Functionari publici. Reincadrare in functie conform Legii nr. 330/2009. Neacordarea sporului de dispozitiv.
Art.30 din Legea nr. 330/2009
Art.10 din O.U.G nr.1/2010
Art.1 din Legea nr.138/1999
La reincadrarea functionarilor publici ai autoritatilor publice locale si la stabilirea salariului acestora in anul 2010 nu se poate lua in calcul sporul de dispozitiv de care beneficiau in anul 2009, intrucat acordul colectiv de munca prin care s-a negociat acest spor a fost incheiat cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 138/1999, conform art.30 din Legea nr.330/2009 raportat la art. 10 din O.U.G. nr.1/2010.
Sectia de contencios administrativ si fiscal - Decizia nr. 1747/CA/28 septembrie 2010
Prin actiunea in contencios administrativ inregistrata la Tribunalul Hunedoara sub nr. 1952/97/2010 reclamanta B.C. reprezentata prin Sindicatul Liber al salariatilor din Primaria Mun. T. si din serviciile aflate in subordinea Consiliului Local al Municipiului T. a chemat in judecata pe paratii Orasul P. si Primarul Orasului P. solicitand anularea Dispozitiei nr. 555/2010 emisa de Primar, sa se constate ca Dispozitia nr. 555/2010 incalca prevederile art. 3 si art. 7 alin 2 din Legea nr. 330/2009, precum si prevederile art. 41 alin 5 din Constitutia Romaniei; sa se constate ca, in lipsa unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile prin care sa se fi anulat clauzele art. 19 lit. g din Acordul Colectiv de Munca, inregistrat la DMSSF a jud. Hunedoara sub nr. 462/3/2007, respectivele clauze sunt considerate legale, iar stabilirea salariilor si a sporurilor cuvenite reclamantei prin dispozitia atacata fara luarea in considerare a acestor drepturi de natura salariala, a fost nelegala si i s-a creat un prejudiciu; sa fie obligat Primarul orasului Petrila, in calitate de ordonator de credite si persoanele din subordinea acestuia cu atributii de serviciu in calcularea salariilor, sa recalculeze salariul si sporurile aferente, cu respectarea prevederilor:
- art. 3 lit. c si art.7 alin 2 din Legea nr. 330/2009;
- art. 19 lit. g din Acordul Colectiv de Munca la nivel de unitate;
Totodata sa se dispuna suspendarea dispozitiei atacate pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
In motivarea actiunii sale, in esenta, reclamanta a aratat ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, paratul a emis dispozitia privind reincadrarea si stabilirea salariului de baza si a sporurilor, act administrativ prin care i-au fost diminuate, in mod nelegal, drepturile de natura salariala. Arata ca a contestat dispozitia iar angajatorul a raspuns prin actul nr. 3506/2010 in sensul respingerii contestatiei. Se arata ca dupa stabilirea salariilor de catre angajator, a constatat ca nu se mai regaseste in noul salariu brut sporul de dispozitiv, prevazut de art. 19 lit. g din Acordul Colectiv de Munca. Se arata ca dispozitia incalca Legea nr. 330/2009, art. 3 lit. c si art. 7 alin 2. Reclamanta sustine ca dispozitiile art. 7 alin 2 reprezinta o aplicatiune a „teoriei drepturilor castigate”. Se sustine ca angajatorul nu a luat in considerare drepturile de natura salariala stabilite prin actul de negociere colectiva, ce nu au fost declarate nule de vreo instanta, ceea ce a produs o diminuare a salariului brut, situatie nepermisa de noua Lege nr. 330/2009. S-au mai invocat cele doua adrese emise de catre Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
Prin sentinta nr. 843/CA/2010 Tribunalul Hunedoara a respins actiunea formulata de reclamanta impotriva paratilor Orasul P. si Primarul Orasului P.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut asupra cererii de suspendare ca nu sunt indeplinite cerintele art. 14 alin.1, respectiv art. 15 din Legea contenciosului administrativ la o apreciere de ansamblu a actului, instanta constatand ca dispozitia atacata nu prezinta motive de nelegalitate vadita.
Cat priveste conditia pagubei iminente, aceasta conditie nu se mai impune a fi analizata in conditiile in care nu este indeplinita cea a existentei cazului bine justificat.
Pe fondul cauzei s-a retinut ca reclamanta are calitatea de functionar public in cadrul Primariei Orasului P., iar urmare a aparitiei Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, Primarul Orasului P. a emis Dispozitia nr. 2853/2009 prin care reclamanta a fost reincadrata in functia publica de executie agent comunitar clasa a III a, gradul asistent treapta de salarizare 2, gradatia 2, cu un salariu de baza de 859 lei incepand cu data de 1 ianuarie 2010.
Ulterior, avand in vedere ca la stabilirea salariului a fost inclus si sporul de dispozitiv si tinand seama de adresa nr. 2866/2010 a Agentiei Nationale de Prestatii Sociale, Primarul Orasului P. a emis Dispozitia nr. 555/2010 prin care incepand cu data de 15.03.2010 salariul de baza al reclamantei s-a modificat la 705 lei .
Aceasta decizie a fost contestata de catre reclamanta iar prin actul nr. 3506/29.03.2010 s-a raspuns contestatiei in sensul respingerii acesteia.
Potrivit art. 3 lit. c din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platiti din fonduri publice, sistemul de salarizare reglementat prin aceasta lege are la baza principiul luarii in considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorarilor, a indemnizatiilor cu caracter general sau special, precum si a altor drepturi de natura salariala, recunoscute sau stabilite, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin hotarari judecatoresti, prin acte de negociere colectiva, precum si prin alte modalitati, acestea regasindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, in salariul brut sau, dupa caz, in salariul de baza, in solda functiei de baza sau in indemnizatia lunara de incadrare.
Insa asa cum se arata aceste sporuri trebuie sa fie recunoscute sau stabilite pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin hotarari judecatoresti, prin acte de negociere colectiva, precum si prin alte modalitati, insa aceste modalitati de stabilire sau recunoastere trebuie sa fie conforme cu dispozitiile legale.
Negocierile colective nu pot duce la acordarea unor sporuri peste dipozitiile legale in vigoare, fiind vorba de modul de utilizare a fondurilor publice.
Intr-adevar, prin Acordul colectiv de munca s-a acordat sporul de dispozitiv de 25% din salariul de baza.
Insa prin Decizia in interesul legii nr. 37/2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a stabilit ca dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii se interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza, prevazuta de art. 13 din acest act normativ, se acorda functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne.
Ca atare la data intrarii in vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, acest spor era reglementat pentru categoriile de personal aratate in dispozitivul deciziei in interesul legii, iar sporul de dispozitiv nu este prevazut in actuala reglementare astfel ca acesta nu se cuvine de drept reclamantei.
Impotriva hotararii a declarat recurs reclamanta B.C. reprezentata prin Sindicatul Liber al salariatilor din Primaria Municipiului T. si din serviciile aflate in subordinea Consiliului Local al Municipiului T. solicitand a se dispune modificarea hotararii in sensul admiterii actiunii reclamantei asa cum a fost formulata.
In esenta reclamanta sustine ca: 1. instanta de fond nu a fost investita de catre niciuna din partile din proces sa se pronunte cu privire la nulitatea vreunei clauze din conventia colectiva de munca; 2. instanta de fond nu a analizat actul administrativ atacat sub aspectul continutului si legalitatii acestui act, desi prin aceasta dispozitie (actul administrativ) s-a stabilit o reincadrare a reclamantei cu stabilirea unui salariu de baza diminuat dar, fara a indica in niciun fel care sunt drepturile salariale care nu au fost luate in considerare la reincadrare, cu ce cuantum a fost diminuat salariul si care sunt temeiurile de drept concrete care sa permita diminuarea salariului; 3. instanta de fond a interpretat, in mod vadit eronat, dispozitiile art. 3 lit. c si art. 7 alin 2 din Legea nr. 330/2009; 4. instanta de fond nu s-a pronuntat in niciun fel asupra apararii si asupra temeiului de drept potrivit careia Legea nr. 330/2009 a stabilit in mod expres care anume drepturi salariale nu se mai acorda in anul 2010, anume prin art. 30 alin 7; 5. instanta ar fi trebuit sa aplice dispozitiile art. 41 alin 5 din Constitutia Romaniei, care garanteaza atat dreptul la negocieri colective in materie de munca, cat si caracterul obligatoriu al conventiilor colective de munca.
In drept se invoca prevederile art.304/1 C.pr. civ.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.
Intimatii parati nu au depus intampinare.
Recursul reclamantei este nefondat si va fi respins pentru urmatoarele considerente:
Asa cum corect a retinut instanta de fond reclamantei in calitate de functionar public-agent comunitar, Primarul Orasului P. i-a emis initial Dispozitia nr. 2853/2009 prin care reclamanta a fost reincadrata in functia publica de executie agent comunitar clasa a III a, gradul asistent treapta de salarizare 2, gradatia 2, cu un salariu de baza de 859 lei incepand cu data de 1 ianuarie 2010.
Ulterior, avand in vedere ca la stabilirea salariului a fost inclus si sporul de dispozitiv si tinand seama de adresa nr. 2866/2010 a Agentiei Nationale de Prestatii Sociale, Primarul Orasului P. a emis Dispozitia nr. 555/2010 prin care incepand cu data de 15.03.2010 salariul de baza al reclamantei s-a modificat la 705 lei .
Aceasta decizie a fost contestata de catre reclamanta iar prin actul nr. 3506/29.03.2010 s-a raspuns contestatiei in sensul respingerii acesteia .
Prin Dispozitia atacata se modifica dispozitia initiala, practic reclamantei i se pastreaza reincadrarea dispusa, dar i se diminueaza salariul de baza.
O prima analiza ce urmeaza a fi realizata vizeaza motivul de recurs al formei actului administrativ atacat.
Dispozitia atacata este un act cu caracter individual al autoritatii publice angajatoare, parte in raportul de serviciu al reclamantei si a fost emisa pentru aplicarea in concret a Legii nr.330/2009.
Desi nu exista dispozitii legale exprese cu privire la forma in care trebuie emise actele administrative individuale atat in doctrina cat si in practica instantei supreme (exemplificam prin Decizia nr.101 din 15.01.2010 pronuntata in dosarul nr. 1624/57/2008-nepublicata) s-a retinut in mod constant ca motivarea reprezinta o obligatie generala, constitutionala, aplicabila oricarui act administrativ. Ea este o conditie de legalitate externa a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, dupa natura acestuia si contextul adoptarii sale. Obiectivul sau este prezentarea intr-un mod clar si neechivoc a rationamentului institutiei emitente a actului.
Motivarea urmareste o dubla finalitate.
In primul rand ea indeplineste o functie de transparenta a procedurilor administrative in profitul cetatenilor care vor putea astfel sa verifice daca actul este sau nu intemeiat.
In al doilea rand, ea permite instantei de contencios administrativ sa exercite controlul de legalitate asupra actelor administrative.
Asadar, motivarea este o formalitate substantiala a carei absenta sau insuficienta antreneaza anularea actului.
Din preambulul acestei ultime dispozitii se poate stabili clar, fara echivoc ca reducerea salariului de baza a avut loc ca urmare a gresitei introduceri in salariul de baza a sporului de dispozitiv, astfel ca este nefondata apararea reclamantei vizand lipsa de transparenta si nemotivarea actului atacat. In drept dispozitia se fundamenteaza pe prevederile art. 30 din Legea nr.330/2009 si art. 5 si 10 din OUG nr.1/2010, astfel ca nici critica lipsei motivarii in drept a actului nu este fondata. Instanta de fond nu a analizat expres aceste aparari pentru ca nu au fost invocate in actiunea reclamantei, prin exercitarea controlului judiciar instanta a analizat continutul actului, fara a retine ca actul nu este clar sau motivat.
Cu privire la data de la care se aplica actul avand in vedere ca dispozitia atacata este emisa de angajator in sfera raporturilor de serviciu, iar conform art. 3 alin. 2 din anexa III a Legii nr.330/2009 „ Salariul functionarului public se stabileste, in limitele si in conditiile prevazute de prezenta lege, prin act administrativ al persoanei care are competenta de numire in functia publica se retine ca dispozitia s-a emis in aplicarea legii, stabilind drepturile salariale incepand cu 15 03 2010, astfel incat nu se incalca principiul neretroactivitatii actelor administrative.
Nici motivul de nelegalitate a hotararii atacate invocat de reclamanta nu este fondat. Prevederile legale aplicabile spetei avand in vedere calitatea reclamantei de functionar public sunt Legea nr.330/2009 - anexa III/3 si OUG nr.1/2010. Potrivit art. 22 din lege „sporurile, majorarile, precum si indemnizatiile de conducere care, potrivit prezentei legi, sunt incluse in salariul de baza, in solda functiei de baza sau in indemnizatia lunara de incadrare, dupa caz, sunt prevazute in notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege.” In Nota de la anexa III a legii se prevede ca „1. In coeficientul prevazut in coloana "Baza" sunt cuprinse salariul de merit, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv, iar in coeficientul prevazut pentru gradul I, respectiv treapta de salarizare a functiilor de conducere este cuprins si sporul de vechime in munca.”
Conform art. 30 - (1) incepand cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotarari ale Guvernului, si, dupa caz, indemnizatiile de conducere, care potrivit legii faceau parte din salariul de baza, din soldele functiilor de baza, respectiv din indemnizatiile lunare de incadrare, prevazute in notele din anexele la prezenta lege, se introduc in salariul de baza, in soldele functiilor de baza, respectiv in indemnizatiile lunare de incadrare corespunzatoare functiilor din luna decembrie 2009, atat pentru personalul de executie, cat si pentru functiile de conducere. Acest articol trebuie aplicat in sensul art. 3 si 10 din OUG nr. 1/2010 „Prin contractele sau acordurile colective si individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natura salariala care excedeaza prevederilor Legii-cadru nr.330/2009” , iar art. 10 prevede expres ca „In conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr.330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar incepand cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate in considerare drepturi salariale stabilite prin contractele si acordurile colective si contracte individuale de munca incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor sau prin acte administrative emise cu incalcarea normelor in vigoare la data emiterii lor si care excedeaza prevederilor Legii-cadru nr.330/2009.”
In temeiul acestei ultime reglementari instanta de fond avea obligatia de a stabili pe cale incidentala daca acordul colectiv incheiat de functionarii publici in 2007 era legal incheiat prin prisma legislatiei in vigoare la data incheierii in ce priveste sporul de dispozitiv. Ori, art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii se interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza, prevazuta de art. 13 din acest act normativ, se acorda functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne. In aceste conditii in mod corect instanta de fond a concluzionat ca sporul de dispozitiv nu este printre cele care se mentin in temeiul art. 3 lit. c, pentru ca prin acordul colectiv nu putea fi negociat un drept salarial neprevazut de lege pentru aceasta categorie de functionari publici. Constitutia Romaniei in art. 41 alin. 5 garanteaza dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective, insa al conventiilor legal incheiate prin care s-au negociat drepturi prevazute prin lege, in concordanta si cu prevederile art. 72 din Legea nr.188/1999.
Se poate concluziona ca hotararea atacata este legala si temeinica, criticile invocate de reclamanta potrivit art. 304 pct. 9 si 304 /1 C.pr.civ. nu sunt incidente cauzei astfel ca instanta in temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.