Dosar nr. 2808/88/2008 TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinta civila Nr. 165
Sedinta publica de la 05 Februarie 2009
Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr. 2808/88/2008 reclamantii ........ prin Sindicatul ......., au solicitat in contradictoriu cu CONSILIUL JUDETEAN TULCEA anularea dispozitiilor de imputare nr. 791, 792, 854, 855, 856, 857, 858, 859, 860, 861, 862, 863, 864, 865, 866, 867, 868, 869, 870, 871, 872, 873, 874, 875, 876, 877, 918, 920, 921, 922, 923, 924, 925, 926, 927, 928, 929, 930, 931, din data de 18.11.2003,, emise de Presedintele Consiliului Judetean Tulcea prin care s-a dispus imputarea sumelor acordate in baza acordului/contractului colectiv de munca pe anul 2007 si suspendarea executarii dispozitiilor sus mentionate pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
In motivare, reclamantii au aratat ca prin dispozitiile mai sus-mentionate li s-au imputat sumele reprezentand drepturi speciale prevazute prin acordul/contractul colectiv incheiat pe anul 2006 a carui perioada de valabilitate a fot prelungita pe anul 2007.
Se apreciaza ca dispozitiile emise de Presedintele Consiliului Judetean Tulcea sunt nelegale si netemeinice pentru urmatoarele considerente : prin art. 32 alin. 5 din acordul colectiv de munca nr. 2/18.01.2006, inregistrat la Directia de Munca Solidaritate Sociala si Familie Tulcea sub nr. 3/940/2006, Consiliul Judetean Tulcea, Sindicatul ....... si Sindicatul ....... au convenit acordarea de drepturi speciale pentru refacerea capacitatii de munca, asigurarea unei tinute decente si asigurarea unei imagini corespunzatoare in raport cu publicul si institutiile cu care colaboreaza personalul din cadrul institutiei; Textul articolului mai sus mentionat prevede si capitolul din buget, de unde se vor suporta aceste cheltuieli, adica cap. 51.02. titlul II alin. 20.14; de asemenea, dispozitiile art. 2 alin. 2 din acordul mai sus mentionat prevad prelungirea, de drept, a perioadei de valabilitate a acestuia pe o durata egala cu durata initiala, cu conditia ca nici una din parti sa nu notifice celeilalte parti manifestarea unilaterala a acordului colectiv de munca; aceste drepturi au fost asigurate si aprobate de Consiliul Judetean Tulcea care prin anexa nr. 2 la hotararea nr. 2/26.01.2007 privind aprobarea bugetului propriu de venituri si cheltuieli al Consiliului Judetean Tulcea pe anul 2007, a prevazut detalierea pe capitole de cheltuieli a bugetului propriu pe anul 2007; in acest sens se arata ca la pozitia nr. 25 din anexa nr. 2 la hotararea denumita Protectia muncii legislativul a aprobat alocarea, pentru anul 2007, la alin. 20.14, a sumei de 700 lei pentru plata acestor drepturi pe trimestre; la incheierea acordului colectiv de munca s-au avut in vedere dispozitiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, ale Legii nr. 53/2003, Codul muncii si ale art.41 alin. 2 din Constitutie.
Se mai precizeaza ca : ne afla pe un taram expres si imperativ protejat de lege, de insasi Constitutie si de documentele internationale in materie cel al negocierilor colective, intre conducatorul institutiei si sindicatul reprezentativ, ca parti semnatare ale contractelor colective de munca; dreptul la negociere colectiva este insasi dispozitia legala in baza careia se incheie contracte si acorduri colective la nivel de institutie si in temeiul carora se acorda alte drepturi de natura salariala sau materiala; contractul colectiv de munca si acordul colectiv reprezinta acordul de vointa al celor doua parti si reprezinta legea partilor, ar odata inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala, singura institutie careia ii incumba obligatia verificarii in sensul conformitatii cu legea, aceste acte devin obligatorii si isi rasfrang efectele asupra tuturor subiectilor de drept, fiind opozabili si fata de autoritatile publice inclusiv fata de instantele judecatoresti; reglementarile interne precum si Conventia O.I.M nr. 131/1970 prevad posibilitatea ca prin contractul colectiv de munca sa se prevada drepturi cu un caracter superior sau suplimentar celor prevazute de normele legale sau de contractele colective de munca incheiate la nivel superior, acestea din urma neputand prevedea situatii si drepturi exhaustive ; lecturarea atenta a art. 8 alin. 1 din Legea nr. 130/196 constituie premisa alineatelor urmatoare in care se precizeaza, sub sanctiunea nulitatii ca orice contract colectiv incheiat nu trebuie sa cuprinda drepturi inferioare prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior ; in consecinta, singura situatie in care un contract colectiv de munca este incheiat cu nerespectarea art. 8 este aceea in care acesta cuprinde drepturi inferioare drepturilor care s-ar cuveni in baza actelor cu regim juridic superior ; conform art.12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare; prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum nu sunt stabilite prin dispozitii legale; nu trebuie si nu poate fi interpretat in sensul in care nu ar produce efecte juridice, ci in sensul logic ca prin contratul colectiv de munca nu pot fi negociate acele drepturi a caror acordare si al caror cuantum sunt stabilite de lege; ceea ce se stabileste prin contractul colectiv de munca sunt anumite drepturi convenite de catre parti care nu sunt tratate de dispozitiile legale, drepturi conventionale, suplimentare si odata negociate, obligatorii; drepturile prevazute de lege sunt imperative, ele nu pot fi negociate, dar daca s-ar putea negocia alte categorii de drepturi s-ar lipsi de continutul prevederilor constitutionale privind dreptul la negociere si s-ar contraveni principiului ceea ce nu este interzis de lege, este permis.
S-a mai mentionat ca prin contractele colective nu se pot negocia astfel de drepturi stabilite prin acte normative cum sunt : salariul de baza, sporul de vechime, indemnizatia de conducere, sporul de noapte, dar pot fi prevazute drepturi care nu sunt reglementate de lege, dar care nici nu sunt interzise de lege, respectandu-se adagiul ceea ce nu este interzis delege este permis.
Se mai arata ca, in acelasi sens, este si opinia instantelor de judecata.
Se mai mentioneaza ca din coroborarea dispozitiilor art. 8 si 12 rezulta ca stabilirea unor drepturi de natura salariala in favoarea personalului din institutiile bugetare, ca urmare a incheierii contractelor colective de munca se circumscrie urmatoarelor aspecte : privitor la drepturile salariale stabilite prin dispozitiile legale, contractul colectiv de munca nu poate decat sa reitereze aceste drepturi, fara a putea modifica in vreun fel conditiile de acordare si cuantumul acestora; in afara drepturilor salariale legale , prin contractul colectiv de munca, ca urmare a negocierilor colective, pot fi prevazute si alte drepturi de natura salariala, fie ca sunt prevazute de dispozitiile legale in favoarea altor categorii de personal, fie ca sunt anume reglementate prin dispozitiile contractuale.
A sustine, se arata, caracterul ilegal al unor asemenea clauze si, prin urmare a imputa drepturi reprezinta o interpretare eronata, nefundamentata pe un temei legal caci ceea ce se prevede expres este ca nu se pot negocia doar clauze referitoare la drepturi a caror acordare si cuantum sunt stabilite prin acte normative, textele vizate neinterzicand nici in mod expres nici in raport de modul de formulare, acordarea altor drepturi.
Mai mult, se arata, prin interpretarea per a contrario ele permit concluzionarea posibilitatii negocierii altor clauze; daca legiuitorul ar fi dorit sa ingradeasca acest drept fundamental, dreptul la negocierea colectiva, ar fi facut-o in mod expres si justificat, in masura in care drepturile suplimentare se refera la masurile expres reglementate, nimic nu impiedica negocierea si prevederea lor in acordurile colective ; sustinerea conform careia nu exista temei legal pentru acordarea unor drepturi suplimentare personalului din institutiile bugetare, nu poate fi primita, temeiul legal al conferiri acestor drepturi este insusi contractul colectiv negociat, legal incheiat si inregistrat, ca lege a partilor, cat si actele normative avute in vedere la incheierea acestuia, cu atat mai mult cu cat fondurile necesare acoperirii acestor drepturi sunt prevazute si aprobate in bugetul Judetului Tulcea pentru intreaga perioada pentru care s-au incasat aceste sume.
De altfel, se arata, insusi prin referatul nr. 21/11312/04.11.2008 prin care presedintele Consiliului Judetean Tulcea a aprobat sistarea drepturilor pe anul 2008 si retinerea sumelor apreciate ca necuvenite pe anul 2007 referat in baza caruia au fost emise dispozitiile contestate, nu se intemeiaza pe texte de lege.
Se mai apreciaza ca in mod nelegal s-a dispus imputarea sumelor incasate de personalul contractual al Consiliului Judetean Tulcea, dispozitiile contestate fiind nelegale si netemeinice; in cadrul procedurii de verificare prealabila a cuprinsului contactului colectiv de munca, in sensul conformitatii cu legea, Directia de Munca si Solidaritate Sociala, careia ii incumba aceasta obligatie, conform art. 27 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 nu a sesizat o eventuala neconformitate cu legea nerecurgand la procedura speciala prevazuta de art. 27 alin. 2 si urmatoarele din lege, ceea ce conduce la concluzia ca salariatii au beneficiat in mod legal de drepturile acordate.
Concluzia finala, se arata, nu poate fi decat una : este apanajul exclusiv al conducerii institutiei bugetare ca in limita fondurile disponibile sa negocieze cu reprezentantii personalului institutiei acordarea, prin contract/acord colectiv de munca si a altor drepturi de natura sociala decat cele care le revine in conditiile legii, cu atat mai mult cu cat acestea realizeaza si venituri proprii ; instantele de judecata sunt singurele abilitate sa se pronunte asupra legalitatii contractelor si acordurilor colective, la cerea unei dinte partile contractante.
Se mai arata ca in cadrul negocierilor desfasurate in vederea incheierii contactului, respectiv acordului, s-u purtat negocieri printre care si drepturi pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii fiind stabilita suma de 300 lei lunar pentru fiecare angajat, personal contractual.
Se considera ca parata, in mod gresit, a dispus recuperarea acestor sume avand in vedere faptul ca legiuitorul a prevazut posibilitatea de a face obiectul unor acorduri intre sindicatul salariatilor institutiei publice si institutia publica, luarea unor masuri pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii, precum si posibilitatea de a beneficia si de alte drepturi salariale in conditiile legii.
Interpretand, se arata, prevederile art. 12 din Legea nr. 130 per a contrario, rezulta ca pot face obiectul negocierilor sindicale, in conditiile legii si alte drepturi a caror acordare sau cuantum nu s-a stabilit expres prin alte dispozitii legale aplicabile categoriei de salariati inscrisi in sindicat; de aceea nu se poate sustine ca acordarea lor in urma negocierilor si plata acestora este nelegala, atata vreme cat chiar legiuitorul a acordat posibilitatea de a forma obiectul unor negocieri sau incheierea unor acorduri de munca prin contracte colective de munca incheiate la institutiile bugetare, a unor drepturi nereglementate sub aspectul acordarii sau cuantumului, in mod expres, de vreo alta prevedere legala aplicabila categoriei de salariati din institutia publica; cu atat mai mult cu cat s-a aratat si sursa de finantare a acestor drepturi, acestea fiind cuprinse in hotararea Consiliului Judetean Tulcea privitoare la aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2007; astfel, se arata, platile considerate nelegale, au avut fundament Hotararea nr. 2/26.01.2007 privind aprobarea bugetului propriu de venituri si cheltuieli a Consiliului Judetean Tulcea pe anul 2007, prin care s-a aprobat cuprinderea in bugetul judetului Tulcea a drepturilor prevazute in contractul/acordul colectiv de munca.
Aceasta hotarare, se arata, a fost comunicata si verificata de Institutia Prefectului Judetului Tulcea care nu i-a contestat legalitatea, ca urmare a exercitiului controlului de legalitate si, ca urmare, a fost dusa la indeplinire.
Se mai arata ca nu exista documente din care sa rezulte ca, cheltuielile bugetare au fost depasite, finantarea fiind asigurata din bugetul judetean, capitolul cheltuieli curente, titlul II, bunuri si servicii, drepturile acordate pentru mentinerea sanatatii si pentru securitatea muncii, neafectand fondul de salarii, supunandu-se regulilor de impozitare prevazute de Codul fiscal.
In dovedire, s-au depus la dosar o serie de inscrisuri.
In drept, reclamantii si-au intemeiat cererea pe dispozitiile Legii nr. 130/1996, pe dispozitiile Legii nr. 53/203, ale contractului colectiv de munca unic la nivel national pe anul 2005-206, Constitutia Romaniei, Conventiei O.I.M. nr. 131/1970, Legea nr. 554/2004.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :
Potrivit art.32 alin. 5 din acordul colectiv/contract colectiv de munca nr. 2 din 18.01.2006 pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii si organizarea protectiei personalului, functionarii publici si personalul contractual beneficiaza de drepturi speciale pentru refacerea capacitatii de munca in cuantum de 300 lei lunar, care e va suporta de la cap. 51.02. "Autoritati executive" titlul II "bunuri si servicii" alin. 20.14 "protectia muncii". Drepturile speciale reprezinta acoperirea unei parti a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrana, motivarea personalului pentru organizarea stabilitatii si confidentialitatii fata de institutie.
In continuare, potrivit art. 32 alin. 6 din acelasi acord, pentru o tinuta decenta si asigurarea unei imagini corespunzatoare in raport cu publicul si institutiile cu care colaboreaza, functionarii publici si personalul contractual din consiliul judetean, vor beneficia de sume pentru achizitionarea tinutei (vestimentatiei) in valoarea de 500 lei fiecare, pe semestru, conform cerintelor impuse de Codul de Conduita al functionarului public si al personalului contractual; aceste cheltuieli se vor suporta de la cap. 51.02 "Autoritati executive titlul II bunuri si servicii alin. 20.14 "protectia muncii" si se vor justifica cu chitante fiscale de fiecare salariat.
Se cuvine a fi subliniat faptul ca art. 1 alin. 1 din Legea nr. l130/1996 stipuleaza ca un contract colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala pe de o pare si salariati, reprezentati prin sindicate sau in alt mod prevazut de lege de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea iar clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si conditiile prevazute de prezenta lege.
De asemenea, potrivit art. 12 alin. 1 din acelasi act normativ, contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare, insa prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare al drepturile ale caror acordare si cuantum cuprinse si in art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007-2010.
Interpretand per a contrario dispozitiile legale mentionate, rezulta ca prin contractele/acordurile colective de munca pot fi negociate clauzele referitoare la drepturile a caror acordare si al caror cuantum nu sunt stabilite prin dispozitii legale.
Folosind acelasi principiu in interpretarea prevederilor art. 3 alin. 3 din contractul colectiv de munca unic la nivel national, precum si ale art. 82 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 potrivit cu care contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior se impune concluzia ca se pot negocia clauze care sa acorde salariatilor mai mult decat s-a prevazut in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.
In acest sens, sunt si prevederile art. 238 alin. 3 din Codul Muncii cu care se completeaza Legea nr. 188/195 care statueaza ca, la incheierea contractului colectiv de munca, dispozitiile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.
In aceste conditii, acordarea drepturilor speciale nu este nelegala din moment ce nu exista nici un text de lege care sa o interzica, ci , dimpotriva, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, in raporturile juridice dintre partile sociale, intervine principiul liberei negocieri.
Un argument in plus il constituie si art. 72 din Legea nr. 188/1995 potrivit cu care autoritatile si institutiile publice pot incheia anual, in conditiile legi, acorduri cu sindicatele reprezentative ale functionarilor publici sau ai reprezentantei functionarilor publici care sa cuprinda numai masuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatiri conditiilor la locul de munca sanatatea si securitatea in munca, de unde rezulta ca autoritatile locale sunt autorizate sa dispuna de sumele locale alocate pentru imbunatatirea conditiilor la locul de munca, precum si celei pentru sanatate si securitatea muncii.
Or, prevederile art. 30 din acordul colectiv de munca se circumscriu notiunii de imbunatatire a conditiilor la locul de munca, partile angajate in negociere cazand de acord cu privire la faptul ca suplimentarile in discutie sunt necesare dezvoltarii conditiilor de munca.
Nu trebuie omise in acest context nici dispozitiile Conventiei O.I.M nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective care, prin art. 5, impune ca negocierea colectiva sa fie posibila pentru toti cei vizati prin conventie (art. 1), iar negocierea ca poate purta asupra fixarii conditiilor de munca si angajari si /sau reglementarii relatiilor intre cei ce angajeaza sau organizatiile lor si una sau mai multe organizatii ale lucratorilor.
Prin urmare, o restrangere de orice natura cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozitiilor O.I.M.
Mai mult, obligatiile decurgand din contractul colectiv de munca nu puteau fi incalcate intrucat acesta a devenit opozabil si in acelasi timp, obligatoriu pentru partile contractului, potrivit art. 243 din Codul Muncii si arl.30 alin. 1 din Legea n. 130/1996, iar obligativitatea executarii contratului colectiv de munca deriva si din prevederile Conventiei O.I.M. nr. 131/1970, dupa cum s-a aratat, pe langa faptul ca alin. 2 sa ambelor articole prevede atragerea raspunderii partilor care se fac vinovate de neindeplinirea obligatiilor avansat prin contractul colectiv de munca.
In raport de toate aceste considerente, cum dispozitiile de imputare emise sunt nelegale, urmeaza ca instanta sa admita actiunea si sa anuleze dispozitiile de imputare nr. 791, 792, 854, 855, 856, 857, 858, 859, 860, 861, 862, 863, 864, 865, 866, 867, 868, 869, 870, 871, 872, 873, 874, 875, 876, 877, 918, 920, 921, 922, 923, 924, 925, 926, 927, 928, 929, 930, 931, din data de 18.11.2008, emise de Presedintele Consiliului Judetean Tulcea.
Totodata, instanta va dispune suspendarea executarii dispozitiilor de imputare mai sus mentionare pana la solutionarea irevocabila a cauzei.