55
6. grupa a II a de munca pentru salariati la SC AVIOANE SA, in perioada in care societatea nu a avut comenzi
Prin 3569/15.03.2011 instanta a respins cererea retinand urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 3606/63/2010, reclamantul C.I a solicitat in contradictoriu cu parata SC AVIOANE SA CRAIOVA sa fie obligata aceasta la eliberarea unei adeverinte prin care sa se constate ca in perioada 01 04 1992-01 02 2002 a lucrat si a fost incadrat in grupa I de munca in procent de 100% conform nominalizarii prin Ordinul MMOS nr. 125/1990, punctul 21 si din anul 1982, dupa satisfacerea stagiului militar.
In motivare a aratat ca verificand cartea de munca a constatat ca nu a fost incadrat corect in grupa I de munca, cu toate ca a lucrat in aceleasi conditii pe perioada respectiva, dar numai o parte i-a fost recunoscuta ca atare.
Reclamantul si-a precizat actiunea solicitand sa se constate ca in perioada 10 01 1983 - 01 02 2002 a lucrat in conditii de grupa I de munca si sa fie obligata aceasta la eliberarea unei adeverinte in acest sens, potrivit disp. pct. 51 din Ordinul nr. 50/1990. A descris totodata conditiile de munca. Ulterior, reclamantul si-a restrans obiectul actiunii, in sensul ca nu solicita acordarea grupei I-a de munca pentru perioada 01 03 1990-01 04 1992 - cand a fost incadrat in grupa a I..
Parata a depus intampinare prin care solicita respingerea actiunii.
In dovedire au fost administrate probele cu inscrisurile depuse la dosar, interogatoriul luat intimatei si proba testimoniala.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin actiunea astfel cum a fost precizata, reclamantul a solicitat sa se constate ca in perioada 10 01 1983 - 01 02 2002 a lucrat in cadrul societatii parate, in conditii de grupa I de munca si sa fie obligata aceasta la eliberarea unei adeverinte in acest sens.
Toata aceasta perioada se divide in trei parti: 10 01 1983 - 31 12 1989 - cand reclamantul a fost incadrat in grupa a II-a - , 01 03 1990-01 04 1992 - cand reclamantul a fost incadrat in grupa a I - si 01 04 1992 - 01 02 2002 si 01 01 1990-01 03 1990, cand reclamantul nu este incadrat in niciuna din cele doua grupe.
In ceea ce priveste perioada 01 03 1990-01 04 1992 - cand reclamantul a fost incadrat in grupa a I - , reclamantul a renuntat la solicitarea privind perioada respectiva.
Perioada 10 01 1983 - 31 12 1989 - cand reclamantul a fost incadrat in grupa a II-a - nu poate face obiectul unei actiuni in constatare, intrucat reclamantului i-a fost deja certificata prin mentiunile din carnetul de munca recunoasterea unei grupe de munca.
Pentru a fi solicitata constatarea unei alte grupe de munca decat cea consemnata in carnetul de munca, reclamantul ar fi trebuit initial sa solicite anularea mentiunilor din carnetul de munca. In caz contrar, reclamantul s-ar bucura pentru aceeasi perioada de timp de beneficiile ambelor grupe de munca.
Pentru a dovedi ca a lucrat in coditii de grupa I de munca, reclamantul a propus proba testimoniala, fiind audiati in acest sens doi din colegii sai de munca.
Declaratiile acestora sunt subiective si contradictorii cu privire la timpul lucrat. Astfel, acestia pot fi acuzati ca ar avea un interes in recunoasterea grupei I de munca in favoarea colegului sau, pentru a putea invoca sentinta in litigiile lor ulterioare cu angajatorul.
De altfel, declaratiile testimoniale sunt in contradictie si cu existenta a trei acte normative - legea nr. 37/1992, legea nr. 78/1995 si OUG nr. 170/2001 - , prin care se atesta ca unitatea parata nu mai avea activitate continua, din cauza lipsei de comenzi, iar salariatii primeau numai o parte din salariu, conform si statelor de plata depuse la dosar.
Astfel, potrivit ARTICOLUI UNIC din legea nr. 37/1992 se prevede:
" (1) Pentru anul 1992, pe durata intreruperii activitatii din cauza lipsei de comenzi in uzinele, fabricile si sectiile ce produc tehnica militara, personalului civil incadrat i se plateste o indemnizatie egala cu 60% din ultimul salariu de baza net lunar avut, indexat, fara sa se ia masura desfacerii contractului de munca."
ART. 6 din legea nr. 78/1995 are o reglementare asemanatoare:
" In cazul unor intreruperi ale activitatii agentilor economici din cadrul sectorului productiei de aparare, din lipsa de materii prime sau de comenzi, salariatii afectati pot ramane la dispozitia agentilor economici, indeplinind sarcinile ce li se vor stabili, si primesc o indemnizatie egala cu 75% din ultimul salariu de baza lunar, inclusiv sporul de vechime, din care s-a dedus impozitul prevazut de lege, cu mentinerea contractului de munca, pentru o perioada de cel mult 180 de zile lucratoare, in cursul ultimelor 12 luni."
De asemenea, disp. ART. 1 din OUG nr. 170/2001 prevad:
" (1) Salariatii din unitatile sectorului productiei de aparare care isi reduc temporar activitatea primesc pentru perioada respectiva un venit de completare reprezentand 75% din ultimul salariu de baza lunar, inclusiv sporul de vechime, din care s-a dedus impozitul pe venit conform legii, cu mentinerea contractului de munca."
Toate aceste dispozitii legale converg spre o singura concluzie: reclamantul sau cei doi martori, colegi ai sai de serviciu nu pot justifica incadrarea in grupa I a activitatii lor ulterioare anului 1992, in conditiile lipsei acute de comenzi si a intreruperilor frecvente de activitate ale agentilor economici din cadrul sectorului productiei de aparare, aspecte care nu numai ca sunt de notorietate , dar sunt retinute si de acte normative.
Pe perioada ulterioara anului 1992, salariatii primeau in loc de salariu un fel de ajutor social, tocmai pentru a nu se lua masura desfacerii contractului de munca fata de acestia. Cum reclamantul nu primea salariu rezulta ca nu desfasura o activitate in conditii normale de munca, cu atat mai mult posibil de a fi incadrata intr-o grupa de munca.
Pe cale de consecinta, pentru argumentele mai sus expuse, actiunea va fi respinsa.