Inexistenta autoritatii lucrului judecat in ipoteza unei hotarari anterioare pronuntata intre aceleasi parti, respinsa ca inadmisibila. Prin cererea de chemare in judecata a paratei D.M., inregistrata pe rolul Judecatoriei Racari sub nr. 1708/284/2007, reclamantii D.A., I.I. si I.G. au solicitat sa se constate ca sunt proprietarii imobilului constructie compus din trei camere , aflat pe terenul proprietatea lor, in temeiul accesiunii imobiliare, cu cheltuieli de judecata .
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca dupa anul 1990 , parata a edificat, fara autorizatie, constructia mentionata , pe terenul in suprafata de 2.400 m.p. aflat in proprietatea reclamantilor, dar la momentul construirii, parata a fost de buna credinta, intrucit nu fusese eliberat titlul lor de proprietate, astfel incit sunt de acord sa o despagubeasca pe aceasta cu contravaloarea constructiei .
In drept, au fost invocate dispozitiile art 494 Cod civil .
La data de 08.06.2007, reclamantii si-au completat cererea de chemare in judecata, aratand ca, in principal, solicita ca reclamanta sa ridice constructiile edificate pe terenul lor, intrucit a construit cu rea credinta, cunoscind ca terenul nu ii apartine.
Prin intampinare parata a solicitat respingerea actiunii, aratand ca in anul 1993, la momentul ridicarii constructiei, terenul era in proprietatea Primariei Lunguletu, care la data de 20.04.1993 l-a concesionat catre SC S. SRL, iar in anul 1996, SC S. SRL a vandut constructia sotului paratei, cedandu-i totodata si dreptul de concesiune asupra terenului.
S-a subliniat ca la data eliberarii titlului de proprietate pe numele reclamantilor, suprafata de 237,40 m.p era grevata de concesiune, iar reclamantii sunt obligatati sa respecte acest contract .
La data de 20.06.2008, Primaria comunei Lunguletu a comunicat ca prin Hotarirea Consiliului Local Lunguletu nr. 06/21.04.2008 a fost reziliat contractul de concesionare teren incheiat la data de 20.04.1993 intre Consiliul Local Lunguletu si SC S. SRL.
In sedinta publica din 12.09.2008, au fost introdusi in cauza, in calitate de parati, D.M. , O.M. , N.G., acestia fiind mostenitori ai defunctului D.I. alaturi de parata D.M.
In probatiune s-au depus inscrisurile despre care partile au facut vorbire, s-a administrat paratei D.M. interogatoriul propus de reclamanti si s-a dispus efectuarea unei expertize avand ca obiectiv determinarea contravalorii materialelor de constructie si a manoperei necesitate de edificiul in cauza, precum si sporul de valoare adus dec onstructie terenului.
Prin sentinta civila nr.760/6.03.2009 s-a admis in parte cererea reclamantilor, constatandu-se ca acestia sunt proprietarii constructiei aflate pe terenul in suprafata de 2400 m.p., dispunandu-se totodata obligarea reclamantilor la plata catre parati a sumei de 9488,26 lei reprezentand contravaloarea manoperei si materialelor folosite.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca la data de 20.04.1993, SC S. SRL a incheiat un contract de concesiune cu Consiliul Local Lunguletu, pentru suprafata de 237,40 mp teren ai carei proprietari, sunt, in prezent, reclamantii, conform titlului de proprietate nr. 147999/19.10.2006, pe acest teren, societatea construind un imobil compus din trei camere pe care l-a instrainat in anul 1996, catre autorul paratilor, acesta preluand si contractul de concesiune, care a fost reziliat la data de 21.04.2008 prin hotararea Consiliului Local Lunguletu.
S-a avut in vedere ca potrivit art. 494 cod civil, in situatia in care constructorul este de buna credinta, in sensul ca nu a cunoscut viciile titlului in temeiul caruia a posedat terenul, proprietarul terenului devine si proprietarul constructiei dar el nu-l va putea obliga pe constructor la daramarea si ridicarea constructiilor pentru a nu se imbogati in dauna constructorului, iar proprietarul terenului va trebui sa-l despagubeasca pe acesta,.
Instanta de fond apreciat ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamanti este intemeiata numai in parte deoarece SC S. SRL si paratii nu au cunoscut ca terenul pe care s-a construit apartine reclamantilor si au construit cu buna credinta, intemeindu-se pe contractul de concesiune incheiat in anul 1993 si care era valabil la momentul respectiv, situatie in care reclamantii, desi devin proprietarii constructiei, in temeiul accesiunii imobiliare, trebuie obligati la plata catre parati a sumei de 9488,26 lei reprezentand contravaloarea manoperei si materialelor folosite.
Impotriva sentintei a declarat apel parata D.M., criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu motivarea ca a sustinut permanent ca edificiul ce face obiectul litigiului nu se afla pe terenul reclamantilor, ci pe terenul apartinand domeniului public, aspect confirmat de adresa inaintata de Primaria Lunguletu, iar ca urmare a contestarii amplasamentului cladirii, s-a incuviintat efectuarea unei expertize de specialitate pentru verificarea acestei imprejurari.
S-a mentionat ca pe parcursul judecatii, reclamantii nu au achitat onorariul necesar intocmirii lucrarii si au renuntat la aceasta proba, conditii in care instanta a constatat, in lipsa probelor, ca reclamantii sunt proprietari in virtutea accesiunii imobiliare.
Se solicita efectuarea unei expertize topografice pentru determinarea regimului terenului pe care este amplasata constructia in litigiu si, in ipoteza in care se va constatat ca este situata pe terenul reclamantilor , apelanta solicita efectuarea unui supliment de expertiza in specialitatea constructii, intrucat valoarea stabilita este derizorie, in conditiile in care edificiul masoara 100 mp., are destinatia de spatiu comercial si se afla in zona cu vad comercial.
In subsidiar se solicita modificarea sentintei si respingerea cererii.
In drept se invoca art. 282 Cod procedura civila.
La termenul de judecata din data de 10.12.2009, in temeiul art. 282 ind.1 Cod procedura civila si fata de valoarea obiectului litigiului, situata sub 100.000 lei, tribunalul a calificat drept recurs calea de atac.
In sedinta publica din 21.01.2010, aparatorul intimatilor a atasat la dosar, in copie, sentinta civila nr. 741/19.03. 2007 pronuntata in dosarul nr. 3662/2006 al Judecatoriei Racari, in raport cu care aparatorul recurentei a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat.
Prin decizia civila pronuntata la 21.01.2010, s-a respins ca nefondata exceptia invocata si ca neintemeiat recursul.
S-a retinut ca prin sentinta civila nr. 741/19.03.2007 s-a respins cererea reclamantilor D.A. si I.G. avand ca obiect constatarea calitatii de proprietari a acestora asupra constructiei cu 3 camere, edificata de parata D.M. pe terenul proprietarilor, fara a se intra in cercetarea fondului, apreciindu-se ca aceasta este inadmisibila.
Potrivit considerentelor hotararii, actiunea nu a putut fi primita intrucat a fost promovata de 2 din cei 3 coindivizari ai terenului, imprejurare considerata ca fiind un impediment ce ar fi echivalent cu recunoasterea calitatii de proprietar doar pentru o parte din titularii dreptului indiviz.
Or, in speta de fata, toti succesorii proprietarului terenului, I.V., au cerut constatarea dreptului lor asupra constructiei, prin succesiune.
Prin urmare, in lipsa unei sentinte anterioare care sa fi rezolvat fondul litigiului, nu exista autoritatea de lucru judecat in sensul art. 1202 Cod civil, considerent pentru care exceptia invocata va fi respinsa.
Neintemeiate au fost considerate si criticile privitoare la solutia fondului.
Astfel, la judecata in prima instanta, recurenta parata, a recunoscut in mod neechivoc, prin intampinare ( fila 17) ca imobilul constructie pe care l-a dobandit prin cumparare, este situat in prezent pe ternul proprietatea reclamantului D.A.
In aceste imprejurari efectuarea unei expertize topografice pentru determinarea perimetrului amplasarii cladirii cu destinatie comerciala nu mai era nici utila si nici concludenta pentru dezlegarea pricinii, recunoasterea unei imprejurari semnificand un act unilateral si irevocabil din partea autorului recunoasterii.
Pe de alta parte, expertiza in specialitatea constructii nu a fost contestata la judecata fondului in termenul prevazut de art. 212 (2) Cod procedura civila, imprejurare in care a operat decaderea recurentei din dreptul de a formula obiectiuni direct in calea de atac.
Fata de cele ce preced, tribunalul a apreciat solutia instantei de fond ca fiind temeinica si in acord cu dispozitiile art.494 alin.3 teza a II-a Cod civil care reglementeaza situatia constructorului de buna credinta, considerent pentru care s-a respins recursul potrivit art. 312 alin.1 Cod procedura civila si s-a mentinut hotararea atacata.
1