Despagubiri acordate pentru prejudiciul moral, in baza Legii nr. 221/2009. Desfiintarea temeiului juridic al actiunii, in apel, ca urmare a admiterii exceptiei de neconstitutionalitate. Consecinte
Constitutia Romaniei republicata - art. 147 alin. (1)
Legea nr. 47/1992 republicata - art. 31 alin. (3)
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constitutie "Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei".
Astfel, fiind desfiintat, in apel, temeiul juridic al actiunii, respectiv art. 5 alin. (1) lit. "a" din Legea nr. 221/2009, prin Decizia nr. 1358/21.10.2010 a Curtii Constitutionale, iar in termen de 45 de zile nu au fost puse de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei, se impune solutia schimbarii hotararii primei instante, cu consecinta respingerii actiunii reclamantului.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 644 din 23 martie 2011, G.O.
Prin Sentinta civila nr. 879/19.05.2010, pronuntata in dosarul nr. 4051/115/2009, Tribunalul Caras-Severin a admis in parte actiunea civila, astfel cum a fost precizata de reclamantii A.C. si S.G. impotriva paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. Caras-Severin; a obligat paratul sa plateasca suma de 50.000 Euro, echivalent in lei la data efectuarii platii, pentru fiecare reclamant in parte, cu titlu de daune morale;
Pentru a hotari astfel, prima instanta a avut in vedere, in esenta, ca reclamantii au fost deportati in Campia Baraganului, alaturi de parintii lor, in perioada 18.06.1951-20.12.1955, astfel ca intrunesc conditiile pentru a beneficia de acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin masura stramutarii impusa de autoritati, masura care datorita naturii, duratei si modalitatii de executare poate fi considerata ca afectand in mod determinant situatia reclamantilor, asa incat a considerat indeplinite prevederile art. 3, 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, acordand reclamantilor cate 50.000 euro, cu titlu de daune morale.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul Statul Roman, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, prin D.G.F.P. Caras-Severin, solicitand admiterea apelului si schimbarea sentintei in sensul respingerii actiunii reclamantei ca neintemeiata.
In motivare, paratul apelant a aratat ca sentinta atacata este netemeinica si nelegala, intrucat Legea nr. 221/2009 reclamantii nu au suferit o condamnare, ci au facut obiectul unei masuri administrative cu caracter politic, astfel ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a primi despagubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Paratul apelant a mai sustinut ca acordarea daunelor morale nu se justifica avand in vedere ca drepturile prevazute si acordate in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 reprezinta masuri cu caracter reparatoriu, pentru persoanele care au fost persecutate din motive politice.
Prin Decizia civila nr. 644/A din 23 martie 2011, pronuntata in dosarul nr. 4051/115/2009, Curtea de Apel Timisoara a admis apelul declarat de paratul Statul Roman reprezentat de M.F.P. prin D.G.F.P. Caras-Severin si a schimbat in parte sentinta apelata, in sensul ca a respins in totalitate actiunea reclamantilor A.C. si S.G.
Pentru a prezenta aceasta solutie, Curtea de Apel Timisoara a retinut argumentele ce succed.
Prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curtii Constitutionale, a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si, in consecinta, s-a constatat ca prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt neconstitutionale.
Astfel, Curtea Constitutionala a retinut ca in materia despagubirilor pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate din motive politice in perioada comunista exista doua norme juridice cu aceeasi finalitate, si anume art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 si art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, diferenta constand doar in modalitatea de plata, adica prestatii lunare, in cazul art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 si o suma globala, in cazul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, asa incat despagubirile prevazute in cel de-al doilea text mai sus mentionat nu pot fi considerate drepte, echitabile si rezonabile.
Curtea Constitutionala a mai avut in vedere ca, prin Decretul-lege nr. 118/1990, legiuitorul a stabilit conditiile si cuantumul indemnizatiilor lunare, astfel incat interventia sa prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/1009, dupa 20 de ani de la adoptarea primei reglementari cu acelasi obiect, aduce atingere valorii supreme de dreptate, precizand in acord cu jurisprudenta C.E.D.O. ca atenuarea vechilor violari nu trebuie sa creeze noi nedreptati (Hotararea din 5 noiembrie 2002 in cauza Pincova si Pink contra Cehiei) si ca nu s-ar putea sustine ideea ca, prin adoptarea art. 5 alin. (1) lit. "a" din Legea nr. 221/2001, persoanele in cauza ar putea avea o "speranta legitima" la acordarea despagubirilor morale (Hotararea din 28 septembrie 2004 in cauza Kopecky contra Slovaciei, Decizia asupra admisibilitatii din 2 decembrie 2008 in cauza Slavov si altii contra Bulgariei), cata vreme dispozitia legala este anulata pe calea exercitarii controlului de constitutionalitate al acesteia.
Totodata, Curtea Constitutionala a retinut in motivarea deciziei ca reglementarea criticata incalca normele de tehnica legislativa prevazute de Legea nr. 24/2000, care consacra unicitatea reglementarii in materie, precum si principiul legalitatii, conchizand ca dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, contravin dispozitiilor art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie.
In ceea ce priveste efectele Deciziei nr. 1358/21.10.2010 a Curtii Constitutionale in raport cu cauza de fata, Curtea are in vedere ca sunt aplicabile dispozitiile art. 147 alin. (1) din Constitutie [prevazute si de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992], potrivit carora "Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei".
De asemenea, sunt aplicabile spetei si dispozitiile art. 47 alin. (4) din Constitutie, potrivit carora deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, iar de la data publicarii sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.
Astfel, avand in vedere ca Decizia nr. 1358/21.10.2010 a Curtii Constitutionale a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 761 din 15 noiembrie 2010, iar in intervalul de 45 de zile de la publicare Parlamentul nu a pus de acord prevederile declarate neconstitutionale [art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/1009) cu dispozitiile Constitutiei, rezulta ca aceste prevederi si-au incetat efectele juridice, ceea ce inseamna ca nu mai pot fi aplicate si ca nu mai sunt obligatorii, la fel ca normele abrogate.
Asadar, fiind desfiintat temeiul juridic care a stat la baza admiterii actiunii reclamantilor, respectiv art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, Curtea apreciaza ca se impune in cauza solutia admiterii apelului paratului, cu consecinta schimbarii in parte a hotararii atacate, in sensul respingerii actiunii reclamantilor in totalitate.
Aceasta solutie se impune, chiar daca cauza se afla in apel, avandu-se in vedere ca norma constatata ca fiind neconstitutionala a dat nastere unei situatii juridice legale (obiective), aflata in curs de desfasurare (facta pendentia), care nu este pe deplin constituita pana la pronuntarea unei hotarari definitive.
Or, apelul este devolutiv, ceea ce inseamna ca el readuce in fata instantei de control judiciar toate problemele de fapt si de drept dezbatute in prima instanta, provocand o noua judecata asupra fondului.
Aceasta solutie se impune cu atat mai mult cu cat potrivit art. 322 alin. (1) pct. 10 Cod procedura civila, revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere daca, dupa ce hotararea a ramas definitiva, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiei invocate in acea cauza, declarand neconstitutionala legea sau dispozitia dintr-o lege care a facut obiectul acelei exceptii.