Conflict de drepturi. Raspunderea patrimoniala a salariatului nu poate fi angajata in conditiile in care atributiile sale nu au fost stabilite intr-o fisa a postului
Decizia civila nr.106/R din 13.01. 2009
In speta insa, nu se poate constata savarsirea de catre paratul-recurent a unei fapte ilicite prin care sa aduca atingere obligatiilor de serviciu decurgand din contractul individual de munca sau atributiilor inscrise in fisa postului, intrucat contractul individual de munca nu stabileste atributiile postului, facand referire pentru aceasta la fisa postului, care nu exista.
Or, in conditiile in care contractul individual de munca a fost incheiat cu fractiune de norma de 2 ore pe zi, nespecificand atributiile postului si nefacand referire nici la dispozitiile vreunei legi pentru aceasta, ci prevazand doar incadrarea in functia de "economist", nu exista niciun temei pentru a considera ca paratului ii reveneau toate atributiile legate de tinerea contabilitatii, potrivit dispozitiilor Legii nr. 82/1991, cu atat mai putin pe cea de declarare a societatii ca platitor de TVA, ce revine reprezentantului legal al acesteia.
art. 270 Codul muncii; art. 6 pct. 2 din Legea nr. 82/1991
Tribunalul Bucuresti - Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis in parte actiunea precizata, fiind obligat paratul la plata sumei de 5045 lei, reprezentand prejudiciu creat societatii.
In considerente s-a retinut ca pentru angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului fata de angajat, in temeiul art. 270 si urm. Codul muncii, este necesara indeplinirea cumulativa a mai multor conditii. Din analiza prevederilor art. 271 codul muncii, pentru a exista raspundere patrimoniala este necesar sa fie intrunite cumulativ urmatoarele conditii de fond: calitatea de salariat la angajatorul pagubit, fapta ilicita si personala a salariatului, savarsita in legatura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia salariatului. Numai indeplinirea cumulativa a acestor conditii atrage raspunderea patrimoniala, iar lipsa uneia dintre conditiile enumerate inlatura aceasta raspundere.
Calitatea de salariat a paratului la data producerii prejudiciului a fost dovedita in cauza. In ceea ce priveste fapta ilicita si personala a salariatului pentru a atrage raspunderea patrimoniala aceasta trebuie sa fie savarsita in legatura cu munca sa. Paratul detinea functia de economist si, in indeplinirea sarcinilor de serviciu, avea obligatia de a consilia conducerea unitatii cu privire la normele legale aplicabile in domeniul economic, sa intocmeasca actele contabile corect si la timp. Tot in sarcina sa cade determinarea, potrivit actelor contabile, a momentului in care societatea devine platitor de TVA si sa anunte conducerea societatii in vederea efectuarii demersurilor legale necesare pentru inregistrarea unitatii ca platitor de TVA. Tot in cadrul obligatiilor de serviciu pentru functia de economist era si intocmirea evidentelor analitice pentru contul 401 "furnizori" conform prevederilor anexei 1, lit. a) pct. 3 din Ordinul 1850/2004.
Paratul nu a dus la indeplinire aceste obligatii stabilite chiar prin legea contabilitatii si prin contractul individual de munca, iar lipsa fisei postului nu reprezinta un fapt exonerator de raspundere in conditiile in care, prin natura functiei, paratul avea niste obligatii speciale.
Prin fapta sa ilicita si personala, salariatul a produs reclamantei un prejudiciu. In urma unui control fiscal efectuat la societatea reclamanta s-a intocmit raportul de inspectie fiscala din 15.11.2006 si procesul-verbal de constatare nr. xxxxxx/15.11.2006 prin care a fost intocmita evidenta analitica pentru contul 401 "furnizori" conform prevederilor anexei 1. lit. a), pct. 3 din Ordinul 1850/2004. Aceasta amenda a fost platita de catre societatea reclamanta prin chitanta nr. xxxxxx.
Reclamanta a platit TVA conform deciziei de impunere nr. xxx/16.11.2006, in suma de 54394 lei, prin OP 21.
De asemenea, reclamanta a platit penalizarile de intarziere aferente TVA conform deciziei de impunere nr. 305/16.01.2006, in suma de 2045 lei la OP 22.
Prin plata penalizarilor de intarziere aferente TVA si plata amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare nr. 0024943/15.11.2006, s-a produs micsorarea activului societatii reclamante cu suma de 5042 lei, fiind inregistrat in acest fel in patrimoniul societatii reclamante un prejudiciu de 5045 lei.
Raportul de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita este o alta conditie a raspunderii civile. Prejudiciul inregistrat a fost produs prin fapta paratului care nu si-a indeplinit intocmai si la timp obligatiile de serviciu ce-i reveneau, ocupand functia de economist in cadrul societatii reclamante. Paratul nu poate invoca in apararea proprie culpa sau lipsa de diligenta a reclamantei manifestata prin neelaborarea unei fise a postului, avand in vedere ca toate aceste sarcini si obligatii ce nu le-a indeplinit deriva din acte normative si din cerintele pregatirii profesionale aferente postului de economist ce il ocupa in cadrul societatii reclamante.
Vinovatia salariatului este o alta conditie necesara atragerii raspunderii civile. Paratul a incalcat cu vinovatie sarcinile de serviciu prin neindeplinirea corecta si la timp a evidentelor contabile si prin necomunicarea catre conducerea societatii a momentului in care societatea comerciala a inregistrat depasirea plafonului de scutire.
Instanta a constatat intrunite elementele raspunderii patrimoniale si pentru acest motiv a admis actiunea precizata si obligarea paratului la plata sumei de 5045 lei, suma rezultata din plata penalitatilor si amenzii, reprezentand prejudiciul cauzat societatii.
Impotriva sus-mentionatei hotarari, in termen legal au declarat recurs recurenta SC SC S.R.L. si recurentul PA.
In sustinerea recursului, recurentul persoana fizica arata ca in baza contractului individual de munca a ocupat in cadrul societatii functia de economist principal cu o noma de munca de 2 ore pe zi.
In aceasta calitate , a intocmit actele contabile, pe care le-a prezentat administratorului societatii si unicul asociat, in vederea semnarii acestora si depunerii lor la organele fiscale. Ulterior incetarii raporturilor de munca intre recurent si societatea reclamanta, aceasta a fost amendata conform procesului verbal de contraventie nr. xxxxxxx/15.11.2006, pentru faptul ca nu a inregistrat solicitarea sa ca platitor de TVA imediat dupa ce veniturile societatii au depasit plafonul de 35.000 euro.
Apreciaza ca fiind neintemeiate si chiar abuzive solicitarile reclamantei astfel, suma de 3.000 lei, platita cu titlu de amenda, precum si suma platita cu titlu de penalitate nu sunt rezultatul faptei culpabile a reclamantului.
Din coroborarea acestor prevederi legale rezulta ca intreaga responsabilitate revine unicului asociat si administrator, acesta neputandu-se prevala in prezenta actiune de dispozitiile art. 270 si urm. Codul muncii referitoare la raspunderea contractuala, deoarece, dupa cum rezulta din actele depuse chiar de reclamanta, nu au fost stabilite contractual clauze care sa reglementeze obligatia reclamantului de inregistrare a societatii ca platitor de TVA; in lipsa unei astfel de clauze este evident ca raspunderea recurentului nu putea fi antrenata.
Instanta de fond a stabilit existenta conditiilor necesare identificarii raspunderii civile delictuale, intrucat s-a raportat la incalcarea de catre recurent a obligatiilor legale ce-i reveneau in raport de functia detinuta, respectiv de economist.
Or, incalcarea unei obligatii legale atrage incidenta raspunderii civile delictuale, pe cand in cazul raporturilor de munca, este vorba doar de raspunderea civila contractuala.
Pentru a angaja acest tip de raspundere, este necesara existenta unui contract care sa prevada drepturile si obligatiile partilor semnatare, obligatii a caror incalcare ar atrage evident raspunderea civila contractuala.
Intre parti nu a existat o clauza contractuala a carei incalcare sa atraga raspunderea recurentului, motiv pentru care intreaga motivatie a instantei de fond bazata pe raspunderea civila delictuala este eronata.
Cat priveste recursul declarat de paratul PA, Curtea retine ca este fondat, intrucat natura raspunderii patrimoniale a carei angajare se urmareste, este contractuala, avandu-si originea in raporturile de munca existente intre parti si atestate prin contract incheiat in forma scrisa, insa temeiul antrenarii acesteia se afla tot in savarsirea unei fapte ilicite, de incalcare a unei obligatii legale ori contractuale in legatura cu munca, prin care se creeaza o paguba in patrimoniul angajatorului, din aceasta perspectiva, toate conditiile de existenta a raspunderii civile delictuale referitoare la fapta ilicita, culpa, raport de cauzalitate si prejudiciu, regasindu-se si in cazul raspunderii patrimoniale a angajatului.
In speta insa, nu se poate constata savarsirea de catre paratul-recurent a unei fapte ilicite prin care sa aduca atingere obligatiilor de serviciu decurgand din contractul individual de munca sau atributiilor inscrise in fisa postului, intrucat contractul individual de munca nu stabileste atributiile postului, facand referire pentru aceasta la fisa postului, care nu exista.
Or, in conditiile in care contractul individual de munca a fost incheiat cu fractiune de norma de 2 ore pe zi, nespecificand atributiile postului si nefacand referire nici la dispozitiile vreunei legi pentru aceasta, ci prevazand doar incadrarea in functia de "economist", nu exista niciun temei pentru a considera ca paratului ii reveneau toate atributiile legate de tinerea contabilitatii, potrivit dispozitiilor Legii nr. 82/1991, cu atat mai putin pe cea de declarare a societatii ca platitor de TVA, ce revine reprezentantului legal al acesteia.
In consecinta, in absenta fisei postului care sa specifice atributiile ce reveneau angajatului cu timp limitat, pentru ca acesta sa fie in masura sa si le exercite, urmare a cunoasterii lor cu exactitate, nu se poate retine savarsirea cu vinovatie a unei fapte de nerespectare a sarcinilor de serviciu care sa stea la baza atragerii raspunderii sale patrimoniale.