Drepturi salariale. Momentul nasterii dreptului la actiune al salariatului. Dovada achitarii lor
C.muncii, art. 161 alin. (1), art. 163 alin. (1), art. 283 alin. (1) lit. c)
Conform art. 161 alin. (1) din Codul muncii, salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca sau in contractul colectiv de munca, acesta fiind momentul nasterii dreptului salariatului la actiune pentru plata drepturilor salariale neachitate de catre angajator. Formularea unei plangeri penale nu intrerupe si nu suspenda cursul prescriptiei extinctive, neputand fi asimilata unei cereri de chemare in judecata pentru a se considera ca nu a intervenit prescriptia dreptului la actiune al salariatului pentru neplata drepturilor salariale.
Art. 163 alin. (1) din Codul muncii prevede ca plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative, care demonstreaza efectuarea platii salariului catre angajat. Registrul de casa plati, nota contabila si balanta contabila nu fac dovada platii drepturilor salariale.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 2333 din 3 iulie 2008
Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Caras-Severin, reclamantul D.I. a chemat in judecata pe parata SC "E." SRL Mehadia solicitand instantei ca, prin hotararea judecatoreasca pe care o va pronunta, sa oblige parata la plata salariului pe perioada 1 ianuarie 2000 - 31 decembrie 2004, in cuantum de 26.700 RON, actualizat dupa normele BNR, precum si la plata daunelor morale si a daunelor-interese in cuantum de 15.000 lei.
In motivarea actiunii s-a aratat ca, in perioada 1 ianuarie 2000 - 31 decembrie 2004, reclamantul a fost angajatul paratei si ca a omis sa solicite salariul lunar, deoarece a fost angajat administrator si la o alta firma, iar in momentul in care a solicitat plata salariului societatea parata a refuzat achitarea acestuia, desi el nu a semnat nici un stat de plata.
Prin intampinare, parata SC "E." SRL a solicitat respingerea actiunii pentru perioada 1 ianuarie 2000 - 24 octombrie 2004 ca prescrisa, iar pe fondul cauzei ca neintemeiata, aratand ca, pentru perioada neprescrisa, drepturile banesti sunt in cuantum de 338,333 RON si ca reclamantul a ridicat intotdeauna salariul. Pe de alta parte, reclamantul nu a facut dovada daunelor morale si a daunelor-interese.
Prin sentinta civila nr. 62 din 18 ianuarie 2008, pronuntata in dosarul nr. 3163/115/2007, Tribunalul Caras-Severin a admis in parte actiunea, a constatat prescrise drepturile salariale pentru perioada 1 ianuarie 2000 - 23 octombrie 2004 si a obligat parata la plata sumei de 338,33 RON pentru perioada octombrie 2004 - 1 decembrie 2004 cu titlu de drepturi salariale, respingand in rest pretentiile reclamantului.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca reclamantul a fost angajatul paratei in temeiul unui contract individual de munca si ca dreptul la actiune pentru perioada 1 ianuarie 2000 - 31 decembrie 2004 este prescris, in conditiile in care termenul de introducere a actiunii este de trei ani, conform art. 283 alin. (1) lit. c) C.mun.
Totodata, a apreciat ca reclamantul a fost privat de plata drepturilor salariale pentru perioada 24 octombrie - 1 decembrie 2004, intrucat parata nu a facut dovada platii salariului, potrivit dispozitiilor art. 163 alin. (1) din Codul Muncii, fiind incidente prevederile art. 154 alin. (1) din Codul Muncii. Pretentiile reclamantului referitoare la acordarea daunelor morale si a daunelor-interese au fost respinse ca nedovedite.
In termen legal, impotriva sentintei sus-mentionate, au declarat recurs reclamantul D.I. si parata SC "E." SRL.
Prin recursul declarat, reclamantul a sustinut ca suma acordata de instanta este gresita, deoarece exceptia prescriptiei dreptului la actiune a fost solutionata fara luarea in considerare a plangerii penale formulate impotriva contabilului societatii, care a inregistrat ca platite salariile catre reclamant, desi acesta a fost momentul de la care reclamantul a inceput demersurile legale de recuperare a sumei.
Mai arata ca in mod gresit i-au fost respinse pretentiile de daune-interese in conditiile in care Codul muncii prevede si aceasta forma de despagubiri; ca are dreptul la daune datorita tergiversarii si incercarii repetate de a-l lipsi de un drept fundamental.
Prin recursul declarat, parata a solicitat modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii in totalitate, aratand ca in mod gresit prima instanta a retinut ca societatea a recunoscut ca datoreaza suma de 338, 33 RON, deoarece, in virtutea relatiilor de rudenie cu administratorul societatii, reclamantul lua mai multi bani decat salariul, iar raporturile de munca au incetat pe cale amiabila, o astfel de incetare nefiind posibila in situatia neplatii salariului. Totodata, a sustinut ca instanta de fond nu a permis depunerea documentelor justificative.
In drept, a invocat dispozitiile art. 3041 C.proc.civ.
La 1 iulie 2008, reclamantul recurent a depus la dosar o cerere prin care solicita instantei sa dispuna anularea deciziei de desfacere a contractului de munca si reincadrarea pe postul detinut anterior, iar in situatia in care trebuie administrate probe fata de situatia nou aparuta sa se dispuna retrimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecare.
Analizand recursurile declarate prin prisma motivelor formulate, a dispozitiilor art. 3041 C.proc.civ., Curtea a apreciat recursurile ca neintemeiate, pentru considerentele ce vor fi redate in continuare.
Instanta de fond a apreciat in mod corect ca este prescris dreptul la actiune pentru pretentiile aferente perioadei 1 ianuarie 2000 - 23 octombrie 2004, intrucat, potrivit art. 283 lit. c) din Codul muncii, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de trei ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat.
Art. 161 alin. (1) din Codul muncii prevede ca salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca, acesta fiind momentul de la care s-a nascut dreptul reclamantului la actiune.
Formularea unei plangeri penale nu intrerupe si nu suspenda cursul prescriptiei extinctive, neputand fi asimilata unei cereri de chemare in judecata pentru a se considera ca nu a intervenit prescriptia.
Suma acordata de instanta reclamantului a fost determinata in mod corect prin raportare la salariul lunar de 280 lei, mentionat in carnetul de munca, si la numarul zilelor pentru care este datorat.
Reclamantul nu a facut dovada daunelor-interese si a daunelor morale pretinse, motiv pentru care au fost respinse aceste pretentii ale reclamantului, iar nu pentru ca nu ar fi prevazute de Codul muncii.
Daunele-interese nu se presupun, ci trebuie probate. Reclamantului ii revine sarcina de a face dovada prejudiciului cauzat prin neplata salariului.
Instanta de fond nu si-a intemeiat solutia pe recunoasterea paratei, ci pe faptul ca aceasta nu a facut dovada, in conditiile legii, a predarii salariului catre reclamant.
Conform prevederilor art. 163 alin. (1) din Codul muncii, plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative, care demonstreaza efectuarea platii salariului catre angajat.
Registrul de casa plati, nota contabila si balanta contabila depuse de parat in copie, in dosarul de recurs, nu fac dovada platii drepturilor salariale catre reclamant.
Mai mult, din rezolutia data in dosarul nr. 839/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes, rezulta ca asociatul unic al paratei, D.I., a declarat ca sumele ce se cuveneau reclamantului cu titlu de drepturi salariale au servit la achitarea unor datorii pe care acesta le avea fata de diferite persoane. Aceste retineri nu puteau fi facute decat in conditiile legii, astfel incat in mod corect a retinut instanta de fond ca nu s-a facut dovada platii salariului.
Prin notele de sedinta depuse in recurs, reclamantul a formulat pretentii noi, pretentii care sunt inadmisibile in recurs.
Fata de cele de mai sus, in baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a respins recursurile declarate de catre parti ca neintemeiate.