Spor de dispozitiv, in conditiile Legii nr. 330/2009. Inexistenta dreptului
Legea nr. 330/2009
Legea nr. 138/1999
Nu poate fi acordat sporul de dispozitiv unui functionar public din cadrul unei autoritati publice locale in conditiile Legii nr. 330/2009.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia contencios administrativ si fiscal,
Decizia civila nr. 1313 din 28 septembrie 2011, R.O.
Prin sentinta civila nr. 2170/22.11.2011 pronuntata in dosarul nr. 5082/108/2010 Tribunalul Arad a respins ca nefondata actiunea reclamantului, functionar public, avand ca obiect cererile de obligare a paratilor Primarul comunei Savarsin si Comuna Savarsin la anularea Dispozitiei nr. 202/21.06.2010 si Dispozitiei nr. 231/14.07.2010 emise de Primarul comunei Savarsin ca nelegale si obligarea Primarului sa recalculeze salariul si sporurile aferente cu respectarea prevederilor art. 3 lit. c) si art. 7 alin. (2) din Legea nr. 330/2009, a sentintei civile nr. 14/08.01.2008 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4643/108/2007 si art. 19 lit. f) din Actul aditional la Acordul colectiv de munca la nivel de unitate si suspendarea executarii Dispozitie nr. 202/21 iunie 2010, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
Prin decizia civila nr. 1313/28.09.2011 pronuntata in dosarul nr. 5082/108/2010 Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat recursul reclamantului, retinand ca este adevarat, asa cum se sustine si in recurs, ca in nota de la anexa III/3/B din Legea nr. 330/2009, la care fac trimitere dispozitiile art. 22 din legea mentionata, se precizeaza ca "in coeficientul prevazut in coloana "Baza" sunt cuprinse salariul de merit, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv", insa aceste dispozitii trebuie interpretate in sensul ca sporul de dispozitiv va fi acordat in continuare doar categoriilor de personal pentru care legea prevedea anterior Legii nr. 330/2009 acest spor si aceasta intrucat dispozitiile art.18 - 23 din Legea nr. 330/2009 nu mai prevad acest spor in mod distinct, el fiind considerat inclus in salariul de baza al persoanelor care au beneficiat in temeiul legii anterioare de acest spor.
Legat de acest aspect, Curtea a retinut ca motivarea primei instante cu privire la efectele sentintei civile nr.14/08.01.2008 este intr-adevar deficitara creand impresia nerecunoasterii unei hotarari judecatoresti, insa este evident ca instanta s-a referit la nerecunoasterea unui spor in contextul legislativ actual, iar nu la nerespectarea unei hotarari judecatoresti.
Se impun prin urmare anumite precizari si, pentru a elucida daca reclamantul a beneficiat in temeiul legii de sporul de dispozitiv, trebuie analizata dispozitia legala care l-a prevazut, precum si interpretarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie acestei dispozitii legale. De asemenea trebuie analizata si aplicabilitatea in timp a sentintei civile nr.14/08.01.2008 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4643/108/2007, prin care paratul din prezenta cauza a fost obligat la plata sporului mentionat.
Curtea a observat astfel ca prin Decizia nr. 37/14.12.2009 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) in dosarul nr. 23/2009 prin care s-a solutionat Recursul in Interesul Legii, Inalta Curte a interpretat dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii.
A retinut astfel ICCJ ca, "in afara de militarii si salariatii civili din Ministerul Internelor si Reformei Administrative si din institutiile publice aflate in subordinea ministerului, indemnizatia de dispozitiv prevazuta de art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, se acorda si urmatoarelor categorii de personal:
- personalului civil al serviciilor comunitare de evidenta a persoanelor care sunt organizate si functioneaza in subordinea consiliilor locale, in temeiul dispozitiilor cu caracter special ale art. 241 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 84/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 372/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, in considerarea faptului ca este incadrat la Ministerul Administratiei si Internelor si este detasat la aceste servicii comunitare, pastrandu-si toate drepturile anterior dobandite;
- personalului civil al serviciilor comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple si al serviciilor publice comunitare regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor organizate in cadrul prefecturilor judetene si al Prefecturii Municipiului Bucuresti in temeiul dispozitiilor cu caracter special ale art. 151 si 152 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 362/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, in considerarea faptului ca isi pastreaza toate drepturile dobandite anterior transferului din structura Ministerului Administratiei si Internelor la aceste servicii comunitare".
A concluzionat ICCJ ca "este evident faptul ca nu pot beneficia de indemnizatia de dispozitiv toti functionarii publici si personalul contractual din cadrul autoritatilor administratiei publice locale, intrucat aceste categorii de personal nu se incadreaza in vreuna dintre ipotezele juridice prezentate. Daca legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizatiei de dispozitiv de 25% din salariul de baza tuturor functionarilor publici si personalului contractual din administratia publica locala, ar fi prevazut in mod expres o atare posibilitate".
Cum ICCJ face aprecieri cu privire la caracterul corect, ori dimpotriva, incorect, al interpretarii legii de catre instantele care au pronuntat hotarari in materia sporului de dispozitiv, fara a afecta solutiile deja pronuntate, Curtea a apreciat ca in litigiile aflate pe rolul instantelor, asa cum este si cauza de fata, dezlegarea problemei de drept de catre ICCJ este obligatorie, concluzia contrara ducand la perpetuarea unei solutii in privinta careia ICCJ a retinut deja ca se bazeaza pe o interpretare gresita.
Interpretarea data de ICCJ este asadar obligatorie cu atat mai mult cu cat obiectul cauzei vizeaza drepturi pretinse pe o perioada ulterioara pronuntarii deciziei ICCJ, fara ca in acest mod sa fie incalcat principiul autoritatii de lucru judecat de care beneficiaza sentinta civila nr.14/08.01.2008, pronuntata de Tribunalul Arad in dos. nr. 4643/108/2007, intrucat hotararea mentionata si-a produs efectele doar pana la aparitia legii unice de salarizare, respectiv Legea nr. 330/2009, care a prevazut, asa cum s-a analizat deja, mentinerea sporului de dispozitiv doar la personalul care a beneficiat in baza legii de el (iar nu in baza unor hotarari judecatoresti pronuntate inainte de interpretarea legii de catre ICCJ).
Acestea fiind considerentele pentru care Curtea nu a retinut incidenta in cauza a dispozitiilor art.3 lit. c), art. 7 alin. (2) si art. 22 din Legea nr. 330/2009 care prevad mentinerea sporurilor avute inainte de aparitia Legii nr. 330/2009 intrucat, asa cum s-a aratat deja, legea mentionata face referire la drepturile acordate in baza legii, iar nu in baza unor contracte colective de munca si cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data acordarii lor.
Tot astfel, nu au putut fi retinute nici apararile vizand nerespectarea de catre instanta de fond a art. 41 alin. (5) din Constitutia Romaniei care instituie caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca. Concluzia se impune intrucat un astfel de caracter obligatoriu nu poate fi recunoscut decat contractelor colective incheiate cu respectarea legii. Ori, potrivit dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Codul muncii, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale,
Concluzia Curtii s-a impus si prin interpretarea coroborata a dispozitiilor invocate cu dispozitiile art. 157 alin. (2) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003), potrivit carora sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege.
Acesta este motivul pentru care nu a putut fi retinuta nici adresa nr. 272/08.02.2010 invocata de catre recurent, intrucat aceasta nu are caracter de lege.
Cu privire la argumentul potrivit caruia sporul de dispozitiv nu se regaseste printre drepturile excluse de la acordare prin Legea nr. 330/2009, Curtea a retinut ca o atare situatie nu poate fi interpretata decat in sensul deja aratat, respectiv ca sporul de dispozitiv se acorda in continuare acelor categorii de personal la care se refera art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999, astfel cum a fost el interpretat de ICCJ, respectiv doar personalului militar si personalului asimilat.
Concluzionand, Curtea a constatat ca in mod corect a apreciat prima instanta ca actiunea reclamantului este neintemeiata, astfel incat, constatand neintemeiat recursul acestuia, Curtea a respins in conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. (1) Cod procedura civila.