Revocarea masurii arestarii preventive urmare a inlocuirii cu masura obligarii de a nu parasi localitatea. Durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea in cursul judecarii cauzei Hotarare nr. din data de 22.12.2009
pronunțată de Tribunalul Gorj

Revocarea masurii arestarii preventive urmare a inlocuirii cu masura obligarii de a nu parasi localitatea. Durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea in cursul judecarii cauzei. Prin incheierea din Camera de Consiliu din 22.12.2009 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in baza art.139 alin. 3 indice 5 Cod procedura penala si a art. 145 Cod procedura penala, a fost inlocuita masura arestarii preventive a inculpatilor D. C. M. si A. E. G. dispusa prin incheierea nr. 120 din 09 decembrie 2009, pronuntata in Camera de Consiliu, cu obligatia, pentru fiecare in parte, de a nu parasi Municipiul Targu-Jiu, fara incuviintarea instantei de judecata.
In baza art.139 alin.2 Cod procedura penala, s-a dispus punerea de indata in libertate a ambilor inculpati, daca nu sunt arestati in alta cauza.
impotriva acestei incheieri a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Jiu, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate; sub aspectul netemeinicie s-a invocat, in esenta, faptul ca in cauza subzista temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii, iar sub aspectul nelegalitatii s-a invocat de catre procuror faptul ca dispozitiile art.3001 C.pr.pen. sunt de stricta interpretare si impun verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive, nefiind admisibil, in procedura de la art. 300/1 C.pr.pen., a se inlocui arestarea preventiva cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Tribunalul, examinand prezentul recurs in raport de motivele invocate, precum si prin prisma dispozitiilor art.3856 alin.3 C.pr.pen., a constatat recursul fondat.
Astfel, in raport de dispozitiile art.300/1 alin.2 C.pr.pen., consecinta faptului ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat si nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, este punerea de indata in libertate a persoanei arestate.
De asemenea, potrivit art.139 alin.l C.pr.pen., dispozitii ce fac parte din Sectiunea I -"Dispozitii generale, avand deci rezonanta asupra intregului capitol privind masurile preventive, masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.
imprejurarea ca instanta de fond, desi a dispus punerea in libertate a inculpatilor, nu a dispus revocarea masurii preventive, nu determina nelegalitatea hotararii judecatoresti, intrucat aceasta modalitate de rezolvare este rationala si motivata si de efectele pe care le produce masura revocarii arestarii preventive in viitor, nefiind de conceput adoptarea solutiei de revocare a arestului preventiv in conditiile in care masura a operat perfect legal pana la verificarea masurii, in conditiile in care dispozitiile art.504 alin.2 din C.pr.pen., mentioneaza ca are dreptul la repararea pagubei persoana care in cursul procesului penal a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal, iar dispozitiile de la alin.3 dispun ca privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal se poate stabili si prin hotararea instantei de revocare a masurii privative de libertate, fara a distinge cu privire la motivele pentru care s-a dispus revocarea masurii.
Asa fiind, critica de nelegalitate este nefondat.
Examinand legalitatea hotararii judecatoresti recurate prin prisma dispozitiilor art.385/6 alin.3 C.pr.pen., tribunalul constata ca instanta de fond a dispus in mod nelegal luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea pe o durata de 30 de zile, desi cauza se afla in curs de judecata, iar dispozitiile art. 145 alin.2 C.pr.pen. care stabilesc durata acestei masuri la cel mult 30 de zile vizeaza faza urmaririi penale, iar nu a judecatii, faza procesuala in care aceasta masura nu se dispune pe termen.
Judecator, Cristina Celea