Dosar nr. 4749/327/2007
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILA NR. 28
Sedinta publica din 21 ianuarie 2009 Prin cererea adresata Judecatoriei Tulcea si inregistrata sub nr. 4749/327/2007 la data de 31 august 2007, reclamantul RA , in contradictoriu cu paratii II, IV si IC au solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligati la incheierea unui contract de inchiriere pentru imobilul situat in Tulcea, strada ... si la plata chiriei incepand cu data de 23 mai 2005 pana la data incheierii contractului, cu cheltuieli de judecata.
Prin Sentinta civila nr. 2544 din 13 octombrie 2008, Judecatoria Tulcea a admis in parte actiunea avand ca obiect obligatia de a face, formulata de reclamantul RA in contradictoriu cu paratii II, IV si IC.
A fost respinsa ca nefondata cererea privind obligarea paratilor la incheierea contractului de inchiriere.
Au fost obligati paratii la plata sumei de 2002,97 lei reprezentand chiria aferenta perioadei 23 mai 2005 - 31 august 2008, catre reclamant.
Au fost obligati paratii la plata sumei de 1666 lei, cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Prin dispozitia nr. 1743 din 23 mai 2005, Primarul Municipiului Tulcea a restituit reclamantului imobilul situat in Tulcea, strada ..., compus din teren in suprafata de 830 m.p. si constructie. In art. 2 din aceasta dispozitie se mentioneaza faptul ca proprietarul avea obligatia respectarii prevederilor art. 13 si 15 din Legea nr. 10/2001, texte de lege ce fac trimitere la normele cuprinse in O.U.G. nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor. Art. 9 alin. 1 din acest din urma act normativ arata ca intre proprietar si chiriasi se incheia un contract de inchiriere numai la cererea chiriasului.
Referitor la cel de-al doilea capat de cerere, s-a retinut ca, desi in cauza nu a fost incheiat un contract de inchiriere, paratii au continuat sa foloseasca imobilul fara insa a plati reclamantului vreo suma de bani cu titlu de chirie.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel II care a criticat-o ca netemeinica, nelegala, sustinand ca in mod gresit a fost obligata la plata chiriei intrucat aceasta a fost achitata pana la data de 22 februarie 2007 catre Primaria Tulcea, astfel ca ar fi obligata la o plata dubla.
S-a mai sustinut ca gresit a fost obligata la cheltuieli de judecata intrucat primul capat al cererii a fost respins.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotararii in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
Impotriva aceleasi sentinte a declarat apel si RA care a criticat-o ca netemeinica, nelegala, sustinand ca gresit a fost respinsa actiunea in ce priveste primul capat de cerere, intrucat chiriasii refuza orice colaborare cu proprietarul.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotararii in sensul admiterii actiunii in totalitate.
Examinand cauza in raport de criticile formulate, tribunalul constata apelurile nefondate.
In mod corect prima instanta a retinut pe baza probelor administrate ca prin dispozitia nr. 1743 din 23 mai 2004, Primarul Municipiului Tulcea a restituit reclamantului imobilul situat in Tulcea, str. ..., compus din teren in suprafata de 830 m.p. si constructie.
In cuprinsul dispozitiei s-a facut mentiunea cu privire la obligatia proprietarului de a respecta prevederile art. 13 si 15 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 13 din lege, in cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative sau prin hotarare judecatoreasca sunt aplicabile prevederile privind contractele de inchiriere cuprinse in O.U.G. nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 9 alin. 1 din O.U.G. nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor, intre proprietar si chirias se va incheia un contract de inchiriere numai la cererea chiriasului.
Rezulta deci ca nu proprietarul trebuie sa solicite incheierea contractului de inchiriere ci tocmai chiriasul trebuie sa solicite acest lucru, ori in cauza se constata ca actiunea privind obligarea la incheierea contractului de inchiriere a fost promovata de catre proprietarul imobilului si nu de catre chirias, dreptul recunoscut de lege fiind doar in favoarea acestuia din urma.
Fata de aceste considerente, cum chiriasul nu uzeaza de dispozitiile legale ce actioneaza in favoarea sa, rezulta ca acesta nu intentioneaza sa mai locuiasca in imobil, motiv pentru care in mod corect actiunea a fost respinsa in ce priveste primul capat de cerere.
In ce priveste cel de-al doilea capat se constata ca desi chiriasii nu au inteles sa incheie contract de inchiriere cu noul proprietar, ei au folosit imobilul, motiv pentru care in mod corect au fost obligati la plata folosintei cu titlu de chirie.
In ce priveste cererea referitoare la cheltuielile de judecata, se constata ca acestea au fost corect calculate si acordate, avand in vedere dispozitiile art. 274 Cod proc. civ., potrivit cu care partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.
In aceasta situatie, cum cheltuielile au fost efectuate, doar pentru al doilea capat de cerere, fiind evaluabil in bani si cum tot pentru aceasta cerere s-au facut si cheltuielile cu expertiza contabila, iar aceasta cerere privind obligarea la plata chiriei a fost admisa, este evident ca potrivit art. 274 Cod proc. civ., paratii datoreaza cheltuieli de judecata reclamantului, neavand relevanta ca primul capat de cerere a fost respins, cheltuielile nefiind efectuate pentru cererea respinsa.
Fata de toate aceste considerente, in conformitate cu dispozitiile art.296 Cod proc. civ., se vor respinge ambele apeluri ca nefondate, pastrand hotararea atacata ca temeinica, legala.
1