OBLIGATIA DE A FACE Decizie nr. 868 din data de 03.06.2011
pronunțată de Tribunalul Teleorman

Prin sentinta civila nr. 1685 din 6 octombrie 2010 Judecatoria Rosiori de Vede a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei si a respins actiunea formulata de reclamanta S Gh impotriva paratului B I.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca actiunea reclamantei are ca obiect raspunderea paratului pentru viciile ascunse ale lucrarii, respectiv ca dreptul la actiune al acesteia este prescris fata de prevederile art. 11 si 5 din Decretul nr. 167 /1958 si data introducerii actiunii : 29 iulie 2010.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta - reclamanta S Gh, aceasta criticand sentinta ca fiind netemeinica si nelegala.
Prin decizia civila nr. 79 din 21 ianuarie 2011, s -a admis recursul declarat de recurenta - reclamanta, sentinta fiind casata, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, pe motiv ca, in mod gresit, prima instanta a solutionat actiunea, pe temeiul raspunderii paratului pentru vicii ascunse.
Procedand la rejudecarea cauzei, prin sentinta civila nr. 432 din 16 martie 2011 Judecatoria Rosiori de Vede a respins, ca nefondata, exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei, precum si actiunea formulata de reclamanta S Gh impotriva paratului B I.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca paratul a executat o lucrare de izolare exterioara la apartamentul reclamantei, lucrare de care reclamanta nu a fost multumita inca de la predarea acesteia.
A retinut ca la momentul predarii lucrarii, reclamanta a fost nemultumita si de faptul ca s -au folosit materiale in mod excesiv, respectiv, ca paratul a folosit o alta, persoana pentru executarea lucrarii.
Fata de obiectul actiunii: obligatie de a face si prevederile Decretului nr. 167/1958 a apreciat ca termenul de prescriptie de 3 ani nu s-a implinit, asa incat, exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de parat, este nefondata.
Pe fondul pricinii, a retinut ca nu s -a facut dovada certa a legaturii de cauzalitate dintre fapta paratului- executarea lucrarii si deficientele aparute, pentru a fi angajata raspunderea paratului, conform art. 998 - 999 Cod Civil .
Pentru a retine astfel, prima instanta a avut in vedere si imprejurarea ca, desi a pus in discutia partilor, administrarea probei cu expertiza tehnico - judiciara, reclamanta nu a inteles sa administreze o astfel de proba.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs recurenta - reclamanta S Gh, aceasta criticand sentinta ca fiind netemeinica si nelegala.
A motivat recurenta - reclamanta ca in mod gresit s -a respins actiunea desi intimatul- parat se face vinovat de nerespectarea angajamentului constand in executarea unei lucrari de calitate , in termen scurt si fara participarea vreunui tert la efectuarea lucrarii.
A sustinut ca actiunea trebuia admisa intrucat a achitat intregul pret al lucrarii, iar intimatul- parat a recunoscut ca lucrarea are deficiente.
In fine, a aratat ca lucrarea efectuata de intimatul - parat a fost de proasta calitate si incompleta, nefiind aplicata a doua tencuiala si stropitul peretilor.
In drept, recursul va fi incadrat in prevederile art.304 pct. 9 Cod procedura civila.
Intimatul - parat B I nu a formulat intampinare.
In recurs nu s -au administrat probe noi.
Tribunalul, verificand legalitatea si temeinicia hotararii, fata de criticile formulate, constata recursul nefondat.
Sustinerile recurentei - reclamante potrivit carora intimatul - parat nu ar fi respectat intelegerea dintre parti privitoare la executarea lucrarilor, nu au fost dovedite.
Astfel, cum a retinut si prima instanta, intre parti s -a incheiat o conventie potrivit careia intimatul - parat s -a obligat sa execute pentru recurenta- reclamanta o lucrare de izolare exterioara la apartamentul acesteia.
Privitor la modul de executare a lucrarii, martorul C F (f. 24 Dosar fond) a relatat ca a observat ca peretele apartamentului s -a decolorat.
De asemenea, martorul P P (f. 25 Dosar fond) a declarat ca a vazut lucrand o singura persoana, ca aceasta lucra" mai neglijent", ca materialul era risipit pe jos si ca " personal " nu i -a placut cum lucra.
Or, singure, aceste declaratii nu fac dovada ca intimatul - parat nu ar fi respectat conventia incheiata intre parti, respectiv ca lucrarea nu ar fi fost una de calitate.
Sub acest aspect, desi in sedinta publica din data de 16.03. 2011, prima instanta a pus in discutia partilor proba cu expertiza tehnico- judiciara, recurenta - reclamanta a aratat ca nu intelege sa solicite administrarea acestei probe.
O astfel de proba ar fi fost de natura sa lamureasca daca decolorarea peretelui s -a datorat modului in care a fost executata lucrarea, daca lucrarea a fost executata corespunzator, respectiv, daca intimatul- parat a folosit materialele achitate de recurenta- reclamanta.
Cum sarcina probei ii incuba recurentei - reclamante, conform art. 1169 Cod Civil, in mod corect prima instanta a respins actiunea , ca nedovedita.
De asemenea, prin actiunea introductiva, recurenta - reclamanta a aratat ca la momentul predarii lucrarii a achitat intimatului - parat, integral, manopera.
Or, din nici o proba nu rezulta ca intimatul - parat, primind pretul lucrarii, ar fi recunoscut ca aceasta prezinta deficiente, respectiv, ca s -ar fi obligat sa le remedieze, cum sustine recurenta-reclamanta.
In fine nefondata este si ultima critica, atata timp cat recurenta- reclamanta nu a inteles sa solicite administrarea probei cu expertiza tehnico- judiciara pentru a se stabili calitatea lucrarii executate de catre intimatul- parat, respectiv daca aceasta a fost una completa, daca a inclus operatiuni de tencuiala si stropire a peretilor, specifice unei astfel de lucrari.
Ca atare, pentru considerentele de mai sus, conform art. 312 alin.(1) Cod procedura civila se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamanta S Gh.