Actiune in revendicarea unui imobil preluat de stat in temeiul decretului lege 223/1974. Intabularea dreptului de proprietate al statului anterior instrainarii catre terti. Decizie nr. 75 din data de 24.02.2012
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta civila nr. 154/22.02.2011 a Judecatoriei Buhusi pronuntata in dosarul nr.818/199/2010 prin stramutare de la Judecatoria Fagaras, s-a respins actiunea in revendicare formulata de reclamantul P.H.S. in cotradictoriu cu paratii C.T. si T.E.A. .
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca imobilul in litigiu a fost preluat de Statul roman prin Decretul lege nr. 223/1974 iar in baza Deciziei nr.508/1982 s-a incheiat si contractul de locatiune cu paratul C.C. pentru apartamentul 1 din imobil. IN 1997 prin contractul nr.56/22.01.1997 apartamentul a fost cumparat de C.C..
In ceea ce-l priveste pe reclamant, instanta de fond a retinut ca acestuia i-a fost lasat, prin testament, imobilul de catre P.H. – decedat la 26.03.2009, acestuia restituindu-i-se imobilul prin sentinta civila nr. 2299/2000 a Judecatoriei Fagaras. Conform acestei sentinte pronuntata in contradictoriu cu Statul roman si RASC Fagaras s-a restituit imobilul de 169,41 mp cu nr. topo 2892/1/a/1/a/1/1/b/2. Apartamentul paratilor are nr. topo 2892/1/a/1/a/1/1/b/1 iar sentinta civila de restituire nu le este opozabila , nefiind pronuntata in contradictoriu si cu acesti parati.
Actiunea reclamantului prin care se solicitase desfiintarea contractului de vanzare cumparare nr.56/1997 – contractul ce reprezinta titlu pentru parati, a fost anulata, ca netimbrata, prin sentinta civila nr. 97/2010 a Judecatoriei Fagaras.
Raportat la actiunea in revendicare, instanta a aratat ca reclamantul nu a facut dovada dreptului de proprietate, hotararea de restituire nefiind opozabila paratilor iar reclamantul nefiind in posesia unei decizii de restituire prin raportare si la dispozitiile Legii 10/2001.
Privitor la regimul de publicitate aplicabil imobilului, instanta a aratat ca Decretul lege 1115/1938 are un efect constitutiv de drepturi si din extrasele de carte funciara rezulta ca statul a figurat ca proprietar.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, reclamantul.
Apelul a fost legal timbrat cu 1840 lei taxa judiciara de timbru si timbru judiciar de 2,5 lei.
In motivarea apelului s-a aratat ca imobilul din Fagaras, a fost trecut in proprietatea statului in temeiul Decretului lege nr.223/1974 si dreptul de proprietate al Statului nu a fost intabulat, inscrierea acestuia fiind facuta abia in 1996. Pana in 1996, dreptul de proprietate a fost inscris pe numele autorului reclamantului si dupa aceea, in urma incheierii contractului de vanzare cumparare nr.56/1997, s-a inscris dreptul de proprietate al paratilor. Din consultarea cartilor funciare la momentul instrainarii, in 1997, se putea constata ca proprietar era P.H., astfel ca incheierea vanzarii cumpararii a avut un caracter speculativ, neputand fi retinuta buna credinta a dobanditorilor.
Raportat la sentinta civila nr.2299/2000, care constatase preluarea abuziva, imobilul nu putea fi instrainat.
Avand in vedere ca, in Cartea Funciara, dreptul de proprietate al autorului a fost inscris pana in 1996, dupa care mentiunile ulterioare au fost facute doar in vederea instrainarii catre parati, se impune a se constata indreptatirea apelantului la bun.
Intimatii au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea apelului, aratand ca apartamentul ocupat de intimati, a fost dobandit printr-un titlu valabil, neatacat, dobandire sub imperiul Legii 112 /1995 si acest apartament a fost inscris in Cartea Funciara pe numele tatalui intimatului. Apelantului i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru apartamentul 2 din imobil si dreptul de proprietate al autorului intimatului a fost inscris, in CF pentru acest apartament.
Analizand motivele de apel invocate si din oficiu, tribunalul retine ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Rezulta din extrasul de Carte Funciara (f. 46-54 dosar nr.221/226/2010) ca autorul apelantului, numitul P.H., a avut inscris dreptul de proprietate incepand din 1932. In 1973, in vederea instrainarii unei parti din imobil, s-a dispus dezmembrarea corpului de proprietate, ramanand inscris dreptul de proprietate a lui P.H. pentru imobilul nou format cu nr. topo 2892 /1/a/1/a/1/1.
Apoi in 8.08.1996 in temeiul Deciziei nr. 508/1982 a Consiliului Popular al Judetului Brasov, s-a intabulat dreptul de proprietate in favoarea Statului roman, pentru imobilul descris la foaia de posesie (f.48 ) la pct. A10 si A11, respectiv apartamentul 1 cu nr. topo 2892/1/a/1/a/1/1 a si camera cu bucatarie cu nr.2892/1/a/1/a/1/1/b/1. Rezulta din mentiunile din Cartea Funciara ca dreptul de proprietate al Statului a fost inscris prin mentiunile de la A8 si A 10 si apoi s-a inscris si dreptul de proprietate al paratului prin mentiunile din foaia de proprietate : B pct.11 si B pct.20.
Dreptul de proprietate a lui P.H. a fost inscris in ianuarie 2002 conform mentiunilor de la B.22, pentru corpul de proprietate 2892/1/a//1/a/1/1/b/2.
Sustinerile apelantului ca dreptul de proprietate al imobilului a ramas intabulat pe numele autorului si inscrierea Statului s-a facut abia in 1996 pentru a se instraina si a da o aparenta de legalitate contractului de vanzare cumparare, nu pot constitui motiv de admitere a actiunii in revendicare, atata vreme cat raportat la mentiunile din Carte P.H. a figurat ca proprietar, intr-adevar pana in 1996 dupa care si-a intabulat dreptul de proprietate clar doar pentru un alt corp de proprietate abia in 2002.
Imprejurarea ca din 1974 si pana in 1996, Statul nu a avut intabulat dreptul de proprietate este, raportat la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare nr.56/1997, lipsit de relevanta, neputandu-se prezuma ca, la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare, dobanditorii stiau de lipsa calitatii de proprietar a in strainatorului. La momentul incheierii contractului de vanzare cumparare, statul isi intabulase dreptul de proprietate iar contractul de vanzare cumparare a fost incheiat sub imperiul Legii 112 /1995, in considerarea calitatii de locatari pe care o aveau intimatii, din 1983.
La momentul dobandirii in proprietate a apartamentului, dreptul de proprietate al Statului, vanzator in contractul de vanzare cumparare era intabulat.
Pe de alta parte, asa cum, a aratat in stan ta de fond, apelantul nu a facut dovada dreptului de proprietate pentru apartamentul in discutie dupa 1996. Pana la aparitia Legii 7/1996 inscrierea din C.F. avea efect constitutiv, ulterior de opozabilitate, or pentru perioada de dupa 1996 cand statul si-a inscris dreptul de proprietate, apelantul nu a fost in masura sa opuna un titlul valabil celui al Statului.
Apelantul, respectiv autorul sau, nu au urmat procedura instituita de Legea 10/2001, pentru a li se recunoaste dreptul de proprietate privind imobilul, dispozitiile acestei legi nefacand nicio distinctie intre imobilele preluate cu titlu sau fara titlu si pentru care dreptul de proprietate era sau nu inscris in Cartea Funciara.
Dupa 1996 in lipsa unui titlu care sa faca dovada dreptului de proprietate , mentiunile din Cartea Funciara efectuate pana in 1996 nu pot face prin ele insele dovada dreptului de proprietate, efectul constitutiv al acestor mentiuni avand relevanta pana la aparitia Legii nr. 7/1996.
In consecinta, raportat la aceste considerente, tribunalul, vazand dispozitiile art.296 cod procedura civila, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
In temeiul art.274 alin.1 cod procedura civila, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata avansate de intimati in apel, cheltuielile constand in onorariu avocat.