Sporul de dispozitiv
Prin Decizia civila. 375/A din 21 August 2014 pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures Sectia I civila in Dosar nr. 1687/96/2013 s-a admis apelul declarat de reclamantul Municipiul, impotriva sentintei civile nr. 673 din 27.02.2014 pronuntate de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 1687/96/2013 si a fost schimbata in parte hotararea atacata, in sensul ca paratul a fost sa plateasca reclamantului Sindicatul Angajatilor din Administratia Publica Locala dobanda legala aferenta sumei de 1674,48 lei, calculata incepand cu data de 11.04.2013 si pana la data restituirii integrale.
A fost respinsa cererea reclamantului de obligare a paratului la plata dobanzii legale calculate pana la data de 11.04.2013.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale hotararii atacate.
A fost respinsa ca nefondat apelul declarat impotriva aceleiasi hotarari de paratul, in numele membrului de sindicat BL.
Instanta de control judiciar a retinut ca prin Sentinta civila nr. 673 din 27.02.2014 a Tribunalului Harghita, pronuntata in dosarul nr. 1687/96/2013 a admis in parte actiunea civila formulata de reclamant si, in consecinta, s-a dispus obligarea paratului sa restituie reclamantului suma de 1674,48 lei, cu titlu de spor de dispozitiv, incasat in mod necuvenit in anul 2011.
De asemenea, s-a dispus obligarea paratului sa plateasca reclamantului dobanda legala aferenta sumei mentionate anterior, incepand cu data de 27.02.2014, pana la data restituirii integrale, respingand cererea reclamantului de obligare a paratului la plata dobanzii legale, calculate pana la data de 27.02.2014.
Examinand sentinta atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar a constatat ca
Sporul de dispozitiv a fost acordat angajatului parat in baza Contractului/Acordului colectiv de munca nr.17756/28.12.2007, modificat prin Actul aditional nr.1/13.02.2008. Prin acest act aditional s-a prevazut ca, incepand cu data de 01.02.2008, salariatii vor beneficia de indemnizatia de dispozitiv, conform Ordinului nr.496/28.07.2003 al Ministerului Administratiei si Internelor.
Acordarea in mod nelegal a sporului de dispozitiv a fost stabilita in mod irevocabil de instanta de contencios administrativ, care, prin Decizia nr. 7234/R din 07.11.2013 a Curtii de Apel Tg. Mures a mentinut raportul Curtii de Conturi sub acest aspect.
Nu are relevanta din aceasta perspectiva imprejurarea ca Acordul/Contractul colectiv de munca invocat nu a fost anulat si nici recunoasterea dreptului la aceasta indemnizatie prin sentinta civila nr. 92/2008 a Tribunalului Harghita.
Atat in Legea 330/2009, in OUG nr. 1/2010, precum si in Legea nr. 284/2010 s-a evidentiat faptul ca nu vor fi luate in considerare drepturile salariale stabilite prin contractele colective de munca incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor sau prin alte acte administrative emise cu incalcarea normelor in vigoare la data incheierii lor si care exced prevederilor legii cadru. Prin urmare, inserarea unor clauze in contactul colectiv de munca nu poate genera sporuri care nu se mai regasesc in dispozitiile legale in vigoare la 01.01.2010 si nu pot constitui temei legal de acordare a acestora dupa aceasta data.
Paratul nu este scutit de la restituirea sumelor incasate in anul 2011, intrucat dispozitiile Legii nr. 84/2012 nu sunt aplicabile sumelor incasate in cursul acestui an. Legea in discutie se aplica personalului din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului ale carui venituri de natura salariala au fost stabilite pana la intrarea in vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice cu modificarile ulterioare, in baza unor contracte colective de munca necontestate la instantele judecatoresti competente. Legea nr. 284/2010 a intrat in vigoare, la 01.01.2011.
Din momentul intrarii in vigoare a acestui act normativ, paratului i s-au stabilit alte drepturi salariale, care nu puteau include sporul de dispozitiv pentru argumentele expuse anterior.
Legea nr. 84/2012 are in vedere exonerarea de la plata pentru sume reprezentand venituri de natura salariala stabilite in conditiile art. 1, adica pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 284/2010, pe care personalul bugetar ar fi trebuit sa le restituie ca o consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi a unor prejudicii. Asadar prevederile Legii nr. 84/2012 sunt aplicabile numai cu privire la sumele incasate in anul 2010, intrucat incepand cu data de 01.01.2011 personalului din sectorul bugetar i s-au stabilit alte drepturi salariale in concordanta cu prevederile Legii nr. 284/2010, iar veniturile de natura salariala stabilite in mod nelegal pentru anul 2011 nu sunt exonerate de la restituire.
In ceea ce priveste apelul reclamantului Municipiul M., s-a retinut ca potrivit prevederilor art. 1522 din Codul civil debitorul poate fi pus in intarziere fie printr-o notificare scrisa, fie prin cererea de chemare in judecata, dispozitiile art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil, invocate de reclamantul apelant nefiind incidente in cauza.
In speta, nu s-a facut dovada punerii in intarziere a paratului anterior formularii cererii de chemare in judecata, astfel incat data de la care acesta se considera pus in intarziere este data inregistrarii cererii de chemare in judecata, respectiv 11.04.2013.
Nu pot fi primite nici apararile paratului in sensul ca fiind de buna credinta nu are obligatia de a plati dobanda legala decat de la data pronuntarii hotararii. In acest sens, instanta subliniaza ca, intr-adevar accipiens-ul de buna credinta nu are obligatia de a plati dobanzi sau despagubiri, aceasta obligatie nascandu-se numai din momentul in care a devenit de rea credinta. Buna credinta inceteaza insa din momentul introducerii actiunii in restituire, astfel ca de la acest moment datoreaza dobanzi.