. Reprezentarea la incheierea judecatorului delegat asupra unei cereri de inregistrare mentiuni in registrul comertului.
- art.8 Legea nr. 26/1990;
Controlul de legalitate efectuat de judecatorul delegat potrivit art. 8 din Legea nr. 26/1990, este un control formal, care presupune respectarea garantiilor de publicitate si corectitudine ale inregistrarilor solicitate de comercianti.
In cadrul acestei proceduri cu caracter necontencios, conform art. 46 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, a face aprecieri de valabilitate a actelor supuse controlului, ori a pune in discutie nulitati de fond, constituie un exces nejustificat si o transare nepermisa a unui litigiu a carei unica procedura de solutionare este reglementata de art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicata si modificata.
(Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala; Decizia comerciala nr.1603 R din 19.11.2009)
Prin incheierea nr. 61231/07.07.2009, judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti a respins, ca neintemeiata, cererea prin care petenta S.C. T C I S.R.L. a solicitat inregistrarea in registrul comertului a deciziei nr. 2/04.05.2009 a asociatului unic, prin care s-a hotarat revenirea actionariatului la situatia anterioara semnarii contractului de cesiune; de asemenea, a respins, ca inadmisibile, cererile de interventie formulate de C E E R si de A H
Pentru a dispune astfel, judecatorul delegat a retinut ca prin decizia nr. 2/04.05.2009 al asociatului unic al S.C. T C I S.R.L s-a luat act de activarea clauzei nr. V.4 din contractul de asociere prin care S.C. A35 S.A. era obligata ca, impreuna cu S.C. I S.A. sa crediteze S.C. T C I S.R.L la cererea acesteia din urma, in situatia in care costurile proiectului Bucharest T C depasesc valoarea liniei de credit si nu se mai puteau obtine alte surse de finantare; s-a luat act de refuzul explicit al societatii CEER de a contribui la finalizarea proiectului prin acordarea imprumutului solicitat S.C. T C I S.R.L in suma de 12.000.000 euro; s-a luat act de rezolutiunea irevocabila din data de 26.03.2009 a contractului de cesiune dintre S.C. IS.A., in calitate de cedent si FCI (in prezent, CEER cu privire la 50% din partile sociale ale S.C. T C I S.R.L si a contractului de asociere incheiat la data de 21.08.2003 intre S.C. I S.A. si CEER. A mai constatat ca prin aceeasi decizie s-a hotarat revenirea actionariatului in situatia anterioara semnarii contractului de cesiune amintit, astfel incat S.C. T C I S.R.L urma sa aiba ca asociat unic pe S.C. I S.A., stabilindu-se o participare la beneficii si pierderi a S.C. I S.A. de 100%, hotarandu-se, de asemenea, revocarea din functia de administrator a domnilor A H si M P.
Judecatorul delegat a constatat ca intre S.C. I S.A. si S.C. A 35 S.A. s-a incheiat contractul de asociere din 21.08.2003, prin care partile au hotarat dezvoltarea in comun a unui proiect pentru construirea unui imobil de birouri, S.C. I S.A. asumandu-si obligatia de a constitui o societate denumita S.C. T C I S.R.L care sa se ocupe de proiect, S.C. A 35 S.A. urmand a primi, prin cesiune de la S.C. I S.A. un procent de 50% din partile sociale ale acesteia, ambele parti asociate urmand sa detina cate 50% din proiectul imobiliar si din S.C. T C I S.R.L
A mai luat act ca S.C. A 35 S.A. si-a rezervat dreptul de a subroga, la incheierea contractului de cesiune de parti sociale, o alta persoana, respectiv CEER in drepturile si obligatiile sale rezultate din contractul de asociere prezentat mai sus. Astfel, la data de 14.01.2004, S.C. I S.A. a incheiat cu FC I. (inlocuitoarea prin subrogatie a S.C. A 35 S.A.) contractul de cesiune a 50% din proiectul imobiliar si din partile sociale ale S.C. T C I S.R.L art. 6.3 din acest contract prevazand ca orice litigiu urma a se rezolva la Camera de Comert International de la Paris.
Judecatorul delegat a constatat ca intre parti au aparut neintelegeri financiare si S.C. I S.A. a invocat in discutii si notificare intervenirea rezolutiunii contractului de cesiune din data de 14.01.2004, insa cocontractantul FC I . (in prezent CEER.) a solicitat Tribunalului Arbitral de pe langa Camera Internationala de Comert de la Paris sa se constate ca nu a operat rezolutiunea, aceasta din urma castigand procesul, prin hotararea arbitrala din data de 16.04.2008, recunoscuta in Romania, prin sentinta comerciala nr. 12431/18.11.2008 a Tribunalului Bucuresti.
Prin cerere se solicita sa se ia act ca a operat rezolutiunea si sa se mentioneze revenirea actionariatului in situatia anterioara semnarii contractului de cesiune amintit, asa incat S S.C. T C I S.R.L. urma sa aiba ca asociat unic pe S.C. I S.A., insa judecatorul delegat a apreciat ca, daca s-ar admite cererea principala, s-ar considera ca a intervenit rezolutiunea contractului de cesiune, fara ca aceasta sa fi fost constatata sau dispusa de vreo instanta de drept comun sau arbitrala. In acest context, a considerat ca rezolutiunea este de natura judiciara, chiar si in situatia celor mai energice pacte comisorii, nefiind la latitudinea partilor contractante sa o constate, ci numai a judecatorului/arbitrului competent.
Avand in vedere aceste considerente, a respins cererea principala, ca nefondata si interventiile, ca inadmisibile in faza necontencioasa de la Oficiul Registrului Comertului, pe acestea din urma asimilandu-le unor intampinari.
Impotriva acestei incheieri, S.C. T C I S.R.L. a declarat recurs, solicitand modificarea sa in tot, in sensul admiterii cererii de inregistrare a mentiunilor.
In motivare, recurenta a facut o scurta prezentare a situatiei de fapt, vizand asocierea pentru dezvoltarea proiectului imobiliar Bucharest T C si la prima rezolutiune a contractului de parti sociale, in urma careia au fost emise deciziile nr. 1 si 2 de catre asociatul sau unic. Recurenta a recunoscut ca instanta arbitrala din Paris a dat castig de cauza FC I (in prezent CEER) in litigiul in care a solicitat sa se constate ca nu a operat rezolutiunea, insa a precizat ca hotararea arbitrala nu a recunoscuta irevocabil in Romania, iar pana la o recunoastere irevocabila, ea nu beneficiaza de autoritate de lucru judecat pe teritoriul Romaniei. Cu toate acestea, recurenta a precizat ca nu a solicitat judecatorului delegat sa inregistreze aceasta mentiune, ci o alta, generata de o a doua rezolutiune a contractului de cesiune de parti si a celui de asociere, asupra careia nici nu s-a pronuntat.
In continuare, recurenta a aratat ca procedura care se deruleaza in fata judecatorului delegat are un caracter necontencios, ceea ce implica faptul ca, in exercitarea atributiilor sale, acesta nu analizeaza fondul raporturilor dintre parti.
Pe de alta parte, a afirmat ca in mod gresit a apreciat judecatorul delegat ca partile nu au latitudinea de a dispune rezolutiunea unui contract, nici macar cand insereaza un pact comisoriu de gradul IV.
Analizand actele dosarului, precum si motivele de recurs invocate, vazand si dispozitiile art. 3041 C.proc.civ., Curtea retine urmatoarele:
Conform art. 1 din Legea nr. 26/1990 republicata, cu modificarile ulterioare, comerciantii sunt obligati in cursul exercitarii comertului lor sa ceara inregistrarea in registrul comertului a mentiunilor privind actele si faptele lor, iar in conformitate cu art. 5 al aceleiasi legi, aceste acte sunt opozabile tertilor din momentul inregistrarii ori al publicarii in Monitorul Oficial, atunci cand publicarea este o conditie impusa de lege.
De asemenea, in materie societara, art. 131 alin. 4 al Legii nr. 31/1990, republicata si modificata, prevede ca pentru a fi opozabile tertilor, hotararile adunarii generale vor fi depuse la Oficiul Registrului Comertului, spre a fi mentionate in registru si publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.
Aceste dispozitii sunt aplicabile societatilor pe actiuni, iar Legea nr. 31/1990 nu contine vreo norma de trimitere la ele in cazul societatilor cu raspundere limitata - aceasta fiind forma juridica in care este organizata petenta-recurenta.
In consecinta, recurenta nu a procedat, prin efectuarea cererii de inregistrare a deciziei nr. 2/04.05.2009 a asociatului unic, la indeplinirea unei obligatii legale.
Cu toate acestea, judecatorul delegat poate dispune inregistrarea unei asemenea mentiuni, in vederea opozabilitatii sale, iar controlul de legalitate a actelor si faptelor supuse inregistrarii, potrivit art. 37 din Legea nr. 31/1990, republicata si modificata si art. 8 din Legea nr. 26/1990, republicata si modificata, nu este unul jurisdictional asupra conditiilor de fond in care actul supus inregistrarii a fost incheiat.
Legalitatea verificata in aceasta procedura este, asa cum exhiba insusi art. 8 din Legea nr. 26/1990, un control al operatiunilor supuse inregistrarii, un control formal, care presupune respectarea garantiilor de publicitate si corectitudine ale inregistrarilor solicitate de comercianti.
Se cuvine subliniat ca procedura de solutionare a cererilor in fata judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului are caracter necontencios, solutie rezultata din interpretarea dispozitiilor art. 46 alin. 2 din Legea nr. 31/1990. De aceea, controlul exercitat de judecatorul delegat se integreaza analizei de legalitate a dreptului valorificat de petitionar, a carui dezlegare nu presupune contradictorialitatea cu o alta parte. In aceasta masura se realizeaza controlul de legalitate al judecatorului delegat si aceasta este limita rolului sau activ, el neputand face aprecieri de valabilitate a actelor supuse controlului sau, de natura a depasi caracterul gratios al procedurii, fara a comite un exces nejustificat al competentelor sale.
De aceea, in masura in care aspectele de nelegalitate ale deciziei supuse inregistrarii, evocate de catre judecatorul delegat, tind sa puna in discutie nulitati intrinseci, de fond, prin evocarea unor cauze de nulitate, a aprecia asupra temeiniciei acestei nulitati de catre judecatorul delegat sau asupra oportunitatii inregistrarii mentiunii se constituie intr-o transare nepermisa a unui litigiu a carui unica procedura de solutionare este reglementata prin art. 132, raportat la art. 196 din Legea nr. 31/1990, republicata si modificata.
Nici o dispozitie legala nu ingaduie a se aprecia in sensul ca acest examen poate fi dat in competenta judecatorului delegat, caci analizarea legalitatii unei decizii a asociatului unic este o procedura exclusiva, contencioasa, reglementata de art. 132, 133 si 196 din Legea nr. 31/1990, republicata si modificata, care este apta, prin mijloacele procesuale reglementate, sa asigure o justa protejare a celor care se considera vatamati prin adoptarea unei hotarari apreciate ca fiind nelegala.
Aspectul de nelegalitate invocat tine in mod singular de critica deciziei asociatului unic supuse inregistrarii, aspect care ar putea determina, in opinia judecatorului delegat, o constatare pe cale incidentala a nulitatii deciziei, ceea ce depaseste sfera competentelor si posibilitatilor sale de apreciere.
Cum rolul judecatorului delegat nu a fost corect realizat, solutia sa este una nelegala, deoarece evaluarea in aceasta procedura a nulitatii de fond a unei astfel de decizii presupune transarea unui litigiu aflat in competenta altei instante, in alta procedura de solutionare, asa incat, avand in vedere considerentele expuse mai sus, Curtea apreciaza ca judecatorul delegat a pronuntat o incheiere nelegala si netemeinica, motiv pentru care, in temeiul art. 312 alin. 1, 2 si 5 C.proc.civ., a admis recursul si a casat incheierea atacata, a trimis cauza, spre rejudecare, judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti, in vederea examinarii cerintelor formale de legalitate a cererii petentei.