.1 si 3 din Codul de procedura civila, a admis ambele recursuri, a modificat in totalitate decizia, in sensul ca a admis apelurile declarate impotriva sentintei judecatoriei, pe care a schimbat-o in parte in sensul ca a respins actiunea sub aspectul tuturor capetelor de cerere.
S-a constatat ca partile recurente nu au solicitat cheltuieli de judecata.