Decizie de concediere disciplinara. Efectele concediului pentru incapacitate temporara de munca asupra termenului de emitere a deciziei de concediere disciplinara
C. muncii, art. 50 alin. (1) lit. b) si art. 268 alin. (1)
Art. 60 alin. (1) lit. a) din Codul muncii instituie o interdictie absoluta privind concedierea angajatilor pe durata incapacitatii temporare de lucru, incapacitate dovedita cu certificat medical eliberat in conditiile legii.
Conform art. 50 alin. (1) lit. b din Codul muncii, contractul individual de munca se suspenda de drept pe perioada concediului medical pentru incapacitate temporara de munca, astfel incat si termenul de emitere a deciziei de concediere disciplinara se suspenda pe aceasta perioada.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 989 din 27 aprilie 2010, dr. C.P.)
Prin sentinta civila nr. 2284/18.11.2009, Tribunalul Timis a admis actiunea formulata de catre reclamantului B.I.C. impotriva paratei SC C.C.HBC Romania SRL, a constatat nulitatea absoluta a Deciziei de concediere nr. 477/21.04.2009, emisa de catre parata, si a repus partile in situatia anterioara emiterii acesteia.
Totodata, a obligat parata sa plateasca reclamantului, cu titlu de despagubiri, o suma egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate, incepand cu data concedierii: 23.04.2009 si pana la data reintegrarii efective a reclamantului.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul Timis a retinut ca, prin Decizia nr. 477/21.04.2009, emisa de parata, s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului, in temeiul art.61 lit. a coroborat cu art.264 alin.1 lit. f din Codul muncii.
Art. 268 alin. (1) din Codul Muncii impune angajatorului sa dispuna aplicarea sanctiunii disciplinare, printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare.
Acest termen curge de la data la care reprezentantul angajatorului - persoana juridica, abilitat sa dispuna concedierea disciplinara, a luat cunostinta de motivul care tine de persoana salariatului, printr-o nota de constatare, referat, proces - verbal. Curgerea termenului de 30 de zile conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a dispune concedierea salariatului.
In speta, asa cum rezulta si din decizia contestata, parata a luat hotararea de a-l concedia pe reclamant, in urma referatului nr.723/18.03.2009, prin care conducerea societatii a fost sesizata cu privire la savarsirea de catre reclamant a unor fapte de natura sa constituie abateri disciplinare.
Prin urmare, la data intocmirii referatului: 18.03.2009, parata cunostea ca reclamantul a savarsit abateri disciplinare, astfel incat tribunalul a apreciat ca termenul de 30 de zile calendaristice de la data constatarii cauzei concedierii a fost depasit, in conditiile in care decizia de concediere a fost emisa in data de 21.04.2009 si comunicata reclamantului la data de 23.04.2009, prin notificarea emisa de BEJ Muntenu Doru - Timisoara.
Angajatorul nu are nici o scuza pentru omisiunea de a emite decizia de concediere inlauntrul termenului de 30 de zile, prevazut in mod expres. Dimpotriva, a manifestat neglijenta ori indiferenta fata de salariatul sau si aceasta conduita culpabila trebuie sanctionata.
In acest context, tribunalul a apreciat ca nu pot fi retinute apararile paratei referitoare la faptul ca, in intervalul de timp cuprins intre momentul luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii si cel al emiterii deciziei de concediere, reclamantul s-a aflat in incapacitate temporara de munca, respectiv in perioada 06.04.2009 - 10.04.2009 si in perioada 13.04.2009 - 17.04.2009, asa cum rezulta din actele medicale depuse la dosar, astfel incat concedierea nu putea fi dispusa, conform art.60 lit. a) Codul muncii. Aceasta intrucat perioada de incapacitate temporara de munca nu suspenda termenul de 30 de zile, angajatorul avand obligatia de a emite decizia de sanctionare in acest termen, cu respectarea dispozitiilor art. 60 lit. a) Codul muncii.
Pe cale de consecinta, in temeiul art. 76 si urm. din Codul Muncii, tribunalul a admis actiunea reclamantului, a constatat nulitatea absoluta a Deciziei nr. 477/21.04.2009, emisa de parata, si a repus partile in situatia anterioara emiterii acesteia .
Parata a declarat recurs impotriva acestei sentinte, aratand ca hotararea recurata a fost data cu aplicarea gresita a legii, astfel incat este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila. Recurenta a sustinut ca termenul de 30 de zile, in care trebuia emisa decizia de concediere, a fost suspendat pe durata incapacitatii temporare de munca in care s-a aflat angajatul.
Intimatul a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a constatat ca recursul este intemeiat si l-a admis pentru urmatoarele motive:
Art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 instituie o interdictie absoluta privind concedierea angajatilor pe durata incapacitatii temporare de lucru, dovedita cu certificat medical, eliberat in conditiile legii, astfel incat parata recurenta nu putea sa emita decizia de concediere in perioada 06.04.2009 - 10.04.2009 si in perioada 13.04.2009 - 17.04.2009, perioade in care reclamantul s-a aflat in concediu medical.
Conform art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003, contractul individual de munca se suspenda de drept pe perioada concediului medical pentru incapacitate temporara de munca. Prin urmare, si termenul de emitere a deciziei de concediere s-a suspendat pe perioada 06.04.2009 - 10.04.2009 si pe perioada 13.04.2009 - 17.04.2009. Astfel, decizia de concediere putea sa fie emisa cel mai tarziu in data de 21.04.2009, termenul de 30 de zile fiind calculat conform art. 101 C.proc.civ.
Avand in vedere cele expuse, in temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (5) C:proc.civ., Curtea a admis recursul paratei, a casat sentinta recurata si a trimis cauza la aceeasi instanta pentru rejudecare in fond.