Curtea de Apel Oradea
Sectia penala si pentru cauze cu minori Casare cu trimitere.
Art.385/9 alin.1 pct.3 Cod procedura penala. Incompatibilitate
Judecatorul care, in motivarea incheierii prin care a solutionat o cerere de autorizare a perchezitiei, devine incompatibil sa solutioneze propunerea de arestare preventiva a inculpatului, daca in motivarea primei incheieri arata in mod explicit ca exista probe sau indicii temeinice care duc la formarea unei banuieli legitime ca inculpatul ar fi comis o fapta prevazuta de legea penala, deoarece face aprecieri cu privire la indeplinirea cerintelor art.143 Cod procedura penala, fiind incident art. 47 alin. 2 Cod procedura penala.
INCHEIEREA PENALA NR.47/I/R/26.07.2012
Dosar nr. 7177/111/2012
Prin Incheierea de arestare preventiva nr.44 din 25 iulie 2012, Tribunalul Bihor in baza art.136 alin.5, art 143, art.149/1 alin.12 Cod procedura penala cu referire la art.146 al.10 Cod procedura penala si art.148 alin.1 lit. f si art.151 Cod procedura penala, a dispus arestarea preventiva a inculpatilor A.B.F. , F.G.M si P.I.D. pentru o durata de 29 de zile, incepand cu data de 25.07.2012 pana la 22.08.2012 inclusiv.
A constatat ca inculpatul A.B.F. a fost retinut incepand cu data de 24.07.2012 ora 13,30.
A constatat ca inculpatul F.G.M. a fost retinut incepand cu data de 24.07.2012 ora 14,20.
A constatat ca inculpatul P.I.D.a fost retinut incepand cu data de 25.07.2012 ora 01,30.
Impotriva acestora s-au emis mandate de arestare preventiva conform art.146 alin.12, 149/1 alin.12 cu ref.la art.146 alin.10 Cod procedura penala, 151 Cod procedura penala, cu incepere de la 25.07.2012 pana la 22.08.2012 inclusiv.
Onorariul aparatorului din oficiu M.S. conform imputernicirii avocatiale din oficiu nr.3803/25.07.2012 in suma de 100 lei s-a dispus sa se vireze din fondurile Ministerului Justitiei in favoarea Baroului Bihor.
Conform art.137/1 alin.2 Cod procedura penala despre arestarea inculpatilor s-a dispus sa fie instiintati apartinatorii prin intermediul organelor de ancheta.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele :
Prin referatul inregistrat la instanta la data de 25.07.2012, intocmit in dosarul nr.82/D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Oradea, s-a solicitat arestarea preventiva a inculpatilor :
1. A.B.F. pentru comiterea infractiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prev. si ped. de art. 2 alin. 1 din L.143/2000, constand in aceea ca in cursul anului 2012 a procurat si detinut mai multe sute de grame de rezina de cannabis - droguri ce face parte din Tabelul III - Anexa la Legea 143/2000, de la inculpatul F.G.M., droguri pe care le-a valorificat cu suma de 50 - 60 lei, catre persoane din anturajul sau, sau a inc. F.G.M., de pe raza judetului Bihor, inclusiv colaboratorului si investigatorului, autorizati in cauza, activitate infractionala ce a fost epuizata la data de 24.07.2012, cu ocazia prinderii acestuia in flagrant, imediat dupa ce a valorificat colaboratorului si investigatorului, autorizati in cauza cantitatea de 257 grame rezina de cannabis, cu suma de 2 800 euro.
2. F.G.M. pentru comiterea infractiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prev. si ped. de art. 2 alin. 1 din L.143/2000, constand in aceea ca in cursul anului 2012 a procurat si detinut mi multe sute de grame de rezina de cannabis - droguri ce face parte din Tabelul III - Anexa la Legea 143/2000, de la inculpatul P.I.D., droguri pe care le-a comercializat fie direct, fie prin intermediul inculpatului A.B.F., catre persoane de incredere din anturajul acestora, de pe raza judetului Bihor, inclusiv colaboratorului si a investigatorului, autorizati in cauza, activitate infractionala ce a fost epuizata la data de 24.07.2012, cu ocazia prinderii acestuia in flagrant, imediat dupa ce a intrat in posesia sumei de 800 de euro, de la inc. A.B.F., bani proveniti din valorificarea drogurilor de catre acesta din urma, investigatorului si colaboratorului, autorizati in cauza.
3. P.I.D. pentru comiterea infractiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prev. si ped. de art. 2 alin. 1 din L.143/2000, constand in aceea ca, in perioada 2011- 2012 a procurat si detinut, fara drept mai multe kg. de rezina de cannabis - droguri ce face parte din Tabelul III - Anexa la Legea 143/2000, de la persoane ramase neidentificate, droguri pe care le-a depozitat in locuinta folosita de catre acesta, situata in O. str. S. nr.13, ap.11, si pe care ulterior, in mod repetat, o parte le-a predat inculpatului F.G.M., respectiv acesta din urma a intrat in posesia altei parti din acele droguri, cu scopul de a le valorifica catre diverse persoane din anturajul sau, activitate infractionala ce a fost epuizata in seara zilei de 24.07.2012, cu ocazia perchezitiei domiciliare efectuata in respectivul imobil, unde au fost descoperite si ridicata cantitatea de 1582 gram rezina de cannabis.
In drept s-au invocat dispozitiile art.143, art.146 si art.148 alin.1 lit.f Cod procedura penala .
Din actele si lucrarile dosarului tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin ordonantele din 24 iulie 2012, respectiv 25 iulie 2012 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale pentru infractiunile aratate mai sus fata de inculpati, retinandu-se aceeasi stare de fapt ca si cea descrisa in referatul cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive, iar prin ordonantele din 24 iulie 2012, respectiv 25 iulie 2012 s-a dispus retinerea acestora pentru o durata de 24 de ore.
Tribunalul a retinut ca legiuitorul a conditionat luarea masurii preventive a inculpatului de indeplinirea cumulativa a trei conditii de fond, respectiv existenta unor probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala conform art.148 alin.1 rap. la art.143 alin.1 Cod procedura penala, pedeapsa pentru fapta prevazuta de legea penala sa fie detentiunea pe viata sau inchisoarea, conform art.136 alin.1 si 6 Cod procedura penala si sa existe vreunul din cazurile enuntate expres si limitativ de art.148 alin.1 lit.a - f Cod procedura penala. La verificarea existentei temeiurilor de arestare, dispozitiile legii interne trebuie analizate si prin prisma prevederilor art.5 din CEDO, care a statuat ca privarea de libertate a unei persoane este o masura atat de grava, incat ea nu se justifica decat atunci cand alte masuri, mai putin severe, sunt considerate insuficiente, pentru salvgardarea unui interes public sau personal care ar impune detentia.
Cu privire la conditia existentei unor probe sau indicii temeinice ca inculpatii au savarsit o fapta prevazuta de legea penala, tribunalul a retinut ca in aceasta faza procesuala nu se examineaza amanuntit toate probele administrate in cauza pentru a se convinge de vinovatia persoanei acuzate, ci se analizeaza aceste probe pentru a verifica, stabili si a se convinge ca din cuprinsul acestora rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit faptele pentru care este cercetata. Ca atare, din probele administrate pana in prezent, respectiv: procesele-verbale intocmite la data de 09.07.2012, 17.07.2012, 20.07.2012, 23.07.2012 si 24.07.2012 de catre investigatorul sub acoperire si persoana de legatura care contin imprejurarile cumpararii de droguri de la inculpatii F.G.M. si A.B.F., respectiv cantitatile de droguri pe care acestia le mai detin in vederea valorificarii lor; rezolutiile motivate din 10.07.2012, 18.07.2012 si 24.07.2012 prin care s-au dispus expertizarea fizico-chimica a cantitatilor de cannabis, predate de colaboratori investigatorului, respectiv persoanei de legatura, droguri cumparate de la inculpatii F.G.M., A.B.F. si P.I.D. si plansa foto; raportul de expertiza tehnico-stiintifica nr. 2345429 din 12.07.2012 intocmit de Laboratorul de Analiza si Profil al Drogurilor din cadrul BCCO Cluj-Napoca, din concluziile caruia rezulta ca drogurile valorificate de inculpatul F.G.M. si inculpatul A.B.F. in data de 09.07.2012, colaboratorului autorizat in cauza cu numele de cod "V.G." cu suma de 250 lei, sunt constituite din cantitatea de 5,3 grame rezina de cannabis, droguri in care s-a pus in evidenta tetrahidrocannabinolul (THC), substanta psihotropa, biosintetizata de planta Cannabis; notele privind convorbirile telefonice, autorizate in cauza, efectuate/primite de inculpatii F.G.M. si A.B.F. cu colaboratorul autorizat in cauza precum si cu alte persoane implicate, privind conditiile procurarii si valorificarii de asemenea droguri; procesul-verbal de constatare a efectuarii actelor premergatoare intocmit la data de 24.07.2012; procesele-verbale de constatare a infractiunii flagrante din data de 24.07.2012 si plansele foto privind pe inculpatii F.G.M. si A.B.F.; proces-verbal din data de 24.07.2012 de consemnare a seriilor bancnotelor folosite la cumpararea de droguri; declaratiile martorilor asistenti: F.A.V., K.A.; declaratiile inv./inc. F.G.M., A.B.F. de recunoastere a faptei, declaratii mentinute si in fata judecatorului; procesul-verbal de perchezitie domiciliara efectuata la locuinta din O. folosita de catre inculpatul P.I.D.si plansa foto; rezulta existenta unor probe sau indicii temeinice ca inculpatii au savarsit o fapta prevazuta de legea penala.
Inculpatii A.B.F. si F.G.M. recunosc constant in toate declaratiile date inclusiv in fata judecatorului, invinuirea care li se aduce, pozitia acestora coroborandu-se cu probele administrate in cauza pana in prezent, mai sus enumerate.
In ceea ce-l priveste pe inculpatul P.I.D., acesta sustine ca inculpatul F.G.M. este nesincer, conduita determinata de invidia pe care o nutreste fata de el deoarece in ultima perioada de timp a inceput sa se descurce mult mai bine financiar. Arata ca nu cunoaste in ce imprejurari au ajuns sa fie depozitate drogurile in imobilul apartinand fostei sale prietene si de altfel detineau cheie de acces la locuinta mai multe persoane - inculpatul F.G.M., surorile fostei sale prietene, verisori, prieteni, locatia respectiva fiind destinata intretinerii de raporturi sexuale. In privinta acestui inculpat, presupunerea rezonabila ca a comis fapta de care este invinuit, rezulta din probele administrate in cauza pana la acest moment. Inculpatul F.G.M. sustine cu prilejul audierii la procuror (declaratie mentinuta in fata instantei) ca inculpatul P.I.D. era dator cu 5.000 lei si cunoscand ca acesta din urma detine o cantitate apreciabila de rezina de canabis la locuinta prietenei sale situata in O. str. S., nr.13, ap.11, i-a propus ca in schimbul respectivei sume de bani sa-i dea droguri pentru ca sa le valorifice, urmand ca F.G.M. sa-si recupereze in aceasta maniera respectiva suma de bani. In aceste imprejurari inculpatul F.G.M. sustine ca a primit de la P.I.D. doua casete cu rezina de canabis, iar ulterior, cunoscand unde lasa cheia de acces, a patruns in resedinta acestuia din O. de unde a luat prima data 15 casete, iar a doua oara 13 casete, in total 280 grame. Inculpatul F.G.M. sustine ca intrucat l-a vizitat in mai multe randuri pe P.I.D. la imobilul din O., acesta din urma i-a aratat cantitatea de droguri, aproximativ 2 kg. rezina de canabis, situata intr-o geanta, sub canapeaua din camera.
Apararea inculpatului P.I.D. cum ca este posibil ca alte persoane sa fi plasat drogurile in imobilul respectiv este singulara, nesustinuta de probe si lipsita de veridicitate in conditiile in care in declaratia data la procuror inculpatul arata ca fosta sa prietena nu a lasat in folosinta garsoniera respectiva altor persoane in afara de el, in imobil locuind doar sporadic surorile fostei sale prietene care veneau din Cluj Napoca la Baile Felix. Inculpatul P.I.D. mai sustine ca F.G.M. este nesincer, iar relatia de dusmanie dintre cei doi este determinata de faptul ca F.G.M. este invidios pe castigurile financiare ale lui P.I.D. Totusi, in ciuda acestei relatii de dusmanie, inculpatul P.I.D. nu poate oferi o explicatie plauzibila a sustinerii sale constante cum ca i-a lasat in permanenta o cheie inculpatului F.G.M. chiar daca ce s-a intors definitiv din strainatate. Mai mult in fata instantei, spre deosebire de cele sustinute la procuror, inculpatul precizeaza ca de fapt la imobilul respectiv aveau acces foarte multe persoane, garsoniera fiind cunoscuta ca un spatiu destinat intretinerii de relatii sexuale. Toate aceste afirmatii nu numai ca nu au un rationament logic, dar nici nu se coroboreaza in opinia instantei cu alte mijloace de proba.
Cat priveste conditia ca pedeapsa pentru fapta prevazuta de legea penala sa fie detentiunea pe viata sau inchisoarea, si aceasta este indeplinita luand in considerare incadrarea juridica data de procuror in ordonanta de punere in miscare a actiunii penale.
In ce priveste temeiul prevazut de art.148 alin.1 lit.f Cod de procedura penala, tribunalul a constatat ca sunt realizate ambele conditii de admisibilitate a propunerii de arestare preventiva. Astfel, pedeapsa prevazuta pentru infractiunea retinuta este inchisoarea mai mare de 4 ani. De asemenea, tribunalul a apreciat ca este indeplinita si conditia privind existenta unor probe certe ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol social concret pentru ordinea publica ce rezulta din circumstantele reale ale comiterii faptelor, perioada de timp in care inculpatii si-au desfasurat activitatea, numarul persoanelor implicate, cantitatea si tipul de drog ce a facut obiectul traficarii, aproximativ 2 kg rezina de cannabis, fiind de notorietate capacitatea acestui drog de a crea in mod gratuit dependenta consumatorilor, numarul actelor materiale prin care s-au comis faptele (ce reliefeaza imprejurarea ca doar interventia organelor judiciare a fost in masura sa sisteze aceasta activitate infractionala), precum si veniturile extrem de mari obtinute din activitatea infractionala. Totodata, tribunalul a retinut ca rezonanta sociala deosebita a unor asemenea fapte, rezonanta reflectata zilnic in mass media, este de natura sa determine aprecierea ca lasarea in libertate a autorului unor asemenea fapte ar putea naste un pericol pentru ordinea publica prin afectarea in mod negativ a sentimentului de siguranta al cetatenilor in legatura cu eficacitatea masurilor luate pentru diminuarea acestui fenomen, precum si in legatura cu aplicarea ferma a legii penale de catre organele judiciare.
Toate aceste elemente dovedesc cu prisosinta pericolul concret pentru ordinea publica pe care il reprezinta inculpatii daca ar fi lasati in libertate, fiind incident temeiul prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod procedura penala.
Aspectul ca inculpatii F.G.M. si A.B.F. sunt sinceri nu poate fi apreciat de instanta in sensul de a fi o cauza care inlatura pericolul pentru ordinea publica, ci doar ar putea fi avut in vedere ca o circumstanta personala atenuanta la solutionarea pe fond a cauzei, in ipoteza in care, se va dovedi vinovatia acestora.
Aceste circumstante au fost analizate de instanta prin prisma scopului masurilor preventive, acela de a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori a se impiedica sustragerea inculpatilor de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, conform art.136 alin.1 Cod procedura penala si prin prisma exigentelor impuse de CEDO cand este vorba de detentia preventiva a unor persoane.
Ca urmare, tribunalul a admis propunerea si a dispus arestarea preventiva a celor trei inculpati pe o durata de 29 de zile, incepand cu data de 25.07.2012 pana la 22.08.2012 inclusiv.
A constatat ca inculpatul A.B.F. a fost retinut incepand cu data de 24.07.2012 ora 13,30.
A constatat ca inculpatul F.G.M. a fost retinut incepand cu data de 24.07.2012 ora 14,20.
A constatat ca inculpatul P.I.D.a fost retinut incepand cu data de 25.07.2012 ora 01,30.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal, au declarat recurs inculpatii, fara a-l motiva in scris. Cu ocazia sustinerii orale, pentru inculpatii F.G.M. si P.I.D. s-a invocat faptul ca judecatorul care a solutionat propunerea de arestare preventiva isi exprimase anterior parerea asupra solutiei ce putea fi data in cauza prin motivarea pe care a facut-o in incheierea prin care a solutionat solicitarea parchetului de incuviintare a efectuarii perchezitiei. In subsidiar, pentru inculpatul P.I.D., s-a invocat neindeplinirea cerintelor art. 143 C.pr.pen. Pentru toti inculpatii, s-a invocat inaplicabilitatea in cauza a temeiului de arestare prevazut de art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen.
Examinand incheierea atacata prin prisma recursurilor declarate in cauza, cat si din oficiu, curtea retine urmatoarele:
Curtea apreciaza ca primul motiv de recurs ce se impune a fi analizat este cel al incompatibilitatii judecatorului de a solutiona propunerea de arestare preventiva.
De la inceput se impune a se observa ca, de principiu, judecatorul care solutioneaza o cerere de autorizare a perchezitiei nu devine incompatibil sa solutioneze o viitoare propunere de arestare preventiva, un astfel de caz de incompatibilitate nefiind prevazut de lege. Este si normal sa fie asa deoarece in cazul solutionarii cererii de autorizare a perchezitiei se analizeaza, conform art. 100 Cod procedura penala, daca efectuarea acestui act procesual este necesara cauzei prin prisma posibilitatii (bazata pe indicii temeinice) ca ceva ce poate constitui mijloc de proba sa se afle intr-un anume loc. Ceea ce intereseaza este doar ca urmarirea penala sa fie inceputa in cauza, fara a avea vreo importanta daca persoana al carui imobil se perchezitioneaza se banuieste sau nu ca ar fi comis vreo fapta penala (poate fi perchezitionata, de exemplu, locuinta unei persoane care nu are calitatea de invinuit in cauza). In timp ce, in cazul propunerii de arestare preventiva, analiza vizeaza in primul rand, daca exista probe sau indicii temeinice ca invinuitul/inculpatul ar fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala, si abia daca se retine existenta acestora se trece la analiza celorlalte conditii. Prin urmare, analiza efectuata in cazul primei nu ar trebuie sa se suprapuna cu cea de-a doua.
Cu toate acestea, judecatorul care solutioneaza o cerere de autorizare a perchezitiei poate deveni incompatibil sa solutioneze o viitoare propunere de arestare preventiva daca in motivarea primei arata in mod explicit ca exista probe sau indicii temeinice ce duc la formarea unei banuieli legitime ca o anumita persoana ar fi comis o fapta prevazuta de legea penala, ceea ce echivaleaza cu aprecierea ca fiind indeplinite cerintele art. 143 Cod procedura penala. In aceasta situatie, devine incident in cauza cazul de incompatibilitate prevazut de art. 47 alin. 2 Cod procedura penala. Intr-o astfel de situatie ne aflam in speta.
Astfel, judecatorul care a solutionat propunerea de arestare preventiva a inculpatilor, solutionase anterior si cererea de autorizare a perchezitiei prin incheierea nr. 26/24.07.2012 a Tribunalului Bihor. In motivarea acesteia, arata ca "instanta retine ca in cauza sunt date si indicii temeinice (presupuneri rezonabile) din care rezulta ca invinuitul F.G.M. ar fi procurat si ar fi detinut rezina de canabis, droguri pe care le-ar fi primit de la faptuitorul P.I.D., care ar mai detine aproximativ 2 kg asemenea droguri_" Formularea folosita de judecatorul fondului nu exprima, asa cum s-a sustinut de catre aparare, o pronuntare clara asupra vinovatiei, ci doar o presupunere ca cei doi actualmente inculpati - F.G.M. si P.I.D. - ar fi savarsit fapte de natura penala. Aceasta este insa suficient pentru a atrage incidenta dispozitiilor art. 47 alin. 2 Cod procedura penala deoarece, asa cum am mai aratat, aceasta presupunere este suficienta pentru a constata indeplinirea uneia dintre conditiile cerute pentru a se putea dispune arestarea.
In ceea ce priveste intinderea acestei incompatibilitati asupra cauzei, curtea apreciaza ca produce efecte doar in ceea ce ii priveste pe cei doi inculpati - F.G.M. si P.I.D. - intrucat fraza respectiva vizeaza doar presupusa activitate a acestora. Ea nu poate fi extinsa si cu privire la inculpatul A.B.F. - de altfel pentru acesta nici nu s-a invocat acest aspect - deoarece judecatorul fondului nu a facut nici o referire cu privire la acesta in motivarea incheierii prin care s-a autorizat perchezitia si la solutionarea propunerii de arestare preventiva se analizeaza distinct, pentru fiecare inculpat in parte daca exista probe si indicii temeinice ca ar fi savarsit fapta sau fapte prevazute de legea penala, iar daca da, se trece la analiza celorlalte conditii.
In consecinta, pentru inculpatii F.G.M. si P.I.D. este incident cazul de casare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 3 C.pr.pen., caz ce impiedica instanta de recurs sa treaca la analiza celorlalte motive invocate, iar pentru inculpatul Avram nu.
Cu privire la acest din urma inculpat, curtea retine ca in mod temeinic, tribunalul a stabilit ca in cauza exista probe si indicii temeinice care sa faca verosimila banuiala ca acesta ar fi savarsit faptele retinute in sarcina sa si anume ca in cursul anului 2012, inculpatul A.B.F. a detinut o cantitate destul de mare de rezina de canabis si a valorificat acest drog persoanelor din anturajul sau, cu pretul de 50-60 lei/gram. Declaratiile sale constante de recunoastere se coroboreaza cu celelalte probe administrate pana in prezent in cauza, probe a caror analiza a efectuat-o corect judecatorul fondului.
In mod corect, a retinut ca este incident temeiul de arestare preventiva prevazut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedura penala. Astfel, prima cerinta a acestui text de lege care vizeaza limitele de pedeapsa nu comporta nici un fel de discutii. Inculpatul A.B.F. este acuzat ca ar fi comis infractiunea de trafic de droguri de risc prevazuta de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, infractiune pentru care pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 15 ani. Cu privire la pericolul pentru ordinea publica, cea de-a doua conditie prevazuta de textul invocat, apreciem ca acesta rezulta din perioada destul de lunga in care se banuieste ca s-ar fi desfasurat activitatea presupus infractionala, numarul persoanelor carora le erau destinate aceste droguri, varsta acestora (persoane tinere si astfel usor influentabile, usor de tentat sa consume asemenea substante), cantitatea relativ mare de droguri vandute, frecventa vanzarilor. De asemenea, trebuie avut in vedere ca, in timp, cantitatile vandute au fost din ce in ce mai mari. Nu in ultimul rand, trebuie avut in vedere si scopul urmarit, si anume obtinerea unor avantaje materiale, precum si faptul ca banii obtinuti din vanzarea de droguri erau reinvestiti in aceeasi activitate, ceea ce duce la banuiala ca, fara interventia organelor judiciare, activitatea presupus infractionala ar fi continuat chiar cu o mai mare amploare.
Fata de cele expuse mai sus, curtea apreciaza ca, in acest moment, masura arestarii preventive se impune, ea fiind necesara pentru buna desfasurare a urmaririi penale care este in faza incipienta. Luarea unei masuri alternative arestarii, nu este oportuna avand in vedere stadiul procesului penal.
In consecinta, curtea in baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala a respins ca nefondat recursul penal formulat de inculpatul A.B.F. impotriva incheierii penale nr. 44 din 25.07.2012 pronuntata de Tribunalul Bihor, obligandu-l pe inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea statului, in recurs.
In baza art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedura penala a admis recursurile penale declarate de inculpatii F.G.M. si P.I.D. impotriva incheierii penale nr. 44 din 25.07.2012 pronuntata de Tribunalul Bihor, pe care a casat-o si a dispus rejudecarea propunerii de arestare preventiva a celor doi inculpati de catre Tribunalul Bihor, tinand seama de considerentele prezentei decizii. In rejudecare, vor fi analizate si aspectele invocate ca motive subsidiare de recurs de acesti inculpati.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute in vedere cu ocazia rejudecarii cauzei.
S-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatilor F.G.M. si P.I.D.daca nu sunt arestati in alta cauza.
Solicitarea parchetului de a-i mentine pe acesti doi inculpati in stare de arest este total neintemeiata. Nu exista nici o dispozitie legala care sa permita aceasta, iar incheierea Tribunalului Bihor, casata fiind, nu poate produce nici un fel de efect in acest sens.