In aprecierea termenului rezonabil al arestarii preventive instanta trebuie sa aiba in vedere nu numai perioada de timp scursa de la luarea masurii, dar si complexitatea cauzei, daca amanarile au fost sau nu imputabile inculpatului precum si faptul ca pericolul pentru ordinea publica se dilueaza prin trecerea timpului, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Prin incheierea de sedinta din data de 9 aprilie 2008, pronuntata de Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov in dos. nr. 329/1372/2006, s-a dispus respingerea cererilor de revocare a masurii arestarii preventive formulate de inculpatii Clopotar Silvia, Becherliu Andrei, Clopotar Teofil, Becherliu Rozalia, Clopotar Ileana Romanta, Caslaro Bucuresteanu, Calararu Sevastian si Clopotar Constanta si admiterea cererilor formulate de aceiasi inculpati de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea, potrivit art. 139 alin. 1 rap. la art. 136 lit. b si art. 145 Cod procedura penala, inculpatii fiind obligati sa se supuna obligatiilor stabilite de instanta, aratandu-se ca referitor la temeiurile care au stat la baza luarii acestei masuri au intervenit modificari, astfel ca nu se mai justifica privarea de libertate a acestora privarea de libertate a acestora.
Prima instanta a mai apreciat ca in cauza este depasit termenul rezonabil instituit de art. 5 par. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale si ca durata lunga a procedurilor nu le poate fi imputata inculpatilor arestati, deoarece unele probe nu au putut fi administrate urmare a invocarii unei exceptii de neconstitutionalitate, cauza fiind suspendata si dosarul trimis catre Curtea Constitutionala pentru a se pronunta asupra exceptiei invocate.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov, care a solicitat casarea incheierii atacate, respingerea cererilor de inlocuire a masurii arestarii preventive si judecarea inculpatilor in stare de arest preventiv, aratand ca fata de scopul art. 136 Cod procedura penala se impune mentinerea acestei masuri, cu atat mai mult cu cat inculpatii sunt trimisi in judecata pentru infractiuni de trafic de persoane, fiind vorba de un grup infractional organizat in scopul obtinerii de venituri, infractiunile sunt foarte grave, astfel ca temeiurile avute in vedere nu s-au modificat prin trecerea timpului si ca poate fi retinut pericolul pentru ordinea publica.
Ministerul Public a mai aratat ca desi in cauza inculpatii sunt arestati de mult, nu s-a depasit termenul rezonabil, care se apreciaza de la caz la caz, iar trimiterea dosarului la Curtea Constitutionala nu ar trebui sa conduca la inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Verificand hotararea atacata in raport cu actele si lucrarile aflate la dosarul cauzei, instanta constata ca recursul este nefondat.
Prin incheierea nr. 38/4 septembrie 2006 a Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor Clopotar Silvia, Becherliu Andrei, Clopotar Teofil, Becherliu Rozalia, Clopotar Ileana Romanta, Caslaro Bucuresteanu, Calararu Sevastian si Clopotar Constanta pentru savarsirea infractiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, prevazute de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. 1, 2, 3, 4 din aceeasi lege cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constand in aceea ca in cursul anului 2002, inculpatii, au recrutat prin diferite metode mai multe persoane de sex feminin, minore si majore, unele cu handicap fizic, fie de etnie roma, fie din patura foarte saraca a populatiei, ademenindu-le prin oferirea unor locuri de munca in strainatate sau prin promisiunea oferirii unei parti din castigurile obtinute in urma cersetoriei si au dus aceste persoane in strainatate.
Temeiul arestarii preventive este reprezentat de art. 148 lit. e, f Cod procedura penala.
Tinand seama de stadiul cercetarii judecatoresti si raportat la probele administrate pana in prezent, se constata ca solutia primei instante este legala si temeinica, deoarece temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive au suferit modificari prin trecerea timpului, mentinerea acestei masuri nu mai este justificata de buna desfasurare a procesului penal, asa cum prevad dispozitiile art. 136 Cod procedura penala.
Fata de cerintele impuse de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in ce priveste aprecierea termenului rezonabil al arestarii preventive instituit prin art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, se constata ca acest termen a fost depasit intr-un an si 7 luni de detentie preventiva.
Mai mult, in cauza, probatoriul a fost administrat si au mai ramas de audiat doi martori in circumstantiere.
Asa cum corect a constatat si Tribunalul Brasov se impune observatia ca durata lunga a procedurilor nu le este imputabila inculpatilor arestati, in cauza au fost audiate partile vatamate, inculpatii, cei mai multi martori, inclusiv martori cu identitate protejata si fata de timpul scurs de la luarea masurii arestarii preventive impactul negativ asupra societatii s-a diminuat, asa cum Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in numeroase cauze avand o natura mult mai complexa decat cauza dedusa judecatii, cum ar fi cele de terorism (cauza Letellier c. Franta). Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca si in asemenea cauze, arestarea preventiva nu trebuie sa depaseasca termenul rezonabil, iar anumite cereri formulate de inculpati in aparare, cum ar fi invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate, nu trebuie sa se transforme si sa dobandeasca valente impotriva lor, fiind vorba de solicitari legale.
Mai mult, temeiurile avute in vedere la luarea masurii pot suferi modificari prin trecerea timpului si tocmai aceasta este ratiunea pentru care legiuitorul a impus obligativitatea verificarii periodice a legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive, in caz contrar masura preventiva fiind supusa pericolului de a se transforma intr-o pedeapsa anticipata, neavand nici o relevanta momentul procesual in care ar interveni si trebuie avut in vedere faptul ca se dilueaza consistenta temeiurilor avute in vedere, oricare ar fi fost acestea.
In plus, este vorba si de respectarea art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei care obliga statul prin agentii sai, sa respecte normele impuse prin tratatele si conventiile la care Romania este parte, or aceasta norma constitutionala nu are caracterul unei norme supletive, ci al unei norme imperative.
Prin urmare, prin trecerea unui timp indelungat de la luarea masurii arestarii preventive a inculpatilor, consistenta temeiurilor avute in vedere initial s-a diluat si cum depasirea termenului rezonabil nu este imputabila acestora, instanta este obligata sa respecta atat norma constitutionala dar si dispozitiile inscrise in Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale care este drept intern prin adoptarea sa prin lege.
In speta nu se poate sustine ca suspendarea cauzei si trimiterea dosarului la Curtea Constitutionala a fost determinanta in inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, ci tocmai modificarea temeiurilor ce au stat la baza luarii acestei masuri, deoarece si pericolul pentru ordinea publica se dilueaza prin trecerea unui interval atat de mare de timp.
Asa fiind, se constata ca hotararea primei instante este legala si temeinica si fata de considerentele expuse, in baza art. 160/b Cod procedura penala , Curtea va respinge recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov si va mentine incheierea atacata.
Cu aplicarea art. 192 alin. ultim Cod procedura penala.
Decizia penala nr. 304/R din 14 aprilie 2008 - S.F.