Anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor. Antrecontract de vanzare-cumparare. Inadmisibilitate
Legea nr. 85/2006, art. 79 si 80 alin. (1) lit. d) si alin. (2) lit. c)
Actiunea in anulare reglementata de Legea insolventei are un domeniu de aplicare limitat la constituirile sau transferurile de drepturi patrimoniale catre terti realizate de debitor prin acte si operatiuni neobisnuite sau care depasesc limitele normale ale activitatii sale.
Desi vanzarea-cumpararea ia nastere si produce efecte din momentul realizarii acordului de vointa al partilor asupra lucrului si pretului, chiar daca lucrul nu s-a predat si pretul nu s-a platit, este posibila, totusi, incheierea unui contract in baza caruia partile sa-si asume doar obligatia de a perfecta in viitor un contract de vanzare-cumparare, fara ca prin acea conventie sa se transmita si dreptul de proprietate.
Promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare este un antecontract, ambele parti putand cere incheierea conventiei de vanzare. Ea nu are caracter translativ de proprietate, ci da nastere numai obligatiei de a se transmite proprietatea bunului in viitor.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, decizia civila nr. 909 din 21 octombrie 2008, (Csaba Bela Nasz)
Prin sentinta comerciala nr. 1363 din 8 iulie 2008 pronuntata in dosarul nr. 760/108/2008 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a admis actiunea formulata de reclamanta S.C. S S.A. Arad, prin lichidatorul judiciar A I.P.U.R.L. Arad si a constatat nulitatea conventiei incheiata la data de 17 aprilie 2007 intre S.C. P S.R.L., in calitate de creditor gajist, S.C. S S.A., in calitate de debitor vanzator si A.S.C., in calitate de cumparator, privind vanzarea a 130.770 actiuni detinute de S.C. S S.A. la S.C. I S.A. Arad catre A.S.C. la pretul de 415.500 lei, dispunand si repunerea partilor in situatia anterioara, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca din contract rezulta ca actiunile care au facut obiectul actului contestat aveau o valoare nominala de 10 lei/actiune si au fost instrainate pentru suma de 415.500 lei, desi valoarea acestora era de 1.307.700 lei. Pentru debitoare conventia a fost semnata de administratorul T.F., insa ultimul administrator statutar al acestei societati a fost M.V.E., al carui mandat, inceput la 20 decembrie 2004, a expirat la 28 octombrie 2006. Avand in vedere ca scopul mediat al creditorului gajist a fost acela de a incasa creanta pe care o avea fata de debitoare inainte de deschiderea procedurii insolventei acesteia, ca S.C. P S.R.L. nu a adus la cunostinta despre existenta sentintei civile nr. 512 din 9 mai 2005 a Tribunalului Arad, ramasa irevocabila, prin care s-a pronuntat nulitatea absoluta a contractului de garantie reala mobiliara incheiat intre societatea debitoare si aceasta parata, raportat la art. 966 din Codul civil, art. 80 alin. 1 lit. d) si alin. 2 lit. c) din Legea insolventei, judecatorul-sindic a apreciat ca cererea lichidatorului este intemeiata.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs paratul A.S.C., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitand modificarea in tot a sentintei atacate in sensul respingerii actiunii reclamantei.
Prin decizia civila nr. 909 din 21 octombrie 2008 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul paratului si a modificat in tot sentinta comerciala nr. 1363 din 8 iulie 2008 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 760/108/2008 in contradictoriu cu debitoarea intimata S.C. S S.A. Arad, reprezentata prin lichidator judiciar A I.P.U.R.L. Arad, in sensul ca a respins actiunea reclamantei debitoare, prin lichidator.
In considerente s-a retinut ca in conformitate cu art. 79 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Potrivit art. 80 din acelasi act normativ, practicianul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte: (_) d) acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau in folosul acestuia, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obtina in caz de faliment al debitorului este mai mica decat valoarea actului de transfer (_). Urmatoarele operatiuni, incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate in raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sa fie anulate si prestatiile recuperate, daca sunt in dauna creditorilor: (_) c) cu un actionar detinand cel putin 20% din actiunile debitorului ori, dupa caz, din drepturile de vot in adunarea generala a actionarilor, atunci cand debitorul este respectiva societate pe actiuni (_).
Din prevederile art. 79 rezulta fara echivoc ca, pe de o parte, titularul actiunii in anularea actelor frauduloase incheiate de catre debitor in dauna creditorilor este administratorul judiciar sau lichidatorul, dupa caz, iar pe de alta parte, ca anularea vizeaza actele frauduloase.
Ca atare, caracteristicile actiunii in anulare reglementata de art. 79 din Legea insolventei sunt urmatoarele: a) actiunea are caracter facultativ, dat fiind faptul ca practicianul nu are obligatia promovarii unei asemenea cereri; b) actiunea este limitata in timp, ea putand fi introdusa in termen de un an de la data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului prevazut de art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai tarziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii, sub sanctiunea decaderii; c) actiunea in anulare este o actiune speciala ce implica preexistenta insolventei debitorului ca parte in actul juridic contestat, cererea fiind scutita de la plata taxelor judiciare; d) actiunea in anulare are un domeniu de aplicare limitat la constituirile sau transferurile de drepturi patrimoniale catre terti realizate de debitor prin acte si operatiuni neobisnuite sau care depasesc limitele normale ale activitatii sale, administratorul judiciar sau lichidatorul putand solicita si restituirea de catre terti a bunurilor transmise ori a contravalorii acestora, daca restituirea in natura nu mai este posibila, precum si a valorii altor prestatii executate in baza actelor, constituirilor sau a transferurilor anulate.
Printre conditiile de admisibilitate a actiunii revocatorii speciale se pot mentiona urmatoarele: a) actul juridic a carui anulare se solicita trebuie sa fie un act fraudulos, cerinta care impune ca prin actul contestat debitorul sa fi urmarit fraudarea intereselor creditorilor inscrisi la masa credala; ca atare, pentru ca actiunea sa poata fi promovata este necesar, asadar, ca debitorul sa urmareasca sau sa constientizeze macar ca actul savarsit va conduce, total sau partial, la destabilizarea activitatii sale, patrimoniul sau putand ajunge intr-o stare de insuficienta de fonduri banesti disponibile; b) actul juridic incheiat sa aiba ca efect prejudicierea creditorilor; c) actul a carui revocare se cere sa fi fost incheiat in perioada suspecta, respectiv in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii colective, perioada in care unii debitori, simtind apropierea starii de incetare de plati, incearca sa diminueze efectele negative pentru sine ale insolventei externalizand fraudulos sau prin mijloace ruinatoare activele de care dispun, isi diminueaza pasivul in dauna unora dintre creditori, efectueaza plati fara contraprestatie, constituie unele garantii pentru creante neprioritare etc.
Conventia din 17 aprilie 2007 fata de care lichidatorul debitoarei a solicitat judecatorului-sindic constatarea nulitatii reprezinta, cum in mod corect a subliniat si recurentul, o veritabila promisiune bilaterala de vanzare-cumparare.
Desi vanzarea-cumpararea ia nastere si produce efecte din momentul invoielii, al acordului de vointa al partilor asupra lucrului si pretului, chiar daca lucrul nu s-a predat si pretul nu s-a platit, este posibila, totusi, incheierea unui contract in baza caruia partile sa-si asume doar obligatia de a perfecta in viitor un contract de vanzare-cumparare, fara ca prin acea conventie sa se transmita si dreptul de proprietate, acest contract, care poarta denumirea de promisiune de vanzare-cumparare, fiind de doua feluri: unilaterala, respectiv bilaterala.
Promisiunea bilaterala (sinalagmatica) de vanzare-cumparare este acel contract prin care una din parti (promitent) se obliga ca va vinde, iar cealalta parte (beneficiar) se obliga ca va cumpara un anumit bun la un pret determinat, contract care va fi perfectat in viitor. Promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare este un antecontract, ambele parti putand cere incheierea conventiei de vanzare. Ea nu are caracter translativ de proprietate, ci da nastere numai obligatiei de a se transmite proprietatea bunului in viitor. Pentru incheierea valabila a acestui contract nu se cer formalitati speciale, fiind suficient simplul acord de vointa al partilor, chiar daca pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare legea prevede o anumita forma.
Daca promitentul-vanzator nu-si respecta obligatia stabilita, beneficiarul-cumparator nu poate cere predarea bunului, intrucat nu a devenit proprietar. Nerespectarea din culpa a obligatiei de incheiere a contractului de vanzare-cumparare da dreptul celeilalte parti de a solicita rezolutiunea promisiunii de vanzare-cumparare (art. 1020 din Codul civil) si, eventual, despagubiri pentru prejudiciul cauzat (daune-interese) in baza art. 1075 din acelasi cod. Nu poate fi exclusa nici posibilitatea ca, daca lucrul se mai gaseste in patrimoniul vanzatorului si nu exista alte impedimente legale, instanta sesizata sa oblige promitentul, sub sanctiunea de daune cominatorii, la incheierea contractului si sa pronunte, in baza art. 1073-1077 din Codul civil, o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare, aceasta hotarare urmand sa aiba caracter constitutiv de drepturi la data ramanerii definitive si irevocabile.
Fata de cele aratate mai sus, dat fiind faptul ca prin conventia contestata partile contractante s-au obligat doar, ca in termen de maxim 5 zile de la semnarea actului, debitoarea S.C. Separom S.A. Arad sa-si instraineze dreptul de proprietate asupra unui numar de 130.770 actiuni cu o valoare nominala de 10 lei fiecare, insumand 1.307.700 lei detinute la S.C. Indagrara Prodcom S.A. Arad catre paratul recurent Andreica Stefan-Claudiu in schimbul sumei de 415.500 lei, transferul dreptului de proprietate avand loc in temeiul contractului de cesiune de actiuni incheiat la 20 aprilie 2007, Curtea constata ca in mod gresit judecatorul-sindic a dispus anularea antecontractului, in privinta acestuia nefiind indeplinite conditiile impuse de legiuitor pentru a se putea pronunta nulitatea actului pretins fraudulos. Tocmai de aceea nu are nicio relevanta juridica in cauza imprejurarea ca prin decizia civila nr. 325/R din 7 aprilie 2008 pronuntata in dosarul nr. 2349/108/2007 Curtea de Apel Timisoara ar fi constatat, printre altele, si nelegalitatea si caracterul lezionar al transferului de actiuni.
In ceea ce priveste criticile lichidatorului privitoare la nerespectarea conditiei cauzei actului juridic de a fi licita si morala, conditii pretinse de art. 966 si 968 din Codul civil, ceea ce ar duce la nulitatea absoluta a conventiei, precum si la lipsa mandatului semnatarului actului din partea societatii debitoare, in persoana numitului T.F., considerand ca in speta ar fi fost incalcate prevederile art. 1432, coroborat cu art. 45 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, instanta retine ca aceste motive nici intr-un caz nu pot viza o actiune intemeiata pe art. 79 si 80 din Legea insolventei, care, fara putinta de tagada, este de competenta exclusiva a judecatorului-sindic raportat la art. 11 lit. h) din lege, ele putand fi, eventual, valorificate in fata instantei comerciale competente printr-o actiune separata.