Infractiuni prevazute in legi speciale
O.U.G. nr. 195/2002, art. 87 alin. (1)
C.pen., art. 181
C.proc.pen., art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1
Infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala este o infractiune de pericol. Deci, nu se poate aprecia caracterul penal al faptei prin urmarea produsa. Gravitatea faptei trebuie apreciata in conformitate cu rezultatul ce s-ar fi putut produce ca urmare a savarsirii faptei. Tot astfel, depasirea cu o valoare redusa a limitei concentratiei de alcool in sange poate conduce, eventual, la retinerea unei circumstante atenuante, iar nu la inlaturarea raspunderii penale. In fine, motivarea instantelor precedente, ca inculpatul nu a urmarit un scop prin comiterea faptei, nu este relevanta in cauza, deoarece infractiunea prevazuta de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 nu presupune un scop special, pentru a fi intrunite elementele sale constitutive. Din probele administrate rezulta ca inculpatul a avut o alcoolemie peste limita legala, a condus autovehiculul pe o artera circulata din oras, iar fapta sa prezinta pericol social intrucat deplasarea sa a reprezentat un real pericol pentru siguranta circulatiei rutiere, cu atat mai mult cu cat a produs un accident de circulatie.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala,
Decizia penala nr. 230/R din 5 martie 2009
Prin sentinta penala nr. 310/06.10.2008, pronuntata de Judecatoria Caransebes in dosarul nr.3558/208/2007, a fost achitat inculpatul A.I., in baza art. 11 pct., 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C.proc.pen., pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicata; in baza art. 181 C.pen. raportat la art. 91 lit. c) C.pen. i-a fost aplicata inculpatului amenda administrativa in cuantum de 500 (cinci sute) lei.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes din 26 noiembrie 2007 a fost trimis in judecata inculpatul A.I., pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, intrucat, gasindu-se sub influenta bauturilor alcoolice, a condus pe drum public un autovehicul.
In fapt, prima instanta a retinut ca in data de 03.07.2007, in jurul orelor 22,25 inculpatul A.I. a comis un accident de circulatie la intersectia dintre str. Orsovei si str. Dalmei, in localitatea Caransebes, inculpatul aflandu-se la volanul autoturismului marca Opel Vectra, nu a acordat prioritate microbuzului marca Iveco, condus de catre numitul L.I.; cei doi conducatori auto au fost testati cu aparatul alcooltest, ocazie cu care s-a stabilit ca inculpatul A.I. avea o concentratie de 0,72 mlg/ litru alcool pur in aerul respirat; inculpatul a fost condus la Spitalul Caransebes unde i s-a recoltat o proba biologica in vederea stabilirii alcoolemie; din buletinul de analiza toxicologica a alcoolemiei nr. 247/A/10.07.2007 al Serviciului de Medicina Legala Caras-Severin, a reiesit ca alcoolemia inculpatului, era la orele 23,00 de 1,45 gr/litru alcool pur in sange.
S-a retinut ca inculpatul a sustinut, atat in fata organului de urmarire penala, cat si a instantei de judecata ca a plecat de la locul lui de munca, situat in piata agro-alimentara din Caransebes, spre domiciliul sau luand-o pe str. Dalmei si pe drum a simtit ca i se face rau, el suferind de diabet zaharat, a cautat o tableta de ciocolata pentru a preintampina criza diabetica, dar nu a gasit si si-a amintit ca in masina are o sticla de vin rosu, a luat sticla si a baut 0,500 ml; asa dupa cum declara inculpatul, acesta era un vin rosu de Recas, care avea o tarie de 11 grade.
In faza de cercetare judecatoreasca s-a efectuat o expertiza medico-legala la IML Timisoara apoi una la INML Bucuresti, din care a reiesit ca, la data de 3.07.2007, la ora 22,25 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie cuprinsa intre circa 0,70- 0,90 g‰; aceasta concluzie a fost mentinuta si de catre Comisia Superioara de Medicina Legala din cadrul Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici" Bucuresti.
Instanta de fond a apreciat ca fapta savarsita de inculpat nu prezinta gradul de pericol social prevazut de legea penala pentru infractiunea incriminata in art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicat, deoarece din raportul de expertiza medico-legala al INML Bucuresti, precum si din avizul dat de Comisia Superioara de Medicina Legala din cadrul INML Bucuresti a reiesit ca inculpatul ar fi avut la orele 22,25 o alcoolemie de circa 0,70-0,90 g‰, alcoolemia putand fi si sub limita legala de 0,80 g‰ pana la 0,90 g ‰, ceea ce ar duce la concluzia ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Judecatoria a retinut ca martorii B.D. si H.M. au aratat ca la locul accidentului au vazut ca inculpatul avea o sticla in mana.
La stabilirea in concret al gradului de pericol social al faptei, prima instanta a avut in vedere atitudinea sincera a inculpatului atat in faza de urmarire penala cat si in faza de judecata, faptul ca inculpatul a consumat vin, deoarece a simtit ca face o criza diabetica, pentru a preintampina criza; inculpatul este infractor primar si nu a mai savarsit fapte cu caracter penal.
Prima instanta a apreciat ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, deoarece s-a adus doar o atingere minima valorii sociale aparate prin incriminarea faptei in art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, fapta fiind lipsita in mod vadit de importanta; inculpatul nu a urmarit, sub nici o forma, sa se urce la volanul autoturismului dupa ce a consumat bauturi alcoolice, ci fapta a fost determinata de faptul ca inculpatul sufera de diabet zaharat si a simtit ca urmeaza o criza diabetica, situatie in care trebuia sa consume dulce; cum altceva dulce nu avea in masina, a consumat vin rosu dulce.
Impotriva hotararii judecatoriei a declarat apel, in termen legal, Parchetul de pe langa Judecatoria Caransebes, criticand hotararea ca fiind netemeinica si nelegala, deoarece in mod gresit prima instanta a apreciat ca fapta savarsita de inculpat nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni; s-a solicitat casarea hotararii instantei de fond.
In motivarea apelului, Parchetul a aratat ca fapta de a conduce un autoturism pe drumurile publice cu o imbibatie alcoolica peste limita legala, poate avea urmari dintre cele mai grave pentru viata, sanatatea sau integritatea corporala a altor persoane, ca si pentru integritatea unor bunuri, ceea ce confera un caracter grav; inculpatul a condus autoturismul pe o strada din municipiul Caransebes care este circulata intens, nu a avut un motiv intemeiat pentru a conduce autoturismul pe drumurile publice; in timpul cercetarilor a avut o atitudine nesincera cu privire la consumul de alcool, initial declarand ca a consumat doar o bere fara alcool, continuand sa conduca autoturismul, desi consumase bauturi alcoolice si se simtea rau; inculpatul a fost implicat intr-un accident de circulatie, tamponandu-se cu un microbuz care efectua transport de persoane.
S-a sustinut ca rezultatul raportului de expertiza medico-legala intocmit de Institutul National de Medicina Legala "Mina Minovici" Bucuresti, a fost stabilit pe baza unor date eronate, respectiv s-a retinut ca inculpatul a consumat, pe nemancate, cca. 1 litru de vin de 110 in jurul orelor 22,00, desi consumul de alcool a fost ulterior acestei ore, respectiv la ora 22,15; alcoolemia a fost calculata pe baza unor declaratii subiective, care nu sunt relevante din punct de vedere juridic.
Prin decizia penala nr. 175 din 09.12.2008 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 3558/208/2007, in baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Caransebes impotriva sentintei penale nr. 310/06.10.2008, pronuntata de Judecatoria Caransebes in dosarul nr. 3558/208/2007.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, verificand sentinta primei instante in raport de motivele invocate in apel, pe baza actelor si lucrarilor de la dosar sub toate aspectele temeiniciei si legalitatii, conform art. 371, art. 378 C.proc.pen., Tribunalul a apreciat ca apelul este nefondat.
S-a retinut ca prima instanta, pe baza ansamblului probelor aflate la dosar, a stabilit starea de fapt, in raport de care a apreciat ca fapta inculpatului prezinta un grad de pericol social redus si a facut aplicarea art. 181 C.pen.
Astfel, s-a considerat ca, avand in vedere imprejurarile concrete in care inculpatul a savarsit fapta, imprejurari care au fost detailat descrise de prima instanta, precum si persoana inculpatului, care este la prima incalcare a legii penale si urmarile concrete produse, s-a apreciat justificat gradul de pericol social al faptei, in sensul ca acesta nu este ridicat, ci este mai redus.
Totodata, instanta de apel a retinut ca, din raportul de expertiza medico-legala intocmit de Institutul National de Medicina Legala Mina Minovici Bucuresti (avizat de Comisia Superioara de Medicina Legala) rezulta ca, in urma interpretarii retroactive a alcoolemiei inculpatului, avand in vedere ca s-a recoltat o singura proba de sange, s-a concluzionat ca inculpatul A.I. ar fi putut avea la orele 22,25, o alcoolemie teoretica, cuprinsa intre cca. 0,70 - 0,90 ‰, in functie de intervalul necesar absorbtiei totale a alcoolului in organism.
Avand in vedere ca, in raport de aceasta concluzie, ar exista posibilitatea ca nivelul alcoolemiei sa fi fost mai mic decat limita care stabileste caracterul infractional al faptei, tribunalul a constatat ca nu se poate retine in mod cert ca alcoolemia a fost peste limita mentionata.
Asadar, in raport de faptul ca nivelul alcoolemiei putea fi intre 0,70 - 0,90 ‰ si de imprejurarile concrete in care inculpatul a comis fapta, mai sus descrise, precum si de pozitia sincera a inculpatului pe parcursul procesului penal, in sensul ca a recunoscut ca a consumat alcool, si tinand cont ca este la prima incalcare a legii penale, instanta de apel a retinut in mod justificat ca fapta inculpatului nu prezinta un grad de pericol social ridicat specific infractiunii pentru care a fost trimis in judecata.
In ceea ce priveste celelalte motive invocate in apelul parchetului, instanta de apel a considerat ca acestea sunt nefondate, intrucat, chiar daca conducerea unui autoturism pe drumurile publice cu o alcoolemie ce depaseste limita legala, prezinta pericol social ridicat, in speta pericolul social se analizeaza concret, in functie de imprejurarile concrete, de urmarea concreta produsa si de persoana inculpatului.
Avand in vedere motivele aratate, Tribunalul Caras-Severin a apreciat ca apelul declarat in cauza este nefondat si l-a respins, fiind mentinuta sentinta primei instante.
Impotriva deciziei penale nr. 175 din 9.12.2008 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Caras-Severin solicitand admiterea recursului, casarea deciziei penala si urmare a rejudecarii condamnarea inculpatului cu privire la savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala intrucat imprejurarea ca inculpatul a recunoscut comiterea faptei nu justifica aplicarea art. 181 C.pen cata vreme a fost surprins de catre organele de politie, astfel ca negarea faptei ar fi fost lipsita de sens, iar pe de alta parte este vorba despre o infractiune de pericol, deci gravitatea faptei se apreciaza in functie de rezultatul ce s-ar fi putut produce.
Analizand legalitatea si temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum si din oficiu conform art. 3856 C.proc.pen., instanta de recurs a apreciat ca decizia atacata este netemeinica pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Astfel, in data de 3.07.2007 inculpatul A.I. a fost depistat de catre organele de politie in timp ce conducea autoturismul marca Opel Vectra pe strada Dalmei din Caransebes si, intrucat emana miros de alcool in aerul expirat a fost condus in vederea recoltarii probelor biologice, ocazie cu care s-a constatat ca avea o alcoolemie de 1,45%o .
Inculpatul a recunoscut in cursul urmaririi penale, iar in fata instantei de judecata a recunoscut comiterea faptei, respectiv ca a consumat alcool, un litru de vin pe fondul starii de rau cauzate de diabetul de care sufera.
Infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala este o infractiune de pericol si deci nu se poate aprecia caracterul penal al faptei prin urmarea produsa, asa cum au procedat instantele de judecata investite cu solutionarea cauzei. Gravitatea faptei trebuie apreciata in conformitate cu rezultatul ce s-ar fi putut produce ca urmare a savarsirii faptei, iar fapta inculpatului de a conduce autovehiculul sub influenta bauturilor alcoolice denota un grad ridicat de pericol social. Obiectul juridic al acestei infractiuni vizeaza buna desfasurare a relatiilor sociale de care depinde siguranta circulatiei rutiere, motiv pentru care nu se poate admite ca o asemenea fapta este lipsita de pericol social. Legiuitorul a stipulat aceasta limita de 0,8‰ peste care este antrenata raspunderea penala deoarece s-a apreciat ca la aceasta valoare a alcoolemiei din sange, organismul uman nu mai reactioneaza la comenzi si se pierd din instinctele necesare rularii cu autoturismul pe drumurile publice in conditii de securitate. Depasirea minora a limitei concentratiei de alcool in sange poate conduce eventual la retinerea circumstantelor atenuante, daca acestea sunt incidente in speta, si nu la inlaturarea raspunderii penale cu privire la fapta comisa.
Motivarea instantelor in sensul ca inculpatul nu a urmarit un scop prin comiterea faptei nu este relevanta in cauza deoarece infractiunea prevazuta de art. 79 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002 nu presupune, pentru intrunirea elementelor constitutive ale acesteia, existenta unui anume scop special. Scopul intregeste elementul subiectiv al infractiunii si presupune reprezentarea clara a rezultatului faptei de catre faptuitor regasindu-se in continutul juridic al infractiunii dar desemnand o finalitate ce se situeaza in afara acesteia. In cazul infractiunilor care cuprind, in continutul constitutiv al acestora scopul comiterii faptei, elementul subiectiv ia forma intentiei calificata prin scop, ceea ce nu este cazul spetei in discutie deoarece infractiunea pentru care a fost trimis in judecata inculpatul nu este o infractiune care se comite doar cu intentie directa.
Din probele administrate in cauza, rezulta fara echivoc ca inculpatul a avut o alcoolemie peste limita legala, a condus autoturismul pe o artera circulata din oras - indiferent de distanta parcursa si de intentiile sale in deplasarea cu autoturismul - iar fapta sa prezinta pericol social intrucat daca si-ar fi continuat deplasarea, ar fi reprezentat un real pericol pentru siguranta circulatiei rutiere cu atat mai mult cu cat a produs un accident usor de circulatie.
In ceea ce priveste raportul de expertiza medico-legala intocmit de Institutul National de medicina Legala Mina Minovici Bucuresti, rezultatul a fost stabilit pe baza datelor furnizate de inculpat cu privire la cantitatea de alcool ingurgitata si nu are valoare juridica in cauza, unica proba concludenta fiind bazata pe recoltarea probei de sange si analiza acesteia, asa cum rezulta din buletinul de analiza tehnologica alcoolemie nr. 247/A/10.07.2007
Astfel, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C.proc.pen. a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Caras-Severin impotriva deciziei penale nr. 175 din 9.12.2008 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 3558/208/2007.
A fost casata decizia penala recurata si sentinta penala nr. 310 din 6.10.2008 pronuntata de Judecatoria Caransebes si rejudecand:
In temeiul art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost condamnat inculpatul la 1(un) an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala.
I-a fost interzis inculpatului exercitiul dreptului prevazut de art. 64 lit. a) teza II si 64 lit. b) C.pen. pe durata si in conditiile art. 71 C.pen.
Apreciind ca scopul pedepsei asa cum este acesta reglementat de art. 52 C.pen., poate fi atins si fara executarea pedepsei in regim privativ de libertate, in temeiul art. 81 C.pen. a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate inculpatului, in temeiul art. 82 C.pen. a stabilit termen de incercare de 3 ani pe seama inculpatului, iar in temeiul art. 359 C.proc.pen. a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen.
In temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., Curtea a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii aplicate anterior.