Procedura insolventei. Procedura inscrierii in fals. Compatibilitate
Legea nr. 85/2006 - art. 64-67 si art. 73
Codul de procedura civila - art. 180-184
Analiza creantei, din perspectiva conditiilor impuse de lege, cade in mod necesar in cercetarea de temeinicie a judecatorului-sindic, in cadrul unor verificari de fapt, care se circumscriu unui litigiu obisnuit, chiar daca actul normativ care guverneaza procedura insolventei este o lege speciala. Necesitatea unui probatoriu complex sau cu valente speciale, ce ar putea fi analiza unor proceduri de inscriere in fals, este in competenta tribunalului de faliment in masura in care aceste analize sunt edificatoare pentru lamurirea caracterului cert, lichid si exigibil al unei creante declarate pentru inscriere la masa credala.
Pana la cercetarea falsului instanta trebuie sa faca aplicarea dispozitiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, modificata, care statueaza ca la termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante, judecatorul-sindic va solutiona deodata, printr-o singura sentinta, toate contestatiile, chiar daca pentru solutionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe, in acest din urma caz, el putand admite, in tot sau in parte, inscrierea creantelor respective in mod provizoriu in tabelul definitiv al tuturor creditorilor impotriva averii debitorului.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 639 din 5 aprilie 2011, dr. C.B.N.
Prin sentinta comerciala nr. 95 din 20 ianuarie 2011 pronuntata in dosarul nr. 4736/30/2009 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Timis a respins atat exceptia tardivitatii introducerii contestatiei, invocata de creditoarea S.C. R. S.R.L. Oradea, cat si, ca inadmisibila, cererea creditoarei contestatoare S.C.P.A. S. din Timisoara privind demararea procedurii de inscriere in fals a inscrisurilor depuse in probatiune de catre creditoarea S.C. R. S.R.L. Oradea, respingand, totodata, ca neintemeiata contestatia creditoarei S.C.P.A. S. din Timisoara, punandu-i in vedere lichidatorului judiciar S.C. T. S.P.R.L. Timisoara sa intocmeasca tabelul definitiv al creantelor fata de debitoarea S.C. P. S.R.L. Timisoara.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea S.C.P.A. S. din Timisoara, solicitand casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea ca in mod gresit prima instanta i-a respins contestatia pe considerentul ca cererea de inscriere in fals ar fi inadmisibila, intrucat ar excede atributiilor judecatorului-sindic, ceea ce ar insemna ca in procedura insolventei inscrisurile sunt probe absolute, care nu admit o contraproba, lucru neadevarat.
Prin decizia civila nr. 639 din 5 aprilie 2011 pronuntata in dosarul nr. 4736/30/2009* Curtea de Apel Timisoara a admis recursul creditoarei si a casat in parte sentinta comerciala nr. 95 din 20 ianuarie 2011 a Tribunalului Timis, in ceea ce priveste contestatia la tabelul preliminar formulata de creditoarea S.C.P.A. S. din Timisoara, trimitand cauza spre rejudecare aceluiasi tribunal.
Instanta de control judiciar a apreciat ca toate criticile aduse hotararii atacate se subsumeaza motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, care statueaza ca modificarea sau casarea unei hotarari se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii. Aceste dispozitii vizeaza aplicarea unui text de lege strain situatiei de fapt prin restrangerea sau extinderea nejustificata a aplicarii normelor unei situatii de fapt determinata, interpretarea si aplicarea gresita a textului de lege la o anumita situatie de fapt sau incalcarea unor principii generale de drept.
Potrivit art. 64 si 65 din Legea nr. 85/2006, modificata, in forma in vigoare la data depunerii declaratiilor de creanta, cu exceptia salariatilor ale caror creante vor fi inregistrate de administratorul judiciar conform evidentelor contabile, toti ceilalti creditori, ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creantelor in termenul fixat in sentinta de declansare a procedurii, cererile de creante urmand sa fie inregistrate intr-un registru, care se va pastra la grefa tribunalului. Cererea de admitere a creantelor trebuie facuta chiar daca acestea nu sunt stabilite printr-un titlu, creantele nescadente sau sub conditie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credala si vor fi indreptatite sa participe la distribuiri de sume in masura ingaduita de prezenta lege. Sunt considerate sub conditie si acele creante care pot fi valorificate impotriva debitorului numai dupa executarea unui codebitor principal. Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorata, temeiul creantei, precum si mentiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinta sau garantii, la cerere trebuind sa fie anexate documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii. Acelasi act normativ, in art. 66 si 67, prevede ca toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevazute de prezenta lege, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii. Administratorul judiciar va proceda de indata la verificarea fiecarei cereri si a documentelor depuse si va efectua o cercetare amanuntita pentru a stabili legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea fiecarei creante, in vederea indeplinirii acestei atributii el putand solicita explicatii de la debitor si va putea sa poarte discutii cu fiecare creditor, solicitandu-i, daca considera necesar, informatii si documente suplimentare.
Este fara indoiala ca, raportat la textele citate si la documentele justificative care au fost anexate de catre intimata S.C. R. S.R.L. Oradea cererii sale de declarare a creantei, in mod judicios lichidatorul judiciar al debitoarei S.C. P. S.R.L. Timisoara a inscris aceasta societate creditoare pe tabelul preliminar cu suma de 524.480,19 lei. Insa, dat fiind faptul ca un alt creditor, recurenta S.C.P.A. S. din Timisoara, a formulat contestatie impotriva inscrierii creantei respectivei societati, iar in dovedirea temeiniciei contestatiei s-a si inscris in fals in privinta mai multor inscrisuri care au stat la baza admiterii cererii de declarare a creantei intimatei, practicianul neputand sa formuleze niciun punct de vedere in aceasta privinta intrucat nu detine actele contabile ale debitoarei, verificarile sale limitandu-se, asa cum reiese din cuprinsul intampinarii depuse de S.C. T. S.P.R.L. Timisoara, doar la analiza documentelor justificative prezentate de creditor, solicitarea de explicatii, in conditiile art. 67 alin. (2) din legea-cadru, trebuind facuta doar in masura in care acesta o considera necesara, ceea ce nu a fost cazul in speta, in mod gresit judecatorul-sindic a respins ca inadmisibila cererea contestatoarei pentru urmarea procedurii inscrierii in fals.
Aceasta, intrucat nu se poate sustine cu temei ca analiza unor proceduri ale inscrierii in fals nu este de competenta judecatorului-sindic, in masura in care aceste analize sunt edificatoare pentru lamurirea caracterului cert, lichid si exigibil al creantei unei persoane care solicita inscrierea sa pe tabelul preliminar al creditorilor societatii debitoare. Analiza creantei, din perspectiva conditiilor impuse de lege, cade in mod necesar in cercetarea de temeinicie a judecatorului-sindic, in cadrul unor verificari de fapt, care se circumscriu unui litigiu obisnuit, chiar daca actul normativ care guverneaza procedura insolventei este o lege speciala. Nu se poate retine ca necesitatea unui probatoriu complex sau cu valente speciale, ce ar putea fi dat de urmarea procedurii inscrierii in fals, nu cade in competenta tribunalului de faliment in masura in care aceste analize sunt edificatoare pentru lamurirea certitudinii unei creante declarate pentru inscriere la masa credala, fiind eronate statuarile primei instante in sensul ca o asemenea cerere ar excede atributiilor judecatorului-sindic, asa cum sunt ele limitativ enumerate de art. 11 din Legea nr. 85/2006, textul mentionat reglementand doar "principalele atributii ale judecatorului-sindic" in cadrul acestei legi.
Tocmai pentru ca, dupa cum o recunoaste si intimata creditoare prin intampinarea formulata in cauza, potrivit istoricului emis de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis sub nr. 3686/27.01.2010, dl. I.F. a fost administratorul debitoarei S.C. P. S.R.L. Timisoara in perioada 18 octombrie 2007-20 noiembrie 2008, iar toate documentele referitoare la relatia comerciala dintre cele doua societati, respectiv contractul de vanzare-cumparare nr. 43/19.06.2008, facturile fiscale emise in perioada 19.06.2008-31.10.2008 si biletele la ordin din 25 septembrie 2008, pentru suma de 22.013,34 lei, din 6 octombrie 2008, pentru suma de 27.998,86 lei si din 6 octombrie 2008, pentru suma de 46.581,21 lei, au fost intocmite in perioada mandatului sau, iar aceste documente, care au sta la baza inscrierii creantei S.C. R. S.R.L. Oradea pe tabelul preliminar, sunt contestate de catre un alt participant la procedura insolventei, cererea de inscriere in fals trebuia sa fie primita, fiind nu numai admisibila, ci si pertinenta, utila si concludenta pentru justa si legala solutionare a cauzei, pana la cercetarea falsului judecatorul-sindic trebuind ca faca aplicarea dispozitiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, modificata, care statueaza ca la termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante, judecatorul-sindic va solutiona deodata, printr-o singura sentinta, toate contestatiile, chiar daca pentru solutionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe, in acest din urma caz, el putand admite, in tot sau in parte, inscrierea creantelor respective in mod provizoriu in tabelul definitiv al tuturor creditorilor impotriva averii debitorului.
Apararile creditoarei intimate in sensul ca, in mod corect tribunalul ar fi respins ca inadmisibila cererea contestatoarei pe motiv ca actul de vanzare-cumparare nr. 43/19.06.2008 a fost semnat si stampilat de catre fostul administrator social al debitoarei S.C. P. S.R.L. Timisoara, fiind perfect valabil, la fel ca facturile si biletele la ordin emise in temeiul acestuia, deoarece semnatura reprezentantului societatii este aceeasi pe contract, facturile incasate, facturile neincasate, biletele la ordin acceptate la plata si cele refuzate, atat contractul, cat si biletele la ordin purtand amprenta stampilei societatii peste semnatura reprezentantului legal al persoanei juridice, iar aceasta stampila nu a fost declarata pierduta sau furata, ca, de altfel, nici instrumentele de plata, biletele la ordin contestate fiind refuzate la plata pentru "lipsa totala de disponibil" si nu pentru "lipsa mandat semnatar", fiind de prisos ca trasul sa-i comunice "lipsa disponibilului" daca instrumentul de plata nu ar indeplini conditiile de forma si de fond impuse de legiuitor [art. 104 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 58/1934, modificata, pct. 36 teza II si pct. 60 din Norma nr. 6/1994 a Bancii Nationale a Romaniei] vor fi inlaturate, intrucat o eventuala falsificare a semnaturii reprezentantului sau a stampilei unei societati nu poate fi cercetata si stabilita cu certitudine decat intr-o procedura judiciara si nu in urma verificarii administrative efectuata de catre functionarul bancii cu ocazia stabilirii existentei "semnaturii autorizate", respectiv a conformitatii acesteia cu specimenul depus la banca.
Chiar si in conditiile in care debitoare a achitat o parte dintre facturi, cercetarea falsului documentelor justificative anexate de un creditor declaratiei sale de inscriere a creantei nu poate fi, de plano, respinsa, dat fiind faptul ca ceea ce se defaima ca fiind fals sunt, printre alte acte, facturile neplatite, deci, cele neacceptate la plata, iar urmarea procedurii reglementate de art. 183 si 184 din Codul de procedura civila nu constituie o masura de tergiversare a procedurii de executare colectiva, cum nejustificat sustine intimata S.C. R. S.R.L. Oradea, creanta contestata urmand, asa cum s-a aratat deja, sa fie inscrisa pe tabel in mod provizoriu. Pe de alta parte, sunt neintemeiate sustinerile lichidatorului judiciar, potrivit carora in speta nu ar fi indeplinite cerintele prevazute de art. 180-184 din Codul de procedura civila pentru ca procedura falsului poate fi utilizata in cazul inscrisurilor sub semnatura privata numai daca se arata ca sunt false si se indica autorul falsului, intrucat aceasta din urma conditie este ceruta numai pentru suspendarea judecatii, in temeiul art. 183 din cod.