Contestatie formulata impotriva deciziei emise de DGFP pentru necolectarea TVA pentru produsele date membrilor asociati ai unei societati agricole.
Sentinta civila nr. 310/21 februarie 2006 , Tribunalul Teleorman, Complet specializat pentru contencios administrativ.
Prin contestatia inregistrata la data de 17 ianuarie 2006, contestatoarea Societatea Agricola Lisa , cu sediul in comuna Lisa , judetul Teleorman, in contradictoriu cu intimata Directia Generala a Finantelor Publice Teleorman - Alexandria, strada Dunarii, nr. 188, a solicitat anularea deciziei nr. 44/29.12.2005, emisa de intimata, exonerarea de plata sumei de 76.160 RON , reprezentind TVA necolectate pentru produsele date membrilor asociati , 4076 RON, dobanzi si 1117 RON penalitati.
A mai solicitat suspendarea executarii deciziei contestate.
In motivarea cererii arata ca organul de control a considerat gresit ca pentru produsele date membrilor asociati ca urmare a pamantului adus in sociatate nu a colectat TVA , apreciind ca aceasta operatiune constituie o livrare de bunuri si nu o distribuire in natura a produselor agricole catre membrii asociati, pe baza de borderou si ca urmare a prevederilor statutare ale societatii care stipuleaza la art. 24 ca 50% din productia obtinuta se repartizeaza membrilor asociati cu titlu gratuit.
Privitor la invocarea ca temei legal in sustinerea obligatiilor a legii nr. 571/2003, arata contestatoarea ca se ignora cu buna stiinta prevederile art. 21 pct. 4 lit. g, care stipuleaza cheltuielile inregistrate de societatile agricole constituie in baza legii, pentru dreptul de folosinta a terenurilor agricole aduse de membrii asociati, peste cota de distributie din productia realizata si din folosinta acestora prevazute in contractul de asociere sunt de natura cheltuieli.
Prin urmare , distribuirea in natura a produselor reprezinta, conform reglementarilor in materie de contabilitate, o cheltuiala deductibila in limitele prevazute de statutul societatii si care nu poate fi impozitate sub forma deducerii TVA. Potrivit prevederilor cap III art. 10 din Statutul societatii : pamantul adus in societate , spre a fi lucrat in comun, constituie si ramane proprietatea privata a fiecarui asociat. In acest caz, nu are loc un transfer al dreptului de proprietate in intelesul legii TVA , fapta dovedita cu emiterea borderoului si nu a facturii fiscale.
Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine:
Societatea Agricola Lisa a fost infiintata conform legii nr. 36/1991 si potrivit cap. III, art. 10 din Statutul societatii , pamantul adus in societate , spre a fi luat in comun constituie si ramane proprietatea privata a fiecarui asociat. Prin urmare, terenurile se aduc numai in folosinta societatii , asociatii pastrandu-si dreptul de proprietate asupra acestora , prin urmare nu are loc un transfer de proprietate in sensul legii privind TVA. Produsele distribuite fiecarui asociat nu reprezinta un schimb de proprietate , in acceptiunea codului fiscal, distribuirea produselor aflandu-se in baza unui document numit borderouri si nu pe baza de factura fiscala, care ar respecta o vanzare.
Pamantul adus in societate ca aparat social, spre a fi lucrat in comun, nu se evolueaza, aceasta constituind proprietatea privata a fiecarui asociat, obiectul de activitate al societatii constand in cultivarea in comun a pamantului.
Rezulta ca partea din productia realizata prevazuta in actele constitutive a fi repartizata din plata membrilor asociati se face din recolta proprie obtinuta de pe terenurile ramase in proprietatea lor.
Produsele atribuite membrilor asociati in baza legii nr. 36/1991 nu reprezinta un schimb de proprietate in acceptiunea Codului fiscal aprobat prin legea 571/2003.
In HG nr. 402/19.05.2000 pentru aprobarea instructiunilor privind metodologia de calcul a impozitului pe profit la capitolul cheltuieli nedeductibile lit. u se prevede: cheltuielile inregistrate la societatile agricole constituite in baza legii nr. 36/1991, pentru dreptul de folosinta al terenului agricol adus de membrii asociati, peste cota de distribuire din productia realizata din folosinta acestuia, prevazuta in contractul de societate si asociere, reglementare reluata si in legea 571/2003 privind Codul fiscal, art. 21 pct. 4 lit. g.
Din dispozitiile textelor legale precipitate, se desprinde clar si fara loc de interpretare ca valoarea produselor distribuite membrilor asociati pentru dreptul de folosinta al terenului agricol, in limita cotelor stabilite prin actul constitutiv , reprezinta cheltuiala deductibila , care se inregistreaza in contabilitate pe baza documentului justificativ borderou si nu pe baza de factura, care ar reflecta o vanzare , asa cum eronat sustine organul fiscal.
Atribuirea acestor produse nu constituie un transfer de proprietate , deoarece legea stabileste ca este o cheltuiala su nu permit, mai ales ca atribuirea se face fara plata. Taxa pe valoarea adaagata potrivit legii, se colecteaza si se deduce numai din facturile fiscale.
Faptul ca distribuirea produselor membrilor asociati nu se regaseste nominalizata in categoria operatiunilor scutite, nu reprezinta nici o relevanta , intrucat in prealabil, pentru ca o operatiune sa fie apreciata ca intrand in sfera TVA trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de lege pentru a fi considerata ca intra in sfera de aplicare a TVA , neindeplinind aceste conditii (art. 126 din legea 571/2003), in speta nefiind vorba despre o livrare, este lipsit de importanta ca produsele atribuite membrilor asociati in schimbul aducerii ca aport a dreptului de folosinta asupra terenului nu sunt prevazute expres ca fiind scutite de plata TVA.
Adresa nr. 268630/27.02.2004, adresata Directiei Generale a Finantelor Publice Teleroman, emisa de directorul general adjunct din cadrul Directiei Generale de Politici si Legislatie, privind veniturile bugetului general consolidat, prin care se sugereaza colectarea TVA asupra produselor atribuite membrilor asociati, este elaborata cu incalcarea prerogativelor Comisiei Fiscale centrale si nu este publicata in Monitorul Oficial.