Anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor. Hotarare a adunarii generale a asociatilor. Inadmisibilitate
Legea nr. 85/2006 - art. 79, art. 80
Legea nr. 31/1990 - art. 61, art. 62, art. 208
Actele frauduloase sunt acte incheiate cu rea-credinta pentru a leza drepturile altor persoane sau a incalca legea, in vederea obtinerii unui profit in favoarea debitorului sau a altei persoane. Ca urmare a anularii actului valoarea se reintoarce in averea debitorului, iar pentru eventuala restituire a prestatiei sale partea care a contractat cu falitul, daca nu a fost complice la frauda, va avea o creanta pe care o va prezenta, alaturi de ceilalti creditori, spre inscriere la masa credala.
Legiuitorul se refera la acte incheiate sau realizate de debitorul insolvent, adica afaceri care presupun un act de vointa din partea debitorului, mai exact contracte semnate cu partenerii comerciali. Impotriva unei hotarari a adunarii generale a asociatilor de reducere a capitalului social exista cu totul alte mijloace puse la indemna celor interesati. Doar daca respectiva hotarare ar fi fost urmata de un transfer al unor active, printr-un contract, s-ar fi putut vorbi de aplicabilitatea art. 79 si urm. din Legea nr. 85/2006, modificata, dar si atunci doar in privinta contractului, al actului juridic bilateral, iar nu in privinta validitatii hotararii adunarii generale a asociatilor, care putea fi controlata exclusiv prin prisma regulilor in materie de drept societar.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 346 din 22 februarie 2011, dr. C.B.N.
Prin sentinta comerciala nr. 760/J.S. din 16 septembrie 2010 pronuntata in dosarul nr. 632/115/2009 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Caras-Severin, respingand exceptia tardivitatii, a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar S.C.P. M S.P.R.L. Timisoara pentru anularea transferului patrimonial realizat intre debitoarea S.C. U S.R.L. Resita si paratii Municipiul R, prin Primar, Consiliului Local R si S.C. P S.A. Resita si a dispus anularea hotararii adunarii generale a asociatilor debitoarei S.C. U S.R.L. Resita nr. 013 din 19 noiembrie 2008 privind reducerea capitalului social cu suma de 6.151.170 lei si radierea din registrul comertului a mentiunii nr. 24033/17.06.2009 prin care s-a inscris la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Caras-Severin reducerea de capital social, precum si a notatiilor subsecvente.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratii Municipiul R, prin Primar, si Consiliul Local R, solicitand modificarea ei in tot, in sensul respingerii cererii de anulare promovata de lichidatorul judiciar S.C.P. M S.P.R.L. Timisoara.
Prin decizia civila nr. 346 din 22 februarie 2011 Curtea de Apel Timisoara a admis recursurile paratilor si a modificat sentinta comerciala nr. 760/J.S. din 16 septembrie 2010 a Tribunalului Caras-Severin, in sensul ca a respins cererea reclamantei intimate S.C.P. M S.P.R.L. Timisoara, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. U S.R.L. Resita, avand ca obiect anulare transferuri patrimoniale.
In considerente s-a retinut ca toate criticile aduse hotararii atacate se subsumeaza motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila. Potrivit art. 79 din Legea nr. 85/2006, modificata, administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, textul reglementand, cu caracter de principiu, posibilitatea anularii unor acte juridice frauduloase incheiate de debitor cu terte persoane in dauna creditorilor in asa-zisa "perioada suspecta". Aceasta, intrucat in perioada premergatoare declansarii procedurii de insolventa unii debitori aflati in dificultate financiara sunt tentati sa incheie anumite acte juridice prejudiciabile pentru creditori, in urma carora acestia se vad de cele mai multe ori ajunsi in situatia de a nu-si mai putea recupera creantele, in tot sau in parte.
Una dintre conditiile promovarii unei asemenea actiuni priveste proba existentei caracterului fraudulos al actului in dauna drepturilor creditorilor. Stiut fiind ca frauda are trei forme principale, si anume: frauda de re ad rem (comisa de o parte a unui contract in defavoarea celeilalte), frauda de re ad tertium (comisa de partile co-contractante prin intelegere - concert fraudulos - impotriva unei terte persoane) si fraus legis (frauda la lege), este evident ca numai ultimele doua sunt avute in vedere de Legea nr. 85/2006, modificata.
Actele frauduloase sunt acte incheiate cu rea-credinta pentru a leza drepturile altor persoane sau a incalca legea, in vederea obtinerii unui profit in favoarea debitorului sau a altei persoane. Ca urmare a anularii actului valoarea se reintoarce in averea debitorului, iar pentru eventuala restituire a prestatiei sale partea care a contractat cu falitul, daca nu a fost complice la frauda, va avea o creanta pe care o va prezenta, alaturi de ceilalti creditori, spre inscriere la masa credala.
Cererea in anulare intemeiata pe normele cuprinse in Legea insolventei este o actiune speciala, cu caracter derogator si cu un regimul juridic aparte, dovada in acest sens fiind, printre altele, imprejurarea ca titularul dreptului la actiune are o calitate speciala - administratorul judiciar sau lichidatorul, dupa caz, si in subsidiar comitetul creditorilor, in conditiile in care practicianul nu introduce o atare cerere [art. 17 alin. (1) lit. f)]; una dintre partile actului juridic contestat are o calitate speciala - debitor aflat in procedura de insolventa; actiunea are caracter colectiv; competenta de solutionare este specializata - judecatorul-sindic; sfera actelor juridice este restransa la cele prevazute limitativ de alin. 1 lit. a)-g) si alin. 2 lit. a)-f) ale art. 80 si circumscrisa la actele care au fost incheiate de debitor in frauda drepturilor creditorilor; termenul de prescriptie este de 1 an de la expirarea termenului stabilit pentru intocmirea raportului asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, dar nu mai tarziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii; efectul anularii actelor juridice consta in reintregirea masei active.
Intr-adevar, prin hotararea adunarii generale extraordinare a asociatilor S.C. U S.R.L. Resita nr. 013 din data de 19 noiembrie 2008 s-au aprobat prevederile cuprinse in Hotararea Consiliului Local al municipiului R nr. 301 din 31 octombrie 2008, prin care s-a decis reducerea capitalului social al debitoarei cu imobilele aduse ca aport in natura si prevazute in anexa ce face parte integranta din aceasta hotarare, bunuri care au o valoare totala de 6.151.170 lei, in urma reducerii mentionate persoana juridica urmand sa aiba un capital social subscris si varsat de 1.801.000 lei aport in numerar, repartizat intre cei doi asociati in felul urmator: Consiliul Local R, aport in numerar de 1.800.990 lei, si S.C. P S.A. Resita, aport in numerar de 10 lei.
Practicianul desemnat de judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Caras-Severin sa administreze procedura de insolventa a debitoarei intimate a considerat ca aceasta hotarare a adunarii generale extraordinare a asociatilor S.C. U S.R.L. Resita este un "act fraudulos", contrar prevederilor art. 77-85 din Legea nr. 85/2006, modificata, si a solicitat instantei anularea respectivului act, desi nu a indicat in concret pe care caz dintre cele prevazute de legea mentionata se incadreaza demersul sau judiciar. Cu toate acestea, prima instanta a incadrat in drept cererea lichidatorului judiciar pe dispozitiile art. 80 alin. 1 lit. a) - acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, fiind excluse sponsorizarile in scop umanitar.
Exceptia de tardivitate a actiunii, ridicata in fata tribunalului, contrar celor precizate prin cererea de recurs, in mod corect a fost respinsa de catre judecatorul-sindic cata vreme cererea lichidatorului judiciar, fundamentata pe prevederile speciale ale Legii nr. 85/2006, modificata, are un termen distinct reglementat, in cuprinsul art. 81 din acest act normativ, care statueaza ca actiunea pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor, precum si pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se refera art. 79 si 80, poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidator in termen de un an de la data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului prevazut la art. 20 alin. 1 lit. b), dar nu mai tarziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii (in prezent 16 luni, ca urmare a modificarilor aduse prin art. I pct. 36 din Legea nr. 169/2010), termene respectate de practician, nefiind permis a se recurge la norme cuprinse in Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care vizeaza aplicarea regulilor generale in materie societara. Aceasta, intrucat, aflandu-ne in prezenta unei raspunderi de exceptie, dispozitiile care o reglementeaza sunt de stricta interpretare si aplicare, ele neputand fi inlocuite sau cumulate cu prevederi de drept comun cuprinse in Legea societatilor comerciale sau in vreun al act normativ.
Totusi, Curtea apreciaza ca criticile recurentilor, in sensul ca in mod gresit tribunalul a dispus anularea Hotararii adunarii generale extraordinare a asociatilor S.C. U S.R.L. Resita nr. 013 din 19 noiembrie 2008, sunt intemeiate, judecatorul-sindic retinand eronat ca o hotarare A.G.A. face parte din categoria actelor de constituire sau de transfer de drepturi patrimoniale, ce intra sub incidenta art. 80 din Legea nr. 85/2006, nefiind vorba de "un act al debitorului" in sensul avut in vedere de legiuitor prin art. 79 si urm. din acelasi act normativ.
In acest context, trebuie subliniat faptul ca, pe de o parte, Legea insolventei se refera, in cuprinsul art. 79, la "actele juridice frauduloase", in timp ce art. 80 vizeaza "constituirile si transferurile de drepturi patrimoniale", fara nicio referire la frauda. Concluzia care se desprinde din analiza celor doua texte este urmatoarea: actiunea reglementata de art. 79 are ca fundament frauda in dauna creditorilor, in timp ce actiunea reglementata de art. 80 are ca fundament caracterul neobisnuit al actelor debitorului, ceea ce nu exclude, implicit, ca prezumtia de frauda sa se extinda si asupra cazurilor enumerate de acest din urma articol. Pe de alta parte, se poate observa ca legiuitorul se refera la acte incheiate sau realizate de debitorul insolvent, adica afaceri care presupun un act de vointa din partea debitorului, mai exact contracte semnate cu partenerii comerciali.
Impotriva unei hotarari a adunarii generale a asociatilor de reducere a capitalului social exista cu totul alte mijloace puse la indemna celor interesati. Astfel, art. 208 alin. 3 si art. 62 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, statueaza ca creditorii societatii, ale caror creante sunt anterioare publicarii hotararii de reducere a capitalului social, sunt indreptatiti sa obtina garantii pentru creantele care nu au devenit scadente pana la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a VI-a, avand, totodata, dreptul de a face opozitie impotriva acesteia in termen de 30 de zile de la data publicarii hotararii in Monitorul Oficial. Acest text de lege ar fi putut sta la baza formularii unei opozitii la hotararea A.G.A. a carei anulare se cere a fi dispusa de catre judecatorul-sindic. De altfel, dupa cum o recunoaste chiar titularul actiunii in anulare prin cererea de chemare in judecata, mai multi creditori au formulat, la momentul adoptarii hotararii de reducere a capitalului social al debitoarei intimate, in conditiile art. 62 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, opozitie impotriva mentiunii Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalului Caras-Severin nr. 4607/20.11.2008, solicitand anularea actului prin care s-a facut aceasta reducere de capital, cerere care a format obiectul dosarului nr. 104/115/2009 al Tribunalului Caras-Severin, in care a fost pronuntata incheierea din 9 iunie 2009 prin care instanta a luat act de renuntarea creditorilor S.C. E S.R.L. si D.G.F.P. la judecata, hotarare care a ramas irevocabila, motiv pentru care a si fost notata in registrul comertului, astfel ca diminuarea de capital social a fost mentionata la Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalului Caras-Severin sub nr. 24033/17.06.2009.
Chiar daca art. 80 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006, la fel ca toate celelalte prevederi care reglementeaza alte cazuri de anulare a actelor incheiate in frauda creditorilor, are ca obiect acte juridice prin care debitoarea constituie drepturi patrimoniale sau transfera cu rea-credinta active catre alte persoane fizice sau juridice, textul legal vizeaza raporturi juridice extrasocietare, pe cand hotararea A.G.A. atacata este un act intrasocietar, al carui regim juridic este dat exclusiv de normele cuprinse in Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. O hotarare a adunarii generale a asociatilor nu poate avea natura juridica a unei conventii comerciale, intrucat, spre deosebire de aceasta din urma, nu este caracterizata de contrarietatea intereselor, pe cand in cazul contractelor partile au interese opuse. In cazul hotararii A.G.A. partile au interese concordante, guvernate de affectio societatis, actul fiind adoptat potrivit principiului majoritatii. In alte cuvinte, judecatorul-sindic a aplicat dispozitiile Legii nr. 85/2006 intr-un domeniu care nu constituie obiect de reglementare al materiei analizate, ci al dreptului societar, stiut fiind faptul ca hotararile adunarii generale a asociatilor reprezinta una dintre principalele modalitati de exprimare a vietii societare, un rezultat al vointei concordante a asociatilor/actionarilor, care insumeaza vointele lor individuale si care, contopindu-le, reflecta vointa societatii, ca subiect distinct de drept. Doar daca respectiva hotarare A.G.A. ar fi fost urmata de un transfer al unor active, printr-un contract, exteriorizand astfel vointa societatii, s-ar fi putut vorbi de aplicabilitatea art. 79 si urm. din Legea nr. 85/2006, modificata, dar si atunci doar in privinta contractului, al actului juridic bilateral, iar nu in privinta validitatii hotararii adunarii generale a asociatilor, care putea fi controlata exclusiv prin prisma regulilor in materie de drept societar. De aceea, este irelevant ca paratii recurenti, in calitate de asociati ai debitoarei intimate, cunosteau, la data adoptarii hotararii de reducere a capitalului social, situatia financiara dificila a persoanei juridice, mai exact gradul mare de indatorare al acesteia.