Actiune in constatarea existentei dreptului de proprietate imobiliara. Nelegalitatea invocarii exceptiei autoritatii de lucru judecat in situatia in care o prima actiune in constatare a fost respinsa ca inadmisibila. Inexistenta puterii lucrului judecat urmare a faptului ca primul proces nu a fost solutionat in fond, prin cercetarea temeiniciei pretentiilor deduse judecatii. Consecinte pe plan procesual.
-Codul Civil, art. 1201
Nu se poate nega imprejurarea ca prin hotarare judecatoreasca irevocabila s-a respins ca inadmisibila cererea prin care recurentul-reclamant a solicitat constatarea calitatii sale de proprietar asupra aceluiasi bun cu cel vizat prin pretentia avand ca obiect constatarea exercitarii in mod legal a dezmembramintelor dreptului de proprietate.
Aparent, ar fi indeplinite toate conditiile prevazute de art. 1201 Cod Civil privitoare la prezumtia legala irefragabila a puterii de lucru judecat, text ce are urmatorul continut:
"Este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate."
Cu alte cuvinte, ar exista tripla identitate de elemente (parti, obiect si cauza) ceruta de lege intre procesul finalizat prin decizia nr. 207/2006 si cel ce face obiectul prezentei pricini.
Insa, interpretand dispozitiile art. 1201 Cod Civil, doctrina si jurisprudenta sunt unanime in a reliefa ca se bucura de autoritate de lucru judecat doar acele hotarari prin care cauza a fost solutionata in fond - adica prin examinarea temeiniciei pretentiilor deduse judecatii - nu si cele in care nu s-a cercetat pricina in fond, precum acelea in care actiunea a fost respinsa prin invocarea unei exceptii.
Or, in aceasta ultima categorie se inscrie si decizia civila nr. 207/2006 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila, prin care, in final, actiunea reclamantului in constatare a fost respinsa ca inadmisibila.
Aceasta decizie nu se poate bucura de autoritate de lucru judecat, ceea ce inseamna ca in mod eronat instanta de apel a retinut contrariul prin hotararea recurata.
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALA, DECIZIA NR. 7001 din 03.11.2011)
Prin decizia civila nr. 1302/A din data de 11.11.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV a Civila, s-a respins ca nefondat apelul declarat de catre reclamantul I.C.N., in contradictoriu cu intimatul-parat Municipiul Bucuresti, impotriva sentintei civile nr. 380/22.01.2010 a Judecatoriei Sector 5 Bucuresti, prin care s-a respins ca neintemeiata actiunea avand ca obiect constatarea nevalabilitatii titlului statului asupra imobilului situat in Bucuresti, str. Zarii nr. 22, Sectorul 5 si constatarea exercitarii in mod legal de catre reclamant a dezmembramintelor dreptului de proprietate asupra aceluiasi imobil.
Analizand actele si materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, precum si hotararea instantei de fond, prin raportare si la motivele de apel invocate, tribunalul a apreciat ca apelul formulat este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste primul motiv de apel, acesta a fost considerat ca fiind nefondat, intrucat in mod corect a fost respinsa cererea de abtinere formulata de catre domnul judecator I.N., prin incheierea din 04.09.2009, avand in vedere ca, potrivit art. 27 pct. 7 C.p.c., judecatorul se poate abtine daca si-a spus parerea cu privire la pricina care se judeca.
In speta dedusa judecatii, prin sentinta civila nr. 8961/2008 a Judecatoriei Sector 5, in primul ciclu procesual, s-a respins ca lipsit de interes capatul de cerere avand ca obiect constatarea nevalabilitatii titlului statului asupra imobilului si s-a respins ca inadmisibil capatul de cerere avand ca obiect constatarea existentei posesiei asupra imobilului.
In consecinta, tribunalul a apreciat ca in cauza nu exista un motiv de abtinere de la judecarea cauzei a domnului judecator I.N., intrucat judecatorul nu s-a pronuntat in nici un moment asupra fondului cauzei, ci doar a solutionat o anumita exceptie invocata, insa acest lucru nu atrage incidenta art. 27 pct. 7 C.p.c. si nu constituie un motiv de incompatibilitate la judecarea cauzei.
In niciun moment judecatorul I.N. nu s-a pronuntat in cadrul sentintei civile nr. 8961/2008 cu privire la fondul pretentiilor deduse judecatii, astfel incat cererea sa de abtinere trebuia in mod evident respinsa, cu atat mai mult cu cat, ulterior, reclamantul si-a modificat actiunea in ceea ce priveste capatul 2 de cerere, solicitand altceva decat capatul de cerere solutionat initial prin admiterea unei exceptii de catre judecatorul I.N..
In ceea ce priveste motivele 2 si 3 de apel, acestea au fost considerate ca nefondate pentru urmatoarele considerente:
Tribunalul a retinut ca prin sentinta civila nr. 4362/07.07.1995 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, a fost admisa actiunea in revendicare formulata de Daschievici Venera Elena (fosta Bratulescu - a se vedea copia certificatului de casatorie) si a obligat paratul Consiliul Local al Municipiului Bucuresti sa lase in deplina proprietate imobilul situat in Bucuresti, str. Zarii, nr. 22 - 24, sector 5, compus din teren in suprafata de 116 mp si constructia existenta pe acesta.
Conform certificatului nr. 22057/IND.12 - C/14.03.1997, eliberat de Consiliul General al Municipiului Bucuresti - Departamentul Patrimoniului Imobiliar (fila nr. 69 din dosarul nr. 2278/302/2007), imobilul la care se refera sentinta civila nr. 4362/07.07.1995 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti si Dispozitia nr. 1492/11.10.1996 a Primarului General al Municipiului Bucuresti are in prezent nr. 24 de pe str. Zarii.
In calitatea sa de unic mostenitor al defunctei Daschievici Venera Elena, reclamantul I.C.N. a solicitat instantei sa constate ca este proprietarul terenului in suprafata de 156 mp si a constructiei edificate pe acesta, situate in Bucuresti, str. Zarii, nr. 22 (fost Dr. Asache, nr. 22 ), sector 5, actiune care insa a fost respinsa pentru autoritate de lucru judecat, prin sentinta civila nr. 1642/29.03.2004 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
In considerentele acestei hotarari judecatoresti, s-a retinut, in esenta, ca prin sentinta civila nr. 4362/07.07.1995 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti imobilul a fost restituit autoarei reclamantului.
Apelul promovat de reclamant a fost respins prin Decizia civila nr. 2152/08.11.2004 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila (fila nr. 79 din dosarul nr. 2278/302/2007).
Prin Decizia civila nr. 207/30.01.2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila a admis atat exceptia inadmisibilitatii, invocata din oficiu, cat si recursul declarat de reclamant, a modificat decizia recurata, in sensul admiterii apelului impotriva sentintei civile nr. 1642/29.03.2004, schimbarii, in tot, a sentintei apelate si respingerii actiunii, ca inadmisibila.
In considerente, s-a retinut ca actiunea de constatare are caracter subsidiar, fiind admisibila in situatia in care nu exista posibilitatea introducerii unei actiuni in realizarea dreptului si ca, intrucat reclamantul sustine ca imobilul a fost nationalizat in baza Decretului nr. 92/1950, are la dispozitie actiunea in revendicare.
Urmare a acestor dezlegari in drept realizate de instantele judecatoresti, reclamantul a promovat actiunea in revendicare, insa, pe parcursul judecatii, si-a modificat cererea in sensul retinut si de instanta de control judiciar, prin Decizia civila nr. 855/27.04.2009.
Asa cum s-a aratat in cele ce preced, prin decizia civila nr. 207/2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila s-a retinut, cu autoritate de lucru judecat, ca actiunea in constatare formulata initial de catre reclamant, prin care a solicitat sa se constate ca este proprietarul terenului in suprafata de 156 mp si a constructiei edificate pe acesta, situate in Bucuresti, str. Zarii, nr. 22 (fost Dr. Asache, nr. 22), sector 5, este inadmisibila.
Asadar, atata timp cat printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila s-a constatat ca actiunea formulata de catre reclamant este inadmisibila, Tribunalul a constatat ca apelantul nu mai poate critica prin intermediul prezentului apel modalitatea de solutionare a litigiului anterior ce a facut obiectul deciziilor sus mentionate, aceste decizii se bucura de autoritate de lucru judecat in raport de apelant care nu poate ignora efectele acestor decizii privite ca realitate juridica, iar apelantului ii incumba obligatia generala a oricarei subiect de drept de a respecta raporturile juridice pe care aceste hotarari judecatoresti le consacra.
S-a constatat ca deciziile civile sus-mentionate sunt opozabile apelantului, atat in sensul restrans, apelantul fiind parte in respectivele dosare dar sunt opozabile si in sensul general al notiunii de opozabilitate, care presupune respectarea situatiei juridice consacrate printr-o hotarare judecatoreasca, cu atat mai mult cu cat decizia este irevocabila.
In realitate, in raport de hotararile judecatoresti sus mentionate, intrate in puterea lucrului judecat, apelantul nu mai poate solicita printr-o noua actiune constatarea acelorasi raporturi juridice, chiar daca termenii utilizati in continutul cererii de chemare in judecata sunt, la prima vedere, diferiti.
Tribunalul a avut in vedere ca, in speta, cauza juridica a actiunii este pretinsa posesie a bunului de catre reclamant si exercitarea in mod legal a dezmembramintelor dreptului de proprietate, ori, prin decizia sus-mentionata CAB Sectia a III - a Civila a retinut in mod irevocabil ca o asemenea actiune in constatare este inadmisibila, iar reclamantul nu are decat posibilitatea introducerii unei actiuni in realizare.
Analizarea oricarei cereri de chemare in judecata sau a unei cai de atac se face, in conformitate cu art. 84 Cod procedura civila, nu numai in raport de sensul concret pe care partea a inteles sa o dea termenilor utilizati in continutul cererilor, de argumentele de fapt aratate, ci si in raport de finalitatea urmarita, ori, actiunea modificata de catre reclamant prin care solicita sa se constate exercitarea in mod legal a dezmembramintelor dreptului de proprietate are aceeasi finalitate ca actiunea formulata initial, prin care solicita sa se constate ca este proprietarul terenului in suprafata de 156 m.p. si a constructiei edificate pe acesta.
Asa cum in mod corect a apreciat instanta de fond, in loc sa finalizeze actiunea in revendicare, astfel cum instanta de recurs i-a recomandat prin Decizia civila nr. 207/30.01.2006 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila, sau actiunea prin care a solicitat lamurirea dispozitivului sentintei civile nr. 4362/07.07.1995 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, reclamantul a solicitat a se constata ca exercita in mod legal dezmembramintele dreptului de proprietate.
Intr-adevar, interesul reclamantului ar fi acela a i se recunoaste dreptul de proprietate asupra terenului de aproximativ 178 mp in acte (156 mp cum se precizeaza in cererea din 2004), ce excede suprafetei de 116 mp la care (in lipsa unei lamuriri a dispozitivului) se refera sentinta civila nr. 4362/07.07.1995 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, pentru ca astfel sa se refaca imobilul dobandit in anul 1921 de catre Constantin Bratulescu.
Or, aceasta recunoastere a dreptului pe cale judecatoreasca se face prin actiunea in revendicare, daca reclamantul nu se afla in posesia bunului, sau printr-o actiune in constatare, intemeiata pe art. 111 Cod procedura civila in cuprinsul carora pot fi analizate, inclusiv sub aspectul valabilitatii (asa cum se cere prin primul capat al cererii precizatoare), eventualele titluri de proprietate pe care le infatiseaza partile.
In speta, prin Decizia civila nr. 207/30.01.2006 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila, s-a retinut, cu putere de lucru judecat, inadmisibilitatea actiunii in constatare, astfel ca reclamantul avea doar posibilitatea revendicarii imobilului.
Chiar daca aceasta decizie ar fi eronata, tribunalul nu a putut face abstractie de continutul acesteia, fiind intrata in puterea lucrului judecat si prin urmare este de necontestat ca in raport de aceasta decizie reclamantul numai poate promova o noua actiune in constatare care sa aiba aceiasi finalitate.
In concluzie, a se constata exercitarea in mod legal a dezmembramintelor dreptului de proprietate este absolut acelasi lucru din punct de vedere juridic cu a se constata ca reclamantul este proprietarul imobilului, intrucat dezmembramintele dreptului de proprietate sunt drepturi reale, rezultate din separarea atributelor componente ale dreptului de proprietate; a exercita toate dezmembramintele dreptului de proprietate este acelasi lucru cu a exercita dreptul de proprietate asupra imobilului.
Asadar, s-a constatat ca prin reformularea actiunii, reclamantul incearca printr-un subterfugiu juridic, care nu poate fi admis, sa eludeze autoritatea de lucru judecat a sentintei civile nr. 1642/2004, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 207/2006.
In ceea ce priveste sustinerile apelantului, in sensul ca instanta nu a analizat primul capat de cerere si ca, odata ce se constata nelegalitatea si nevalabilitatea titlului statului, pe cale de consecinta trebuia admis si capatul doi de cerere, tribunalul a apreciat ca acestea sunt neintemeiate, iar apelantul se afla intr-o grava eroare, pentru urmatoarele considerente:
Asa cum s-a aratat anterior, prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti sub nr. 2278/302/2007, astfel cum a fost modificata, reclamantul a solicitat sa se constate nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat in Bucuresti, str. Zarii, nr. 22, sector 5, precum si exercitarea in mod legal a dezmembramintelor dreptului de proprietate.
Prin sentinta civila nr. 8961/28.11.2008, a fost respins, ca lipsit de interes, capatul de cerere privind constatarea nevalabilitatii titlului statului si ca inadmisibila cererea avand ca obiect constatarea existentei posesiei asupra imobilului situat in Bucuresti, str. Zarii, nr. 22, sector 5.
Prin Decizia civila nr. 855/27.04.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a admis recursul declarat de recurentul reclamant, a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
In motivarea acestei decizii, s-a aratat de catre instanta de recurs ca este intemeiata numai critica referitoare la gresita solutionare a capatului 2 de cerere, capatul unu de cerere care a fost respins ca lipsit de interes fiind pastrat de catre instanta de recurs.
Asadar, in raport de decizia civila nr. 855/2009, hotararea instantei de fond a fost casata, iar cauza a fost trimisa spre rejudecare numai cu privire la solutionarea capatului 2 de cerere, avand ca obiect constatarea exercitarii in mod legal a dezmembramintelor dreptului de proprietate, nefiind casat sau modificat si primul capat de cerere avand ca obiect constatarea nevalabilitatii titlului statului asupra imobilului, capat de cerere respins ca lipsit de interes de instanta de fond.
Asadar, in raport de limitele rejudecarii prevazute de art. 315 C.proc.civ. instanta de fond trebuia sa analizeze in rejudecare numai capatul 2 de cerere, nemaifiind investite cu primul capat de cerere, avand ca obiect constatarea nevalabilitatii titlului paratului.
In consecinta, in raport de considerentele aratate in cele ce preced tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Apelantul-reclamant a declarat recurs, criticand decizia precitata sub urmatoarele aspecte, in esenta:
I. Instanta de apel a apreciat ca legala incheierea din 04.09.2009 a instantei de fond dupa casare privind solutionarea cererii de abtinere, pronuntand o hotarare nelegala, caz prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila
Intr-adevar, urmare desemnarii directe (nu aleatorii) a d-lui magistrat I.N., sa solutioneze si-n fond dupa casare pricina, acesta a formulat cerere de abtinere, semnaland incidenta in cauza a disp. art. 27 pct. 7 Cod procedura civila in sensul ca si-a exprimat implicit opinia cu privire la pricina dedusa judecatii prin pronuntarea sentintei civile nr. 8961/28.11.2008 si nu doreste sa solutioneze cauza in fond dupa casare.
Instanta de judecata desemnata sa solutioneze acest incident procedural, in schimb, apreciaza ca magistratul la judecarea in fond a cauzei s-a pronuntat numai asupra exceptiei lipsei de interes a reclamantului sa solicite constatarea existentei posesiei bunului, fara a invoca un titlu de proprietate asupra imobilului, situatie in care, urmare admiterii recursului prin decizia civila nr. 855/27.04.2009 a Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila, temeiurile admiterii exceptiei nu mai subzista si deci magistratul, in fond dupa casare, nu mai este pus a se pronunta din nou asupra problemei litigioase cu privire la care si-a exprimat parerea si prin "incheierea" din 04.09.2009 respinge cererea.
In opinia recurentului solutia este gresita.
In primul rand, instanta de judecata chemata sa solutioneze cererea de abtinere, face o analiza partiala a situatiei de fapt si de drept invocata de magistrat, analizand numai exceptia lipsei de interes juridic. Or, magistratul a analizat o situatie de fapt si de drept pronuntandu-se si asupra exceptiei inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata modificata, ocazie cu care isi exprima clar si categoric parerea cu privire la pricina, ceea ce a condus la formularea cererii de abtinere.
In al doilea rand, gresita solutionare a cererii de abtinere, este confirmata (spre regretul sau) de "parerea" magistratului I.N. care isi continua rationamentul juridic initial din prima hotarare criticand si rastalmacind dispozitiile deciziei de casare obligatorii pentru instanta de fond dupa casare, si practic, prin solutia pronuntata isi mentine parerea, punctul de vedere exprimat la prima hotarare judecatoreasca.
Oare acesta este rostul si fundamentul institutiei juridice a abtinerii si recuzarii in cazul prevazut de art. 27 pct. 7 Cod procedura civila ?! Desigur ca nu!.
Nu in ultimul rand, respingerea cererii de abtinere a creat un vadit "disconfort" juridic atat magistratului dar si reclamantului, fapt confirmat de solutia pronuntata in fond dupa casare, care confirma faptul ca insistenta negativa de a participa la solutionarea unei cauze, in care sunt incidente disp. art. 27 pct.7 c. pr. civ, nu are rezultate pozitive, de principiu, modul de analiza si solutionare in fond dupa casare de magistratul care a formulat cererea de abtinere fiind clare, categorice, de aceeasi maniera, cu incalcarea grava a legii si a dreptului de proprietate pretins de reclamant, astfel cum va fi precizat in motivele de recurs.
Or, instanta de apel in loc sa analizeze in concret implicatiile morale, intelectuale si profesionale asupra magistratului care din proprie initiativa a recunoscut ca nu trebuie sa participe in fond dupa casare la solutionarea cauzei, prin prisma disp.art. 27 pct. 7, apreciaza generic, teoretic, ca solutia pronuntata de respingere a cererii de abtinere, este corecta, ceea ce in opinia sa reprezinta o hotarare judecatoreasca nelegala, ce ii incalca categoric dreptul la un proces echitabil, rezonabil, privind un drept de proprietate fundamental, erorile recunoscute in hotararile judecatoresti pronuntate nerezolvand problema sa.
II. Instanta de apel a apreciat ca in mod corect instanta de fond dupa casare nu s-a pronuntat asupra primului capat de cerere privind constatarea nevalabilitatii titlului statului asupra imobilului, deoarece nu era investita in limitele casarii, pronuntand o hotarare judecatoreasca nelegala, caz prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila
Astfel, instanta de apel a apreciat ca decizia de casare pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila, decizia civila nr. 855/27.04.2009 prin care a fost admis recursul formulat de I.C.N., a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, ar fi vizat numai rejudecarea capatului II de cerere avand ca obiect constatarea exercitarii in mod legal a dezmembramintelor dreptului de proprietate, in conditiile in care nu a fost casat sau modificat si primul capat de cerere avand ca obiect constatarea nevalabilitatii titlului statului asupra imobilului, capat de cerere ce a fost respins ca lipsit de interes juridic de catre instanta de fond.
In aceste conditii, instanta de fond dupa casare, in limitele rejudecarii prevazuta de art. 315 Cod procedura civila a analizat numai cel de al II-lea capat de cerere, nefiind investita cu primul capat de cerere, hotararea fiind apreciata ca fiind legala de catre instanta de apel.
In opinia recurentului hotararea instantei de apel este nelegala.
Prin decizia civila nr. 855 pronuntata la 27.04.2009 de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a civila, s-a pronuntat o decizie de casare totala si nicidecum partiala, asa cum in mod nelegal retine instanta de apel.
Chiar daca termenii motivarii deciziei de casare nu sunt foarte clari, solicita analizarea cu atentie, chiar si literar, dispozitiile acestei decizii de casare si sa se retina ca in niciun caz nu se precizeaza ca primul capat de cerere privind nevalabilitatea titlului de proprietate al statului asupra imobilului ar fi fost respins in cadrul motivelor de recurs analizate. Mai mult, chiar daca motivarea este extrem de sumara, totusi termenii casarii sunt foarte clari si categorici, este vorba de o casare totala nicidecum de o casare partiala, care sa salveze in parte hotararea primei instante de fond; casarea este pur si simplu totala, cu toate implicatiile juridice.
Per a contrario, daca s-ar primi punctul de vedere al instantei de apel, precum ca decizia de casare ar fi vizat numai cel de al II-lea capat de cerere, iar primul capat de cerere ar fi fost solutionat in conditiile in care prima instanta de fond a invocat si retinut exceptia lipsei de interes juridic, ca reclamantul sa solicite analizarea nevalabilitatii titlului statului asupra imobilului, s-ar ajunge la concluzia ca acest prim capat de cerere al actiunii ar fi fost respins numai pentru ca reclamantul, nu ar fi dovedit un interes juridic sa formuleze o asemenea cerere, ceea ce ar da posibilitatea formularii unei noi cereri de chemare in judecata.
Or, un asemenea rationament este in contradictie cu cererea de chemare in judecata, cu probele administrate cu hotararile judecatoresti pronuntate de instantele de judecata din 1998 pana la zi, fara a le insirui, pentru ca recurentul-reclamant are un interes juridic, actual, direct, sa-si clarifice dreptul de proprietare invocat asupra imobilului ce-l are in posesie legala si pentru care plateste taxele si impozitele pe proprietate la zi, deci, situatia fiind categoric contrara acestor rationamente aparent juridice.
In concluzie, in opinia recurentului, decizia civila nr. 855 pronuntata la 27.04.2009 de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila reprezinta o casare totala a primei instante de fond, ce ulterior a fost inculcata grav atat de instanta de fond dupa casare si de catre instanta de apel.
Aceste instante de judecata erau obligate sa analizeze toate criticile formulate de reclamant cu privire la nevalabilitatea titlului statului roman asupra imobilului in cauza, prin aplicarea abuziva a Decretului 92/1950 asupra autorului sau Bratulescu Constantin, si sa se pronunte clar, categoric, fara echivoc asupra acestui capat de cerere.
In aceste conditii, in care instantele de judecata nu s-au pronuntat asupra acestui capat de cerere solicita admiterea recursului casarea hotararii instantei de apel si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, conform art. 312 pct. 5 Cod procedura civila .
III. Instanta de apel a retinut in mod gresit ca prin decizia civila nr. 207/2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IlI-a Civila s-a retinut ca autoritate de lucru judecat ca actiunea formulata de reclamant este inadmisibila, interpretand gresit actul juridic, a schimbat natura juridica a acestuia, pronuntand o hotarare nelegala, caz prevazut de art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila
Instanta de apel a facut o analiza si interpretare profund gresita a deciziei civile nr. 207 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IlI-a Civila la 30.01.2006, a schimbat natura juridica a acesteia si in final a pronuntat o hotarare nelegala, de respingere a apelului.
Chiar daca redactorul acestei decizii, irevocabile, a expus extrem de succint situatia juridica a recursului dedus judecatii, totusi solicita ca analizand cu atentie actul juridic dedus judecatii care rezulta neindoielnic din analiza si a deciziei civile nr. 2152 pronuntata la 08.11.2004 de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IV-a Civila ca instanta de apel, sa se retina urmatoarele:
a) In conditiile in care, in opinia sa, prin sentinta civila nr. 4363 pronuntata de Judecatoria Sector 5 Bucuresti, ramasa definitiva si irevocabila, i-au fost restituite ambele imobile situate in Bucuresti, str. Zarii nr. 22-24, sector 5, ulterior, la aparitia problemelor administrative, s-a adresat Judecatoriei Sector 5 Bucuresti, in temeiul art. 281 Cod pr. civ. solicitand o clarificare a intelesului, intinderii si aplicarii dispozitivului sentintei civile nr. 4363/1995, respectiv daca scurta hotarare priveste restituirea ambelor imobile sau nu.
Aceasta actiune a fost respinsa, considerandu-se ca sentinta civila nr. 4363/1995 vizeaza numai imobilul situat in str.Zarii nr. 24, sector 5, compus din teren in suprafata de 116 mp si constructie, iar terenul in suprafata de 156 mp si constructiile ce fac obiectul imobilului din str. Zarii nr. 22. sector 5 nu fac obiectul hotararii judecatoresti mai sus precizate.
b) Fata de aceasta solutie, s-a adresat Judecatoriei Sector 5 Bucuresti si a solicitat sa se constate ca recurentul este, prin mostenire, proprietarul imobilului situat in Bucuresti, str. Zarii nr. 22, sector 5, compus din teren in suprafata de 156 mp si constructii, provenind de la autoarea Daschievici Venera Elena, care la randul sau l-a mostenit pe tatal sau Bratulescu Constantin, iar la cererea instantei de judecata s-a precizat temeiul de drept al actiunii, ca fiind art. 480 si art. 481 Cod civil, considerata actiune in revendicarea bunului.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri si au fost depuse toate actele existente si-n prezenta cauza, depuse la solicitarea instantei de judecata.
Dupa o analiza complexa, dar in opinia sa gresita, instanta de fond a apreciat ca exista identitate de parti, obiect si cauza, intre dosarul nr. 4172/1995 in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 4362 a Judecatoriei Sector 5 Bucuresti ramasa definitiva si prezenta cauza (dosar nr. 13227/2003 al Judecatoriei Sector 5 Bucuresti) si in final, a apreciat ca sunt intrunite elementele autoritatii de lucru judecat, apreciind ca este inadmisibil ca reclamantul sa obtina doua hotarari judecatoresti, respectiv doua titluri de proprietate pentru unul si acelasi imobil din str. Zarii nr. 22-24, sector 5 si, pe cale de consecinta, a admis exceptia autoritatii de lucru judecat si pentru acest motiv i-a respins actiunea.
Deci practic, instanta de fond a apreciat ca reclamantul are, in temeiul sentintei civile nr. 4362/1995 a Judecatoriei Sector 5 Bucuresti, un drept de proprietate clar, categoric asupra ambelor imobile, str. Zarii nr. 22 si str. Zarii nr. 24, dar acest fapt ii era in continuare contestat de celelalte organisme ale statului roman - notarul de stat si Oficiul publicitatii imobiliare.
Arata recurentul ca a formulat apel si conform deciziei civile nr. 2145 din 08.11.2004 a Curtii de Apel Bucuresti sectia a IV-a civila i-a fost respins apelul.
A formulat recurs si conform deciziei civile nr. 207 pronuntata la 30.01.2006, Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IlI-a Civila, a fost admisa exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de instanta din oficiu si in consecinta a admis recursul declarat, modificata decizia recurata, in sensul ca a admis apelul formulat impotriva sentintei civile nr. 1642 pronuntata la 29.03.2004 de Judecatoria Sector 5 Bucuresti si pe fond a schimbat in tot sentinta apelata in sensul ca a respins ca inadmisibila cererea de revendicare formulata.
Esentiala in analizarea si solutionarea cauzei, este motivarea acestei decizii, respectiv:
"Recurentul-reclamant a formulat la Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti o actiune in contradictoriu cu Municipiul Bucuresti prin Primarul General si cu Consiliul General al Municipiului Bucuresti si a solicitat a se constatata ca este proprietarul terenului in suprafata de 156 m.p. si a constructiei edificate pe acest teren, situat in Bucuresti str.Zarii nr. 22, sector 5.
Cererea este intemeiata pe prevederile art. 111 Cod procedura civila , (gresit fiind precizat temeiul de drept art. 480 si art. 481 C. Civ.)
Potrivit acestui text, partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului.
In situatia in care reclamantul s-ar afla in posesia bunului imobil, actiunea in constatare este admisibila, pentru ca reclamantul nu are calea unei actiuni in realizare, respectiv a unei actiuni in revendicare.
Recurentul-reclamant are asadar la dispozitie actiunea in revendicare, situatie in care, Curtea urmeaza a admite exceptia inadmisibilitatii actiunii, in baza art. 312 Cod procedura civila, a modifica decizia recurata in sensul admiterii apelului si pe fond a schimbarii in tot a sentintei, in sensul respingerii actiunii ca inadmisibila.
Se impune precizarea ca, prin admiterea acestei exceptii nu i se creeaza recurentului o situatie mai grea in propria sa cale de atac, deoarece actiunea a fost respinsa la instanta de fond prin admiterea unei alte exceptii, respectiv a autoritatii de lucru judecat. "
Important este ca:
- actiunea formulata, intemeiata pe disp. art. 480, 481 c. civ, era o actiune de revendicare a imobilului;
- Curtea de Apel din oficiu, fara nicio clarificare daca are sau nu posesia asupra imobilului, a considerat numai ca primeaza actiunea in revendicare si pe cale de consecinta, actiunea in constatare este inadmisibila pentru acest motiv, omitand pur si simplu ca era o actiune in revendicare;
- Curtea de Apel, in recursul formulat, a considerat ca prin aceasta solutie nu i se creeaza recurentului, in propria cale de atac o situatie mai grea.
Constata ca, in realitate, i se creeaza o situatie mai grea in "propria cale de atac si pe fondul unor carente de redactare, motivare si interpretare" a unor dispozitii legale.
Practic i se refuza accesul la justitie, sau mai direct spus actul de justitie in niciun caz nu clarifica dreptul sau de proprietate, ci mareste confuzia creata de Decretul nr. 92/1950 pana azi, inclusiv, chiar daca a redobandit posesia asupra imobilului.
c) Exceptia autoritatii de lucru judecat nu functioneaza in acest caz, astfel cum gresit a retinut instanta de apel.
In decizia civila nr. 207 pronuntata la 30.01.2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia III a Civila, a invocat si a retinut exceptia inadmisibilitatii actiunii in constatare, in temeiul disp. art. 111 Cod procedura civila, cand a retinut ca reclamantul are in principiu calea actiunii in revendicare, situatie in care cererea in constatare este inadmisibila.
Art. 111 Cod procedura civila: "Partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului. "
In conditiile in care I.C.N. are posesia asupra imobilului in cauza, plateste taxe si impozite la zi pe proprietatea asupra imobilului, Decretul nr. 92/1950 a fost declarat abuziv si nelegal prin art. 1 din Legea nr. 10/2001, este evident ca actiunea in revendicare, a devenit pe parcursul timpului ca inadmisibila, in timp ce actiunea in constatare, avand posesia asupra imobilului, a devenit perfect admisibila.
Mai mult, chiar decizia civila nr. 207/30.01.2006 precizeaza in mod foarte clar:
In situatia in care reclamantul s-ar afla in posesia bunului imobil, actiunea in constatare este admisibila, pentru ca reclamantul nu are calea unei actiuni in realizare, respectiv calea unei actiuni in revendicare.
Or, tocmai aceasta argumentare a invocatei decizii de casare, ce ar fi intrat in autoritate de lucru judecat, nu a fost atent si corect interpretata de instanta de apel, care astfel a rastalmacit pur si simplu actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura si intelesul actiunii deduse judecatii.
Mai mult, chiar si-n sensul teoretic al exceptiei autoritatii de lucru judecat atata timp cat instanta de judecata, nu s-a pronuntat asupra fondului problemei, ci numai pe exceptie, intr-un prim proces intre aceleasi parti, cu acelasi obiect si intemeiat pe aceiasi cauza juridica, in cel de-al doilea proces nici macar nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat, mai ales ca intre timp situatia s-a schimbat radical.
Numai cu titlu teoretic, desi in primul proces nu s-a solutionat fondul problemei, azi in cel de-al doilea proces, obiectul si cauza juridica sunt oricum total diferite fata de cele avute in vedere in anul 2006.
Astfel:
- in ceea ce priveste obiectul
Obiectul reprezinta atat pretentia formulata cat si dreptul subiectiv invocat.
In primul proces, cererea era de revendicare a imobilului, invocandu-se dreptul de proprietate. Aceasta cerere nu a fost solutionata pe fond, ci numai pe exceptiile invocate de instantele de judecata, fie in fond fie in recurs.
In cel de al doilea proces, in noile conditii, cererea de revendicare fiind inadmisibila, cererea in constatarea dreptului si a exercitarii dezmembramintelor dreptului de proprietate sunt complet diferite de cele din primul proces.
- in ceea ce priveste cauza
Cauza este fundamentul raporturilor juridice deduse judecatii, temeiul juridic al cererii de chemare in judecata.
Este clar si categoric faptul ca in prima cauza nu s-a analizat pe fond raportul juridic, dreptul de proprietate invocat in baza art. 480, 481 c. civ., ci au fost solutionate exceptii.
In cea de a doua cauza, urmare schimbarii raporturilor juridice, fata de inadmisibilitatea unei actiuni in revendicare, cererea in constatare intemeiata pe art. 111 Cod procedura civila atat cu privire la nevalabilitatea titlului statului dar si cu privire la exercitarea dezmembramintelor dreptului de proprietate, este complet diferita.
In concluzie, solicita a se constata ca in niciun caz nu se poate pune problema autoritatii de lucru judecat astfel cum in mod gresit a retinut instanta de apel.
IV. Instanta de apel a interpretat in mod gresit actul juridic dedus judecatii, s-a sprijinit pe motive contradictorii si straine cauzei, pronuntand o hotarare cu incalcarea grava a legii, caz prevazut de disp. art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila
In opinia sa, instanta de apel :
a) a interpretat gresit iar motivarea cuprinde elemente straine pricinii, in legatura cu primul capat de cerere privind nevalabilitatea titlului de proprietate al statului prin aplicarea abuziva, nelegala a Decretului nr. 92/1950 fata de autorul sau Bratulescu Constantin, deoarece:
- casarea a fost totala, fata de ambele capete de cerere;
- exceptia lipsei de interes invocata, oricum nu poate sa subziste, recurentul-reclamant are un interes juridic, concret, actual, legal sa-si clarifice dreptul de proprietate invocat asupra imobilului.
Altfel, reclamantul ar putea formula o noua actiune, in care sa dovedeasca acest interes juridic, cu mai multa determinare, in conditiile in care evident nu i se poate opune cu succes exceptia autoritatii de lucru judecat; dar nu aceasta este finalitatea actului de justitie, sa formuleze permanent actiuni in justitie.
b) a interpretat gresit, actul dedus judecatii, a schimbat natura juridica, intelesul exceptiei autoritatii de lucru judecat, motivele pe care se sprijina hotararea fiind contradictorii, cu privire la cel de al doilea capat de cerere privind exercitarea legala a dezmembramintelor dreptului de proprietate asupra imobilului din Bucuresti, str. Zarii nr. 24, sector 5.
Hotararea instantei de apel cuprinde motive contradictorii, straine pricinii si oricum gresite:
- precizeaza ca in opinia instantei, hotararea judecatoreasca - decizia civila nr. 207/2006 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IlI-a, este o decizie eronata, dar Tribunalul nu poate face abstractie de ea;
- apelantul in loc sa finalizeze actiunea in revendicare astfel cum i-a fost recomandat prin decizia civila nr. 207/2006 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IlI-a Civila, formuleaza prezenta actiune in constatare;
- apelantul nu a finalizat actiunea prin care a solicitat lamurirea dispozitivului sentintei civile nr. 4362/07.07.1995 a Judecatoriei Sector 5, care ar fi avut mai mari sanse de reusita.
Aceste argumente, motive contradictorii sunt oricum gresite, nelegale, deoarece, o actiune in revendicare imobiliara, in conditiile in care recurentul de azi detine posesia asupra imobilului, plateste taxele si impozitele pe proprietate la zi, ar fi categoric inadmisibila.
Nu se pune problema ca recurentul nu doreste sa formuleze actiunile "recomandate‘" de decizia civila nr. 207/2006, ci acesta urmareste realizarea acelor actiuni admisibile, legale, prin prisma modificarilor survenite dupa pronuntarea deciziei civile nr. 207/2066 si sau prin depasirea unor erori strecurate in aceasta.
Actiunea in lamurirea dispozitivului sentintei civile nr. 4362/1995 a Judecatoriei Sector 5 Bucuresti s-a finalizat anterior formularii celei de-a doua actiuni de fata, prin respingerea cererii.
Argumentul instantei de judecata a fost acela ca cererea de revendicare a vizat exclusiv terenul in suprafata de 116 mp si constructiile situate in Bucuresti, str. Zarii nr. 22, sector 5, restul terenului de 156 mp si constructiile nefiind solutionate de acea instanta.
In aceste conditii, apreciaza ca instanta de apel a pronuntat o hotarare nelegala refuzand nejustificat analizarea modului gresit, nelegal de solutionare a celor doua capete de cerere astfel modificate la 24.10.2008.
Reanalizand cu atentie intregul material probator administrat in fata instantei de fond dupa casare, cu acte scrise si expertiza topo imobiliara, rezulta cu certitudine:
- primul capat de cerere privind nelegalitatea titlului de proprietate al statului prin aplicarea decretului 92/1950 este perfect admisibil.
Instantele de judecata trebuiau sa constate ca autorul sau Bratulescu Constantin nu a pierdut niciodata dreptul de proprietate asupra acestui imobil, si ulterior l-a transmis prin mostenire legala succesiva pana la recurentul-reclamant.
- cel de al II-lea capat de cerere, prin care reclamantul a solicitat sa se constate ca exercita in mod legal dezmembramintele dreptului de proprietate asupra imobilului, din calitatea de mostenitor, este la fel de admisibil.
Plecand de la solutionarea corecta a primului capat de cerere, in baza probelor administrate inclusiv cu concluziile raportului de expertiza care confirma categoric toate sustinerile noastre cu privire la suprafetele terenurilor imobilului de la nr. 22 si nr. 24, inclusiv constructiile, solutia juridica corecta, legala, in sensul de a produce efectele juridice recunoscute de lege, era aceea sa se constate ca recurentul exercita in mod legal dezmambramintele dreptului de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str. Zarii nr. 24, sector 5, compus din 156 mp teren si constructii.
In concluzie, solicita admiterea recursului, modificarea hotararii instantei de apel in sensul admiterii apelului, desfiintarii hotararii instantei de fond dupa casare si admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost modificata la 24.10.2008.
Nu s-au propus noi dovezi in cauza.
In baza art. 312 alineatul 1-4 Cod procedura civila , vazand si prevederile art. 304 pct. 9 din acelasi cod, precum si pe cele ale art. 312 alineatul 6/1, Curtea va admite recursul, va casa decizia atacata, va retine cauza spre rejudecare, va admite apelul si va schimba sentinta atacata in sensul mentionat prin dispozitivul prezentei decizii, pentru considerentele de fapt si de drept ce vor fi expuse mai jos.
In cadrul celui de-al doilea motiv de recurs se afirma, in esenta, ca in mod gresit Tribunalul ar fi retinut ca prin decizia civila nr. 855/27.04.2009 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila s-ar fi dispus doar o casare partiala a hotararii primei instante cu trimiterea cauzei spre rejudecare doar sub aspectul capatului de cerere avand ca obiect constatarea exercitarii in mod legal a dezmembramintelor dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu. Ca atare, a aratat instanta de apel, in considerarea dispozitiilor art. 315 Cod procedura civila , instanta de rejudecare nu avea obligatia de a se pronunta asupra pretentiei privind constatarea nevalabilitatii titlului statului asupra imobilului.
Asa cum rezulta din analiza actelor de la dosar, prin decizia civila nr. 855/27.04.2009 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila, s-a admis recursul reclamantului I.C.N., in contradictoriu cu intimatul-parat Municipiul Bucuresti, s-a casat sentinta civila nr. 8961/28.11.2008 a Judecatoriei Sector 5 si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante. De mentionat faptul ca prin aceasta sentinta fusese respins ca lipsit de interes capatul de cerere avand obiect constatarea nevalabilitatii titlului statului si ca inadmisibil capatul de cerere ce viza constatarea exercitarii in mod legal a dezmembramintelor dreptului de proprietate asupra imobilului.
Curtea considera ca prin decizia nr. 855/2009 s-a dispus casarea in intregime a hotararii recurate, inclusiv cat priveste solutia data pretentiei privind constatarea nevalabilitatii titlului statului. Nu a fost vorba de o casare partiala pentru ca in dispozitivul deciziei nu se face nicio mentiune in acest sens. Recursul exercitat de reclamant in cauza respectiva a fost admis in totalitate, iar nu in parte, ceea ce nu poate conduce decat la concluzia ca si casarea a fost totala, iar nu partiala.
Trebuie avute in vedere, sub acest aspect, prevederile art. 312 alineatul 2 Cod procedura civila, potrivit cu care "in caz de admitere a recursului, hotararea atacata poate fi modificata sau casata, in tot sau in parte."
Din interpretarea logico-gramaticala a acestui text legal rezulta fara echivoc ca in caz de casare partiala a unei hotarari, trebuie aratat in mod expres sau explicit care sunt limitele in care a avut loc casarea, altfel spus, care sunt dispozitiile si actele de procedura mentinute (care nu mai trebuie reluate sau refacute) si care sunt cele desfiintate si este necesar a fi supuse rejudecarii. Pe cale de consecinta, in toate cazurile in care in dispozitivul deciziei de casare nu se face o asemenea mentiune, casarea este totala.
Nu poate fi omis nici faptul ca potrivit art. 315 alineatul 3 Cod procedura civila, "dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, tinand seama de toate motivele invocate inaintea instantei a carei hotarare a fost casata." Deci, instanta de rejudecare este obligata sa aiba in vedere toate motivele de fapt si de drept invocate de partile din procesul finalizat prin hotararea casata.
Asa fiind, este eronata concluzia Tribunalului ca instanta de rejudecare a fondului nu avea obligatia de a se pronunta si asupra capatului de cerere referitor la constatarea nevalabilitatii titlului statului. Ca atare, cel de-al doilea motiv de recurs este gasit intemeiat si va fi admis.
Aceeasi solutie si in ce priveste al treilea motiv al caii de atac exercitata in cauza de fata.
In cadrul acestuia se sustine ca in mod gresit, Tribunalul ar fi retinut existenta cat priveste cererea de constatare a exercitarii in mod legal a dezmembramintelor dreptului de proprietate asupra imobilului, a autoritatii de lucru judecat decurgand din continutul deciziei civile nr. 207/2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IlI-a Civila.
Prin aceasta decizie, s-a admis exceptia inadmisibilitatii invocata din oficiu, s-a admis recursul reclamantului I.C.N., s-a modificat decizia civila nr. 2152/08.11.2004 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila si admitandu-se apelul declarat de acelasi reclamant contra sentintei civile nr. 1642/29.03.2004 a Judecatoriei Sector 5, s-a schimbat hotararea apelata in sensul respingerii ca inadmisibila a actiunii prin care se solicitase sa se constate ca reclamantul este proprietar al imobilului din Bucuresti, str. Zarii nr. 22, Sector 5.
Deci, nu se poate nega imprejurarea ca prin hotarare judecatoreasca irevocabila s-a respins ca inadmisibila cererea prin care recurentul-reclamant a solicitat constatarea calitatii sale de proprietar asupra aceluiasi bun cu cel vizat prin pretentia avand ca obiect constatarea exercitarii in mod legal a dezmembramintelor dreptului de proprietate.
Aparent, ar fi indeplinite toate conditiile prevazute de art. 1201 Cod Civil privitoare la prezumtia legala irefragabila a puterii de lucru judecat, text ce are urmatorul continut:
"Este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate."
Cu alte cuvinte, ar exista tripla identitate de elemente (parti, obiect si cauza) ceruta de lege intre procesul finalizat prin decizia nr. 207/2006 si cel ce face obiectul prezentei pricini.
Insa, interpretand dispozitiile art. 1201 Cod Civil, doctrina si jurisprudenta sunt unanime in a reliefa ca se bucura de autoritate de lucru judecat doar acele hotarari prin care cauza a fost solutionata in fond - adica prin examinarea temeiniciei pretentiilor deduse judecatii - nu si cele in care nu s-a cercetat pricina in fond, precum acelea in care actiunea a fost respinsa prin invocarea unei exceptii.
Or, in aceasta ultima categorie se inscrie si decizia civila nr. 207/2006 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila, prin care, in final, actiunea reclamantului in constatare a fost respinsa ca inadmisibila.
Aceasta decizie nu se poate bucura de autoritate de lucru judecat, ceea ce inseamna ca in mod eronat instanta de apel a retinut contrariul prin hotararea recurata.
Curtea considera intemeiat si ultimul motiv de recurs. Atat prima instanta, cat si cea de apel, au retinut calitatea recurentului-reclamant de proprietar al imobilului situat in Bucuresti, str. Zarii nr. 22, Sector 5, bun pe care l-a dobandit ca succesor in drepturi (unic mostenitor) al defunctei Daschievici Venera Elena, cu precizarea ca imobilul a fost restituit acesteia in natura prin hotarare judecatoreasca irevocabila (sentinta civila nr. 4362/07.07.1995 a Judecatoriei Sector 5) si Dispozitia nr. 1492/1996 a Primarului General al Capitalei.
De mentionat faptul ca intimatul-parat nu a contestat in nici un moment pe parcursul procesului aceasta calitate de proprietar a reclamantului-recurent.
Din analiza materialului probator administrat in cauza (inscrisuri, raport de expertiza topografica intocmit de expert Burciu Constantin) rezulta si aspectul ca recurentul-persoana fizica este si posesor al imobilului, stapanindu-l in fapt inca de la data introducerii actiunii. Aceasta situatie exista chiar si la momentul pronuntarii deciziei civile nr. 207/2006 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila.
In aceste conditii, tinand seama ca sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 480 si 1846 Cod Civil, nu exista ratiune sau fundament pentru a inlatura pretentia exprimata de catre recurentul-reclamant prin cel de-al doilea capat de cerere al actiunii. O astfel de cerere in constatare putea fi respinsa doar in temeiul art. 111 Cod procedura civila , adica daca titularul dreptului de proprietate ar fi avut la indemana calea actiunii in realizare (in concret revendicarea imobiliara). Or, posesorul proprietar nu poate revendica bunul de la o alta persoana, deci nu are posibilitatea exercitarii unei actiuni in realizare, situatie in care pentru a i se confirma calitatea de proprietar, este indreptatit sa introduca o actiune provocatorie in constatare de tipul celei din pricina de fata. Literatura juridica si jurisprudenta au sprijinit in mod constant aceasta ipoteza.
Este necesara o precizare: prin modul de redactare al motivarii in fapt a cererii de chemare in judecata, prin cuvintele si expresiile folosite, prin textele de lege invocate, recurentul-persoana fizica a investit instanta de judecata cu o actiune in constatarea exercitarii in mod legal a prerogativelor dreptului de proprietate (prevazute de art. 480 Cod Civil), iar nu a "dezmembramintelor" acestuia (uz, uzufruct, habitatie, servitute, superficie). Acesta este intelesul termenului "dezmembraminte" utilizat in petitul actiunii si in acest sens trebuia calificata din punct de vedere juridic pretentia respectiva, fiind arhicunoscut ca in lumina dispozitiilor art. 84 Cod procedura civila, instanta nu este tinuta strict de denumirea data de autor cererii sale de chemare in judecata.
Toate cele ce preced justifica admiterea recursului, casarea deciziei atacate - intrucat prin hotararea Tribunalului s-a mentinut o sentinta prin care pricina nu a fost rezolvata in fond, ci prin argumente derivand din retinerea autoritatii de lucru judecat a inadmisibilitatii actiunii, existand din acest punct de vedere contrarietate intre considerentele si dispozitivul sentintei apelate - retinerea cauzei spre rejudecare (Curtea nu mai putea dispune casarea cu trimitere deoarece s-a mai pronuntat o solutie in acelasi sens anterior in prezentul proces, fiind aplicabile din aceasta perspectiva prevederile art. 312 alineatul 6/1 Cod procedura civila ), admiterea apelului si schimbarea sentintei primei instante in sensul admiterii in parte a actiunii si constatarii ca reclamantul exercita in mod legal prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str. Zarii nr. 22, Sectorul 5, format din constructie si teren avand componenta, dimensiunile si amplasamentul indicat in raportul topo intocmitde expert Burciu C-tin si in planul de situatie anexat acestui raport.
Aceasta solutie este necesara si se justifica nu numai pentru a evita posibilitatea unei eventuale condamnari a Statului Roman in materia dreptului de proprietate de catre Curtea Europeana pentru Drepturile Omului, dar si pentru a inlatura rigiditatea si formalismul hotararilor pronuntate in fond si in apel in pricina de fata, vicii care nu sunt neaparat imputabile judecatorilor care au dat aceste solutii, ci au o alta sursa. Este vorba despre decizia civila nr. 207/2006 a CAB - Sectia a III-a in cuprinsul careia se afirma explicit ca proprietarul-posesor are la indemana calea actiunii in constatarea existentei unei astfel de calitati, dar prin care este respinsa o solicitare de acelasi gen a recurentului-persoana fizica, aflat si la acel moment in situatia de a fi proprietar si posesor al imobilului in discutie.
Vor fi respinse ca neintemeiate celelalte pretentii deduse judecatii, caci paratul Municipiul Bucuresti nu a invocat vreun titlu de proprietate cu privire la acelasi imobil, nu a contestat calitatea de proprietar a autorului actiunii, iar prin Dispozitia nr. 1492/1996 a Primarului General al Capitalei s-a conformat de buna-voie hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a admis actiunea in revendicare formulata de autoarea reclamantului-recurent.
In final, trebuie relevat ca data fiind solutia adoptata in privinta celorlalte motive de recurs, primul dintre acestea - care tindea si el la casarea deciziei atacate - nu a mai fost analizat de catre Curte, apreciindu-se ca are un caracter accesoriu si subsidiar criticilor deja admise.
1