Anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in frauda creditorilor.
Prin sentinta civila nr. 591/SIND/23.06.2008 Tribunalul Brasov prin judecatorul-sindic a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a respins actiunea formulata de reclamantul lichidator judiciar R & C in contradictoriu cu paratii P.I.C., P.M.E. si A.Y.A. avand ca obiect anularea actelor de instrainare a imobilului proprietatea debitoarei S.C. H S.R.L.
In motivarea hotararii se arata ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 61 din Legea nr. 64/1995 (art. 80 din Legea nr. 85/2006), deoarece nu s-a dovedit frauda creditorilor si nici faptul ca pretul tranzactiei a fost vadit mai redus decat valoare de piata de la data respectiva. Cu privire la prima tranzactie s-a retinut ca nu s-a facut dovada ca vreunul din creditorii societatii debitoare ar fi detinut creanta dinainte de incheierea contractului de vanzare-cumparare. S-a mai aratat ca indeplinirea corecta sau incorecta a mandatului dat de asociatul unic poate fi analizat intr-o eventuala actiune in raspunderea administratorului.
Impotriva hotararii a declarat recurs lichidatorul judiciar invocand gresita aplicare a legii si interpretarea eronata a probelor. In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca in cazul primei tranzactii frauda creditorilor rezulta din calitatea de asociat unic si administrator al paratului care transpune in contract atat in calitate de vanzator cat si de cumparator. La o zi dupa incheierea contractului, paratul si-a instrainat partile sociale detinute in societate, data de la care societatea isi inceteaza activitatea, ultimul bilant depus fiind cel din 2001. La acea data societatea inregistra datorii catre furnizori in cuantum de 2.105.087.000 ROL, o buna parte din aceasta suma fiind datorata bugetului de stat, astfel cum rezulta din titlurile executorii anexate la declaratia de creanta a D.G.F.P. Brasov. Suma incasata nu se regaseste in contabilitatea creditoarei.
In ceea ce priveste contractul subsecvent isi gaseste aplicabilitate principiul anularii actului subsidiar, ca urmare a anularii actului principal. In cazul in care se constata ca nu se impune anularea actului subsecvent, se solicita obligarea paratului la suportarea valorii bunului din momentul transferului, respectiv la plata sumei de 338.000.000 lei ROL.
Intimatul parat A.Y.A. a depus intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat invocand buna-credinta a subdobanditorului.
Intimatii parati P.E.M. si P.I.C. au solicitat prin intampinare respingerea recursului ca nefondat, nefiind intrunite conditiile anularii actelor, intrucat la data cesionarii partilor sociale societatea nu avea nici un litigiu sau debit neacoperit. Se arata ca pretul contabil de achizitie a imobilului a fost de 2.000.000 lei, iar vanzarea s-a perfectat la un pret de 8 ori mai mare. Expertiza depusa in cauza nu le este opozabila, avand caracter extrajudiciar.
Analizand hotararea recurata in raport cu motivele de recurs si actele dosarului, in baza art. 3041 Cod procedura civila s-a constatat urmatoarele :
Prevederile art. 80 pct. c din Legea nr. 85/2006 sanctioneaza cu nulitatea transferurile patrimoniale incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu intentia tuturor partilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori.
Prin contractul nr. 681/17.04.2002, incheiat in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii s-a transferat imobilul proprietatea debitoarei S.C. H S.R.L. catre asociatul unic al societatii, respectiv paratul P.I.C. pentru suma de 170.000.000 lei ROL. La data transferului societatea debitoare avea datorii catre furnizori si catre bugetul de stat in cuantum de 2.105.087.000 lei ROL, astfel cum rezulta din ultimul bilant contabil din 2001 ce a fost depus la organele financiare, cat si din titlurile executorii anexate in dosarul de faliment. Valoarea de piata a imobilului instrainat a fost estimata prin expertiza de evaluare la suma de 509.732.190 lei ROL, astfel incat pretul tranzactiei era cu mult sub aceasta valoare.
Conform mentiunilor lichidatorului judiciar si declaratiei paratului P.I.C., pretul nu a fost depus in contul societatii, fiind incasat de parat in contul datoriei sale.
Prin urmare, fata de situatia datoriilor societatii existente la data transferului, in mod gresit instanta de fond a apreciat ca nu s-a dovedit intentia de fraudare a creditorilor, cu atat mai mult cu cat imobilul instrainat a constituit un activ important in patrimoniul societatii, la data deschiderii procedurii nemaiexistand alte bunuri.
Pe de alta parte, prin intrunirea dublei calitati de administrator al vanzatoarei si cumparator in persoana paratului P.I.C., s-a confirmat intentia de fraudare a tuturor partilor implicate, conditie esentiala prevazuta de art. 80 lit.c din Legea nr. 85/2006.
Intentia de fraudare a creditorilor rezulta si din faptul ca asociatul unic, paratul P.I.C., a incheiat a doua zi actul aditional nr. 773/18.04.2002 de cesiune a partilor sociale. Potrivit declaratiei cesionarului B.I., actul de cesiune nu a fost inscris la O.R.C., iar acesta nici nu a preluat documentele societatii, intrucat societatea inregistra datorii mari. Dupa incheierea actului aditional, societatea a fost administrata in continuare de acelasi parat, astfel cum rezulta din procesele verbale de control existente in dosarul de faliment, motiv pentru care urmeaza a inlatura sustinerile acestuia legate de majorarea datoriilor dupa data cesiunii.
Apararile intimatului-parat legate de caracterul extrajudiciar al expertizei si de inopozabilitatea acestei probe, nu au relevanta in cauza, dispozitiile art. 80 lit.c din Legea nr. 85/2006 sanctionand transferurile patrimoniale efectuate doar cu intentia de fraudare a creditorilor, fara a impune conditia existentei unui pret derizoriu.
Raportat la aceste considerente, in temeiul art. 80 lit.c din Legea nr. 85/2006 a fost modificata hotararea instantei de fond in sensul anularii contractului de vanzare-cumparare nr. 681/17.04.2002 incheiat intre debitoarea S.C. H S.R.L si paratul P.I.C.
Conform art. 83 din Legea nr. 85/2006 paratul P.I.C. a fost obligat sa restituie averii debitoarei valoarea bunului de la data transferului, respectiv suma de 33.800 lei potrivit solicitarii lichidatorului judiciar, desi valoarea reala a bunului la data transferului era de 50.973 lei.
Cu privire la actul subsecvent contractului de vanzare-cumparare, in mod corect instanta de fond a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 84 din Legea nr. 85/2006 in sensul ca subdobanditorul-parat A.Y.A. a platit valoarea corespunzatoare a bunului si nu a cunoscut faptul ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat. Astfel, s-a mentinut solutia instantei de fond cu privire la valabilitatea acestui contract.
Raportat la aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a fost admis in parte recursul lichidatorului judiciar, a fost modificata in parte hotararea instantei de fond in sensul anularii contractului nr.681/ 17.04.2002 incheiat intre S.C. H S.R.L si P.I.C. si mentinerii restului dispozitiilor referitoare la exceptia prescriptiei dreptului la actiune si la valabilitatea actului subsecvent incheiat intre P.I.C., P.E.M. si A.Y.A.
(Decizia nr. 452/R/ 28 octombrie 2008)