Raspunderea patrimoniala a salariatului in conditiile incheierii unui contract de munca fictiv. Aprecierea probelor in stabilirea starii de fapt. Decizie nr. 361/Ap din data de 07.03.2016
pronunțată de Curtea de Apel Brasov

Asupra apelului de fata:
Constata ca prin sentinta civila nr. 2138/2015 pronuntata de Tribunalul Brasov a fost respinsa cererea formulata de reclamanta A., prin Primar B., in contradictoriu cu paratul C., ca neintemeiata.
Pentru a pronunta astfel instanta a retinut urmatoarele:
La data de 29.05.2013, intre reclamanta in calitate de angajator si parat in calitate de angajat, s-a incheiat contractul individual de munca inregistrat sub nr. 1823, pe durata determinata, 01.06.2013-30.06.2015, in functia de consilier al Primarului, respectiv specialist in relatii publice, cu norma intreaga, durata de lucru de 8 ore/zi, respectiv 40 ore/saptamana (filele 11-13).
Prin cererea de chemare in judecata intemeiata pe dispozitiile art. 254 si 256 Codul muncii, reclamanta a solicitat obligarea paratului la restituirea salariului incasat de acesta pe intreaga perioada contractuala mentionata, justificat de lipsa prestarii muncii prevazute in contractul individual de munca, conform atributiilor detaliate in fisa postului.
Tribunalul a retinut ca ceea ce invoca reclamanta in cererea sa reprezinta, din punct de vedere juridic, neexecutarea contractului individual de munca de catre angajat, or acest aspect nu poate face obiect al analizei in cadrul dosarului de fata, intrucat Codul muncii contine prevederi speciale cu privire la situatia mentionata.
Altfel spus, s-a retinut ca, in situatia in care angajatul nu ar fi desfasurat, in mod culpabil, activitatea prevazuta in contractul individual de munca si detaliata conform fisei postului, angajatorul avea posibilitatea de a dispune sanctionarea sa, inclusiv prin desfacerea contractului individual de munca, raportat la imprejurarile concrete ale spetei.
Or, cata vreme nu s-a actionat intr-o astfel de maniera, contractul individual de munca incetand prin ajungerea sa la termen, invocarea acestei neexecutari ca temei al restituirii salariului pretins a fi fost incasat in mod nejustificat, in speta de fata, nu este intemeiata. Angajatul nu poate fi obligat la restituirea salariului cata vreme angajatorul a stat in pasivitate, prezumandu-se, astfel, executarea corespunzatoare a contractului individual de munca de catre cel dintai.
Conform doctrinei de specialitate si jurisprudentei in materie, exceptia de neexecutare a contractului individual de munca, este inadmisibila, argumentul esential fiind acela ca obligatia de plata a salariului se naste concomitent cu prestarea muncii, dar executarea ei se produce la un moment ulterior. Exceptional, executarea prestatiilor s-ar realiza concomitent in cazul salariatilor platiti cu ziua.
S-a mai avut in vedere ca retinerea unei alte situatii de fapt, in urma auditului exercitat de Curtea de Conturi a Romaniei, de catre aceasta institutie nu este de natura a conduce instanta la pronuntarea unei alte solutii, raspunderea pentru prejudiciul produs revenind angajatorului paratului, care nu a actionat conform dispozitiilor legale din materia dreptului muncii, inclusiv prin desfacerea disciplinara a contractului individual de munca in situatia in care s-a constatat neindeplinirea oricarei atributii de catre angajat, respectiv paratul C., din prima luna, conform celor retinute anterior.
Pe de alta parte, neprevederea functiei ocupate de parat in organigrama Primariei B1. nu ii este imputabila acestuia, ci angajatorului sau, asa incat acest considerent nu poate conduce la admiterea cererii pentru perioada de pana la 01.01.2014 - data de la care functia paratului a fost mentionata in organigrama, nefiind incident niciun caz de raspundere pentru fapta altei persoane.
Pe cale de consecinta, raportat la aceste considerente, tribunalul a respins cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost formulata, ca neintemeiata, inadmisibilitatea invocata de parat ca modalitate de respingere nefiind incidenta, in cauza, nepunandu-se problema indeplinirii unei conditii de admisibilitate privite ca un fine de neprimire a cererii formulate.
Impotriva acestei sentinte s-a declarat apel de apelanta A. prin Primar, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de apel sentinta este criticata pentru faptul ca prima instanta a retinut in mod eronat starea de fapt si a pronuntat o sentinta nelegala si netemeinica.
In urma unui control efectuat de Camera de Conturi B.2 in anul 2013 s-a constatat ca, drepturile salariale ale paratului au fost achitate necuvenit, in conditiile in care postul ocupat de acesta nu a fost aprobat in organigrama si statul de functiuni al autoritatii publice prin Hotarare a Consiliului Local B.1, iar paratul care a ocupat aceasta functie intrucat, a avut concomitent cu contractul de munca incheiat cu apelanta si un contract de munca cu o alta institutie.
Postul ocupat de parat, la data incheierii contractului de munca, nu a fost cuprins in organigrama institutiei aprobata prin H.G. nr. 11/2012. Acest post a fost inclus in organigrama aprobata prin H.C.L. B.1 nr. 25/11.12.2013, pentru anul 2014.
In continuarea motivelor de apel se mai arata ca din informatiile furnizate de Casa Judeteana de Pensii B.2 a rezultat ca in perioada iunie 2013 – septembrie 2014, paratul a avut incheiate doua contracte de munca individuale, cu norma intreaga de opt ore pe zi, fiind angajat concomitent in doua institutii.
In ceea ce priveste munca prestata ca baza pentru plata veniturilor salariale, se constata ca aceasta nu a fost justificata paratul neputand depune rapoarte de activitate sau alte inscrisuri din care sa rezulte ca a prestat munca pentru care a fost remunerat.
Astfel pe baza controlului efectuat de Camera de Conturi B.2 s-a constatat prejudiciul creat in perioada iunie 2013 – septembrie 2014 in cuantum de 31.090 lei.
Aceasta obligatie are la baza plata lucrului nedatorat, care de regula exclude ideea de culpa din partea beneficiarului. In consecinta, in cadrul procesual de fata, instituirea in sarcina paratului a obligatiei de restituire a sumelor respective se bazeaza pe constatarea caracterului nedatorat al platilor cu titlu de drepturi salariale.
Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate instanta apreciaza ca apelul este intemeiat si in consecinta va fi admis iar sentinta primei instante va fi schimbata in tot in sensul admiterii cererii de chemare in judecata, in baza dispozitiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedura civila pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a retinut in mod eronat starea de fapt si de drept si a procedat la pronuntarea unei sentinte nelegale si netemeinicie.
Instanta de fond a ignorat constatarile Camerei de Conturi si faptul ca, in realitate contractul de munca incheiat intre apelanta reclamanta si parat a fost unul fictiv, ca postul de consilier al primarului nu era mentionat in organigrama aprobata prin H.C.L. pentru anul 2012, iar derularea raporturilor de munca este pusa la modul serios sub semnul indoielii, atata timp cat paratul era incadrat cu contract de munca la o alta unitate.
Prin raportul de control al Camerei de Conturi s-a stabilit ca prejudiciul creat ca urmare a incasarii salariului pentru postul de consilier al Primarului Comunei B.1 pe perioada iunie 2013 – septembrie 2014 s-a ridicat la sume de 31.090 lei.
Din cuprinsul acestui raport de control rezulta ca in perioada iunie 2013 – septembrie 2014 paratul a avut incheiat contract individual de munca, cu norma intreaga si in cadrul AJDRP C. in calitate de director, iar din perioada iulie 2014 – septembrie 2014 a lucrat si in cadrul Asociatiei G.P..
In cauza nu au fost administrate probe din care sa rezulte ca raportul Camerei de Conturi B.2 nu este intemeiat iar constatarile acestuia sunt eronate.
Avand in vedere ca paratul nu putea desfasura activitate cu norma intreaga la cei doi angajatori si pe o perioada de trei luni chiar la trei angajatori si tinand cont de faptul ca pentru postul de consilier al Primarului Comunei B.1 nu s-a putut face dovada prestarii activitatii, de faptul ca acest post nu figura pe organigrama de personal a Primariei B.1 in anul 2013, se poate contura cu evidenta, ca ne aflam in prezenta unei angajari fictive.
Este lipsit de relevanta si urmeaza sa fie inlaturat argumentul instantei de fond, potrivit caruia angajatorul avea obligatia de a proceda la desfacerea disciplinara a contractului individual de munca in cazul in care munca nu a fost prestata si neprocedand astfel inseamna ca constatarile organelor de control sunt nerealiste. Daca postul de consilier al Primarului nu a existat in organigrama aprobata prin Hotarare a Consiliului Local, atunci angajarea paratului pe acest post este nelegala, iar bugetarea postului s-a facut tot in maniera nelegala.
In mod evident ne aflam in prezenta unui contract de munca ce disimuleaza realitatea, fiind platita o persoana care nu a facut dovada ca a prestat activitatea in acel loc de munca.
In aceste circumstante unitatea angajatoare reprezentata prin Primar nu avea niciun interes in a proceda la desfacerea contractului de munca in discutie, partile fiind de coniventa in savarsirea unei fapte ilicite.
Fata de toate aceste considerente, instanta apreciaza ca apelul este intemeiat si in consecinta urmeaza sa fie admis iar sentinta primei instante va fi schimbata in tot, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata asa cum a fost formulata.