Somatie de plata. Contestatie la executare. Aparari de fond. Competenta
C.proc.civ., art. 399 - 404
O.G. nr. 5/2001, modificata, art. 10
In procedura somatiei de plata, cel interesat poate face contestatie la executare, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila, prin contestatie debitorul putand invoca aparari de fond impotriva titlului executoriu, cu exceptia cazului in care a formulat cerere in anulare impotriva ordonantei de admitere a cererii creditorului.
Tocmai datorita faptului ca ordonanta care constituie titlu executoriu a fost solutionata de tribunal, iar debitoarea nu a formulat cerere in anulare, nu tribunalul este competent sa judece apararile de fond invocate de contestatoare, ci instanta competenta sa solutioneze contestatia la executare propriu-zisa, respectiv judecatoria.
Chiar daca in cadrul contestatiei la executare se pot formula aparari de fond impotriva titlului executoriu in situatia in care nu s-a promovat cerere in anulare, nu inseamna ca apararile de fond ar putea fi invocate in cadrul contestatie la titlu, pentru ca acestea din urma pot viza doar lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu, fara a se putea contesta insusi titlul executoriu, in ceea ce priveste validitatea sa in fond, apararile de fond putand fi formulate doar prin intermediul unei contestatii la executare propriu-zise.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 836 din 16 iunie 2009
Prin sentinta comerciala nr. 381 din 3 martie 2009 pronuntata in dosarul nr. 5207/108/2008 Tribunalul Arad a respins atat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei S.N. L S.A. Targu-Jiu, cat si cea a inadmisibilitatii invocarii apararilor de fond, respingand contestatia formulata de S.C. C S.A. Arad in contradictoriu cu intimatele S.C. B S.R.L. Bucuresti si S.N. L S.A. Targu-Jiu avand ca obiect lamurirea intelesului, intinderii si aplicarii ordonantei nr. 1470 din 23 iulie 2008 pronuntata de acelasi tribunal in dosarul nr. 2675/108/2008. Cu toate acestea, prima instanta a admis contestatia la executare avand ca obiect apararile de fond impotriva hotararii mentionate, in sensul ca a anulat in parte ordonanta nr. 1470 din 23 iulie 2008 a Tribunalului Arad cu privire la obligarea debitoarei de a achita dobanzile legale pana la data platii sumei de 13.387.792,76 lei cu titlu de pret al carbunelui livrat, mentinand restul obligatiilor.
Impotriva sentintei de mai sus a declarat recurs intimata S.C. B S.R.L. Bucuresti, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitand casarea hotararii atacate si in urma rejudecarii cauzei sa se respinga contestatia la executare avand ca obiect aparari de fond impotriva titlului executoriu.
Prin decizia civila nr. 836 din 16 iunie 2009 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul societatii intimate si a casat in parte hotararea atacata, in ceea ce priveste contestatia la executare avand ca obiect apararile de fond impotriva ordonantei nr. 1470 din 23 iulie 2008 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2675/108/2008, trimitand cauza spre competenta solutionare Judecatoriei Arad, mentinand in rest dispozitiile sentintei recurate.
Pentru a hotari astfel s-a retinut ca, in conformitate cu dispozitiile art. 399 din Codul de procedura civila, impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare, iar daca nu s-a utilizat procedura prevazuta de art. 2811, se poate face contestatie si in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum si in cazul in care organul de executare refuza sa inceapa executarea silita ori sa indeplineasca un act de executare in conditiile prevazute de lege. Nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului nelegal. De asemenea, dupa ce a inceput executarea silita, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare, si anularea incheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie, data fara indeplinirea conditiilor legale. In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac.
Potrivit articolului urmator, contestatia se introduce la instanta de executare. Contestatia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se introduce la instanta care a pronuntat hotararea ce se executa. Daca o asemenea contestatie vizeaza un titlu executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie, competenta de solutionare apartine instantei de executare.
In speta, desi contestatoarea S.C. C S.A. Arad si-a intemeiat cererea introductiva pe art. 399-402 si art. 404 alin. 1 din Codul de procedura civila (adica pe aproape toate textele de lege din cadrul sectiunii a VI-a a Cartii V a Codului de procedura civila), precum si pe art. 10 din O.G. nr. 5/2001, modificata, raportat la petitele formulate - anularea formelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. 88/2008 al B.E.J. R.D. din Bucuresti, suspendarea executarii pana la solutionarea contestatiei, precum si respingerea dobanzii legale aferente obligatiei principale de 13.387.792,76 lei - este in afara oricarei indoieli ca, in realitate, initial partea a promovat doar o contestatie la executare propriu-zisa, cum in mod just a aratat si recurenta.
Abia ulterior, prin completarile de actiune formulate in cauza, respectiv prin "raspunsul la intampinare" depus la termenul din 3 februarie 2009, societatea contestatoare a aratat ca exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Arad invocata de intimata S.C. B S.R.L. Bucuresti se impune a fi respinsa intrucat, in temeiul art. 400 alin. 2 din Codul de procedura civila, ea contesta si titlul executoriu reprezentat de ordonanta nr. 1470 din 23 iulie 2008 a acestei instante, in ceea ce priveste lamurirea intelesului si a intinderii respectivei hotarari, prin obligarea sa la plata unor dobanzi generic enuntate, fara calcularea acestora, precum si actualizarea debitului cu rata inflatiei creanta intimatei creditoare nefiind certa.
Intr-adevar, prin contestatia la titlu se contesta insusi titlul executoriu, dar nu in ceea ce priveste validitatea in fond, ci numai in ceea ce priveste intelesul, intinderea si aplicarea sa. Cu alte cuvinte, dat fiind faptul ca titlul nu este suficient de clar, se impune lamurirea acestuia in vederea unei executari corecte, partile, de obicei debitorul, nefiind de acord cu modul in care s-ar putea face executarea in temeiul acelui titlul. Ca atare, conditia de baza pentru a putea fi primita o asemenea cerere de chemare in judecata este ca in titlul executoriu, reprezentat in speta de o hotarare judecatoreasca, sa contina in dispozitiv, caci numai aceasta parte a hotararii se aduce la indeplinire, in caz de nevoie, pe cale de executare silita, anumite ambiguitati, neclaritati sau solutii susceptibile de interpretare si aplicare diferite.
In conformitate cu art. 404 din Codul de procedura civila, instanta va dispune "lamurirea titlului executoriu", in sensul ca va stabili conditiile si limitele in care va trebui sa se desfasoare executarea silita in baza acelui titlu, iar daca pana la solutionarea contestatiei la executare s-au intreprins anumite acte de executare peste limitele determinate de catre instanta investita cu solutionarea acelei contestatii, acestea se vor desfiinta, urmand sa fie pastrate numai actele care se incadreaza in prevederile lamurite ale titlului.
Practica judiciara in materie a statuat in mod constant ca o contestatie la titlu poate fi admisa doar in acele situatii, rare de altfel, avand in vedere ca una dintre principalele obligatii ale judecatorului este aceea de a stabili daca masurile dispuse prin hotararea pronuntata nu sunt ambigue, in care dispozitivul nu este clar, lipsit de orice echivoc, fara insa, a se putea modifica, pe aceasta cale, situatia retinuta definitiv si irevocabil, deoarece in acest cadru procesual nu se pot pune in discutie si administra probe pentru a se combate situatii de fapt care si-au primit o solutie in procesul de fond, intrucat s-ar aduce atingere principiului puterii lucrului judecat (res iudecata pro veritate habetur). Altfel spus, pe calea contestatiei la executare se pot urmari doar clarificari, daca intr-adevar este cazul, asupra intelesului, intinderii sau a modului de aplicare a titlului executoriu, legiuitorul roman creand in acest fel posibilitatea ca instanta emitenta a titlului sa faca lamuriri de natura a permite executarea fara dificultati a hotararii pusa in opera, si nicidecum modificarea acesteia.
Contestatia la titlu este destinata sa expliciteze dispozitivul hotararii care urmeaza a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silita. Ea nu este si nu poate fi considerata un mijloc procedural creat a anula sau modifica insusi titlul executoriu, o atare finalitate putandu-se realiza doar prin intermediul cailor legale de atac, ordinare sau extraordinare. Deci, instanta competenta a solutiona contestatia nu poate examina imprejurari care vizeaza fondul cauzei si care sunt de natura sa repuna in discutie o hotarare judecatoreasca definitiva sau irevocabila, o solutie contrara incalcand in mod grav principiul autoritatii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. Aceasta, intrucat natura imperativa a dispozitiilor care reglementeaza institutia puterii lucrului judecat impiedica orice tentativa de rediscutare a chestiunilor care privesc fondul cauzei, instanta chemata sa solutioneze o contestatie la executare fiind obligata sa se conformeze si ea, la randul sau, intrutotul titlului executoriu ce se executa si nicidecum sa dispuna modificarea lui, singurele aparari de fond care pot fi invocate fiind cele care vizeaza cauze de stingere a obligatiei care au intervenit dupa ramanerea definitiva a hotararii.
In procedura somatiei de plata reglementata de O.G. nr. 5/2001, modificata, in conformitate cu art. 10, cel interesat poate face contestatie la executare, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila, prin contestatia la executare debitorul putand invoca aparari de fond impotriva titlului executoriu, cu exceptia cazului in care a formulat, potrivit art. 8, cerere in anulare impotriva ordonantei de admitere a cererii creditorului.
Este de necontestat faptul ca contestatoarea S.C. C Arad S.A. nu a promovat cerere in anulare impotriva ordonantei nr. 1470 din 23 iulie 2008 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2675/108/2008, astfel ca ea are deschisa calea procedurala reglementata de norma speciala cuprinsa in O.G. nr. 5/2001, modificata.
Sustinerile contestatoarei intimate in sensul ca, dat fiind faptul ca recurenta nu a atacat si sentinta comerciala nr. 263 din 17 februarie 2009 a Tribunalului Arad, prin care aceasta instanta s-a pronuntat cu privire la competenta judecatoriei de a solutiona contestatia la executare propriu-zisa avand ca obiect anularea actelor de executare silita, precum si cu privire la competenta sa materiala legata de apararile de fond impotriva titlului contestat, inseamna ca ea a acceptat in mod tacit ca respectivele aparari sa fie judecate de catre tribunal si ca, dand dovada de rea-credinta, abia dupa ce a vazut ca solutia ii este nefavorabila a declarat recurs impotriva acesteia invocand tocmai necompetenta primei instante nu pot fi primite deoarece, pe de o parte, sentinta ce formeaza obiectul prezentului control judiciar este supusa recursului in termen de 15 zile de la comunicare, iar intimata S.C. B S.R.L. Bucuresti si-a exercitat dreptul legal de a promova aceasta cale de atac impotriva unei hotarari pe care o apreciaza ca fiind netemeinica si nelegala, ceea ce, evident, nu poate fi considerat ca o dovada a relei sale credinta, iar pe de alta parte, solutia la care a ajuns tribunal in ceea ce priveste declinarea de competenta in favoarea Judecatorie Arad nu constituie nici regulator de competenta si nicio dezlegare data in drept de instanta superioara in temeiul art. 315 din Codul de procedura civila. Cu alte cuvinte, si daca creditoarea intimata nu a declarat recurs in termen de 5 zile de la pronuntarea de catre Tribunalul Arad a sentintei de declinare a competentei de solutionare a contestatiei la executare propriu-zisa promovata de debitoarea S.C. C Arad S.A., hotarare in cadrul careia instanta a mentionat ca amana judecarea contestatiei la titlu avand ca obiect lamurirea intelesului, intinderii si aplicarii ordonantei nr. 1470 din 23 iulie 2008 pronuntata in dosarul nr. 2675/108/2008, inclusiv pentru solutionarea apararilor de fond impotriva respectivului titlu, in lipsa unui text de lege nu se poate sustine cu temei ca partea ar fi decazuta din dreptul de a mai ataca cu recurs hotararea prin care au fost solutionate aceste doua aspecte mentionate.
Norma care reglementeaza competenta instantelor de a solutiona contestatiile la executare, atat competenta materiala, cat si cea teritoriala, este cea din art. 400 din Codul de procedura civila, al carui continut a fost redat mai sus.
Din analiza acestui text rezulta fara echivoc ca toate contestatiile ce s-ar ridica asupra urmaririi insasi, precum si impotriva oricarui act de executare (contestatia la executare propriu-zisa), ca si contestatia impotriva refuzului organului de executare de a indeplini un act de executare in conditiile prevazute de lege se vor indrepta la instanta care executa hotararea. In schimb, toate contestatiile privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu (contestatia la titlu) sunt in caderea instantei care a pronuntat hotararea ce se executa. Practic, este posibil ca o contestatie la titlu sa fie solutionata de judecatorie, tribunal, curte de apel sau chiar de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Aceasta solutie este fireasca, intrucat instanta care a pronuntat hotararea este cea mai in masura sa clarifice eventualele ambiguitati de interpretare sau orice alt incident care se refera la "intelesul, intinderea sau aplicarea" dispozitivului, nefiind cu putinta ca o instanta inferioara sa fie chemata sa lamureasca hotararea de fond definitiva sau irevocabila a instantei superioare, de la regula instituita de art. 400 alin. 2 chiar acest text facand o derogare in privinta contestatiilor care au ca obiect un titlu executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie, din formularea legiuitorului rezultand ca se are in vedere tot categoria contestatiilor ce au ca obiect lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu.
Trebuie precizat ca in toate cazurile criteriul valoric este irelevant pentru stabilirea competentei materiale de solutionare a contestatiilor la executare, intrucat normele inscrise in art. 400 din Codul de procedura civila deroga, sub acest aspect, de la regula cuprinsa in art. 2 din acelasi cod, referitoare la competenta dupa valoare, motiv pentru care apararile intimatelor cu privire la acest aspect sunt neintemeiate, cum in mod judicios a aratat si recurenta prin concluziile scrise depuse la dosar, fiind fara relevanta juridica faptul ca, intr-un asemenea caz, contestatia la executare echivaleaza cu o veritabila judecata de fond. Tot astfel, nu are nicio importanta ca cererile privind somatia de plata se depun, potrivit art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, modificata, la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta si ca tribunalul judeca, in prima instanta, procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, in speta nefiind vorba de un capat de cerere accesoriu, raportat la dispozitiile art. 17 din Codul de procedura civila, care ar fi de competenta instantei care judeca cererea principala, cum in mod eronat sustine intimata S.C. C Arad S.A. prin concluziile sale scrise. De altfel, si autorii citati de aceasta parte au propus, de lege ferenda, abrogarea alin. 2 al art. 10 din Ordonanta de Guvern privind procedura somatiei de plata, tocmai pentru a nu se ajunge la situatii inedite, precum cea din prezentul litigiu.
Dupa cum art. 399 alin. 3 din Codul de procedura civila stabileste o exceptie de la regula in materie, prevazand ca in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest sens o alta cale de atac, si prin art. 10 din O.G. nr. 5/2001, modificata, se statueaza ca cel interesat poate face contestatie la executare, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila, prin contestatia la executare debitorul putand invoca aparari de fond impotriva titlului executoriu, cu exceptia cazului in care a formulat, potrivit art. 8, cerere in anulare impotriva ordonantei de admitere a cererii creditorului.
Cu toate acestea, in mod eronat prima instanta a considerat ca este competenta sa solutioneze asemenea aparari de fond invocate de contestatoarea S.C. C Arad S.A. si prin care societatea debitoare a solicitat anularea ordonantei nr. 1470 din 23 iulie 2008 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2675/108/2008 pe motiv ca legea interzice cumulul dobanzii legale moratorii cu penalitatile conventionale in cazul neexecutarii la termen a obligatiilor pecuniare, penalitatile putand avea doar caracter moratoriu, nu si compensatoriu, astfel ca penalitatile de intarziere, avand aceeasi natura juridica ca si dobanda legala - aceea de daune-interese, nu se pot cumula cu acestea din urma deoarece ar exista o dubla reparatie, iar ceea ce se va datora va fi penalitatea, intrucat reprezinta vointa partilor.
Tocmai datorita faptului ca ordonanta emisa in procedura somatiei de plata si care constituie titlu executoriu a fost solutionata de Tribunalul Arad, iar debitoarea nu a formulat cerere in anulare in conditiile art. 8 din O.G. nr. 5/2001, modificata, nu tribunalul este competent sa judece apararile de fond invocate de contestatoare in temeiul art. 10 din acelasi act normativ, ci instanta competenta sa solutioneze contestatia la executare propriu-zisa, respectiv Judecatoria Arad. Chiar daca acest din urma text prevede ca in cadrul contestatiei la executare se pot formula aparari de fond impotriva titlului executoriu in situatia in care nu s-a promovat cerere in anulare, nu inseamna ca apararile de fond ar putea fi invocate in cadrul contestatie la titlu, pentru ca acestea din urma pot viza doar lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu, fara a se putea contesta insusi titlul executoriu, in ceea ce priveste validitatea sa in fond, apararile de fond putand fi formulate doar prin intermediul unei contestatii la executare propriu-zise. Reiterarea unor aparari de fond de catre societatea contestatoare si in prezenta pricina nu poate fi primita, intrucat nu este posibila, la acest moment procesual, transformarea cererii cu a carei judecata a fost investit tribunalul, contestatia la titlu fiind neintemeiata in conditiile in care dispozitivul ordonantei nr. 1470 din 23 iulie 2008 a Tribunalului Arad este clar, cum corect a retinut si prima instanta, nepunand probleme asupra lamuririi intelesului, intinderii si aplicarii sale, ceea ce justifica solutia de respingere a respectivei contestatii.
Pe cale de consecinta, tribunalul nu era competenta sa solutioneze apararile de fond invocate de debitor impotriva titlului executoriu, acestea putand fi formulate doar pe calea contestatie la executare propriu-zise, care se judeca, potrivit art. 400 alin. 1 din Codul de procedura civila, de catre judecatorie, ca instanta de executare, organ de jurisdictie in favoarea careia aceasta cerere a si fost declinata prin sentinta comerciala nr. 263 din 17 februarie 2009, in mod gresit prima instanta, respingand exceptia inadmisibilitatii, a admis contestatia la executare avand ca obiect aparari de fond impotriva titlului executoriu. Acestea sunt cele doua forme ale contestatiei la executare reglementate de legiuitor, care a stabilit, de asemenea, caracterele juridice si conditiile lor de exercitare, precum si instantele competente a le solutiona, neexistand o a treia categorie, admisa de Tribunalul Arad, respectiv "contestatia la executare privind apararile de fond".
In atare situatie, in speta sunt pe deplin aplicabile dispozitiile alin. 6 al art. 312 din Codul de procedura civila, care statueaza ca in caz de casare a hotararii atacate, pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 3, instanta va trimite dosarul spre judecare instantei judecatoresti competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii, neputandu-se primi sustinerile recurentei in sensul ca instanta, dupa casare, in urma rejudecarii cauzei, sa respinga contestatia la executare avand ca obiect aparari de fond impotriva titlului executoriu, pentru ca in caz contrar s-ar lasa fara continut alin. 1 al art. 105 din acelasi cod, potrivit carora actele de procedura indeplinite de un judecator necompetent sunt nule, iar societatea contestatoare nu ar mai beneficia de dublul grad de jurisdictie garantat de legea romana.