In conditiile in care locul muncii a fost stabilit prin contractul individual de munca ,cererea angajatorului adresata salariatului de a se prezenta la locul de munca convenit nu constituie un abuz Sentinta civila nr. 2171 din data de 02.10.2012
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea formulata prin reprezentantul sau conventional, doamna avocat F.L., cu imputernicire depusa la dosar (f.10 vol.I), cerere adresata acestei instante si inregistrata sub nr.5578 din 05.09.2008, astfel cum a fost precizata la 24.04.2009 (f.26 vol.I) doamna A.C. a formulat in contradictoriu cu SC A.– T.P.P. contestatie impotriva deciziei nr.293/05.08.2008 prin care a fost sanctionata disciplinar cu desfacerea contractului individual de munca, solicitand anularea deciziei nr.293/05.08.2008, reintegrarea in functia avuta anterior concedierii, aceea de inspector coordonator pensii, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate incepand cu 01.06.2008 si pana la data reintegrarii, a contravalorii tichetelor de masa pentru aceeasi perioada, a cheltuielilor de deplasare/detasare pentru perioada lucrata „pe teren” si a diurnei legale/indemnizatiei de detasare de la data angajarii pana la desfacerea contractului individual de munca precum si obligarea intimatei la incheierea unei pensii facultative M. sau la plata contravalorii acesteia, de 50 lei/luna, incepand cu data de 02.07.2008 (data indeplinirii vechimii de 1 an in cadrul societatii conform CCM) pana la data reintegrarii, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii sale, a aratat contestatoarea, in esenta, ca angajatorul nu a respectat termenul de 30 de zile pentru aplicarea sanctiunii, prima absenta nemotivata fiind inregistrata la 27.05.2008, abatere constatata la 07.06.2008 iar decizia a fost emisa la 05.08.2008 si comunicata la 07.08.2008, ca angajatorul a incheiat procesul-verbal nr.1/01.08.2008 la o data ulterioara stabilita pentru cercetarea disciplinara, obstructionandu-i-se prezenta la cercetare prin aceea ca, desi prezenta la sediul societatii la data si ora indicata in convocator, portarul nu i-a permis accesul in cladire intrucat nu avea cartela de acces si nici legitimatie de serviciu, convocarea emisa la data de 16.07.2008 si primita de contestatoare la 15.07.2008 fiind nula.
Pe fondul cauzei, a aratat contestatoarea ca potrivit contractului individual de munca nr.133/16.07.2007 inregistrat la ITM Bucuresti sub nr.3592/02.08.2007 a devenit angajata intimatei in functia de inspector coordonator pensii, desfasurandu-si intreaga activitate la Bacau, in sediul A.T.A. SA – sucursala Bacau, angajatorul nu a avut infiintat punct de lucru la Bacau, astfel incat nu se poate prevala de propria turpitudine intrucat a acceptat tacit folosirea spatiului altui angajator si, deci, ca activitatea contestatoarei sa se desfasoare la Bacau, in scopul eficientizarii si reducerii la maxim a costurilor unui punct de lucru, astfel incat cererea de chemare la locul de munca din Bucuresti reprezinta un abuz si o incercare de indepartare a contestatoarei din sistem intr-o maniera eleganta si stilata, bazata pe argumente inspirate din CIM si ROI dar care nu se grefeaza pe situatia de fapt.
In mod incontestabil – sustine contestatoarea – locul sau de munca este la Bacau (modificarea contractului de munca sub aspectul locului de munca fiind acceptata tacit intrucat era convenabila ambelor parti, angajatorul insusindu-si rezultatele muncii sale, concretizate in incheierea unui numar de aproximativ 9650 pensii obligatorii si 170 pensii facultative, toate incheiate la Bacau), astfel cum rezulta si din pontajele privind prezenta transmise prin corespondenta si e-mail la Bucuresti din imprejurarea ca tichetele de masa erau primite de contestatoare la Bacau, actele necesare angajarii si, ulterior, cele de auditare a activitatii fiind intocmite, de asemenea, la Bacau.
Desi intimata invoca Norma nr.18/2007 care reglementeaza specificul activitatii de inspector, deplasarea in teren presupune costuri suplimentare pentru angajator, care avea obligatia de a emite ordin de deplasare, cu indicarea exacta a locului, a perioadei de deplasare in teren si a limitelor imputernicirii, munca in teren reprezentand in fapt o clauza de mobilitate care trebuie acceptata de parti in mod clar si neechivoc prin inscrierea in contract in termeni clari si precisi, cu atat mai mult cu cat in oferta de angajare nu este prevazuta activitatea pe teren.
Nu se poate considera – arata contestatoarea ca locul sau de munca este in Bucuresti intrucat nu exista vreo dispozitie pentru desfasurarea activitatii la un alt angajator iar pentru perioada 27.05.2008 – 30.05.2008 a fost pontata si platita, faptul ca a primit in contul intimatei acte de aderare Pilon II si III de la agentii de marketing din teritoriu, imprejurare recunoscuta de societate, demonstrand ca nu a fost savarsita nici o abatere disciplinara.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv care a stat la baza concedierii, a aratat contestatoarea ca fapta constand in „actiuni neautorizate” nu exista, nefiind dovedita de catre angajator depasirea competentei, gravitatea unor astfel de actiuni constand in nesocotirea deciziei DG 17/2008 al carei continut nu i-a fost adus la cunostinta nici la inceperea activitatii si nici in derularea contractului de munca.
Cererea privind daunele morale a fost motivata de contestatoare prin umilirea la care a fost supusa, prin faptul ca desi avea dreptul la concediu de odihna i s-a refuzat acordarea lui, prin nesocotirea dreptului sau la munca, la libera exprimare, la petitie, prin discriminarea sa fata de ceilalti salariati (la Bacau, pe acelasi post, a fost adus un alt angajat – N.I.), prin starea de tensiune familiala creata si prin stresul la care a fost suspusa, in conditiile unei stari de sanatate fragile.
Motivand in drept actiunea, contestatoarea a invocat art.268 alin.(5) din L.263/2003, art.38 si art.41 alin.(1) si (3) lit.b) din L.53/2003, art.39 alin.(1) lit.c) din L.53/2003, art.19 din Norma nr.1/2006 emisa de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, art.43 alin.(3) din L.31/1990, art.998 si 999 din Codul civil.
Prin cererea inregistrata sub nr.6190/20.10.2008 pe rolul aceleiasi instante, doamna C. A. a formulat contestatie impotriva deciziei nr.303/05.09.2008 emisa de SC A.–T.P.P. SA, decizie prin care a fost sanctionata disciplinar cu desfacerea contractului individual de munca, invocand nulitatea deciziei data de mentionarea a doua articole: 61 lit. a) si 264 alin.(1) lit. f) din codul muncii, aratand ca angajatorul nu poate sanctiona aceeasi fapta prin doua decizii diferite, fata de dispozitiile art.265 alin.(2) din codul muncii si solicitand obligarea intimatei la plata daunelor morale in cuantum de 5.000 lei, justificate de contestatoare prin starea de confuzie care i-a fost creata prin emiterea deciziei, de timpul pierdut pentru atacarea acestei decizii in justitie si de stresul cauzat.
In dovedirea sustinerilor sale, contestatoarea a depus la dosar, o data cu cererea de chemare in judecata, inscrisuri (f.4-17).
Formuland intampinare prin reprezentantul sau conventional, doamna avocat L.L.G., cu imputernicire depusa la dosarul cauzei (f.23), SC A.T.P.P. SA a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, din continutul deciziei 303/2008 rezultand ca este vorba despre o decizie de constatare a implinirii termenului de preaviz, fiind doar o formalitate scriptica si neputand face obiectul unei actiuni in instanta, exceptia lipsei de interes, decizia de desfacere a contractului de munca fiind decizia nr.293/2008. Prin aceeasi intampinare, a aratat intimata, pe fondul cauzei, ca cele doua articole mentionate in cuprinsul deciziei nr.303/2008 fac referire la aceeasi situatie de fapt si de drept, ca nu se poate vorbi despre aplicarea a doua sanctiuni pentru aceeasi fapta, prin decizia nr.303/008 constatandu-se implinirea termenului de preaviz iar cu privire la daunele morale solicitate, a invocat intimata exceptia necompetentei materiale a tribunalului, avand in vedere temeiul juridic invocat – art.998, 999 cod civil si exceptia netimbrarii, art.269 alin.(1) Codul muncii reglementand raspunderea pentru un prejudiciu material si nu moral, daunele morale pretinse nefiind justificate (f.24,25, 32,33).
Actiunile sunt legal scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.285 din Codul muncii (art.270 dupa renumerotarea textelor), atat in ceea ce priveste cererea de anulare a deciziile emise de angajator cat si in ceea ce priveste cererea de acordare a daunelor morale, angajatorul putand fi obligat, in temeiul dispozitiilor cuprinse in Codul muncii, la plata de despagubiri atat pentru acoperirea prejudiciilor materiale cat si a celor morale cauzate salariatului.
Prin incheierea din 13.02.2008 instanta a dispus conexarea cauzelor.
La acelasi termen de judecata – 13.02.2008 (f.21), instanta a incuviintat pentru contestatoare administrarea probei testimoniale si a probei cu inscrisuri iar pentru intimata administrarea probei cu inscrisuri, a probei testimoniale si a probei cu interogatoriul contestatoarei.
Astfel, partile au depus la dosar inscrisuri (f.27-77, 87-141, 148-271,288-293,296-300 vol. I, 1-121,178-192 vol.II), prin reprezentantul sau legal intimata a raspuns la interogatoriul propus de contestatoare, in conformitate cu prevederile art.222 Cpc (f.82-86, 280-286 vol. I) iar la termenul de judecata din 20.07.2009 instanta a audiat in calitate de martor pe doamna A.E.A. (f. 143 vol.I) si a luat interogatoriu contestatoarei (f.144-147 vol.I).
Prin incheierea din 12.02.2010 instanta a dispus suspendarea judecatii cauzei in temeiul art.244 alin.(1) pct.1 cpc (f.127,128 vol.II), judecata fiind reluata la data de 7.09.2012 (f.176 vol.II) la cererea partilor, cereri inregistrate la 29.05.2012 (f.157) si, respectiv la 16.07.2012 (f.162 vol.II), ca urmare a solutionarii irevocabile a dosarelor nr.1873/110/2008 si 5124/110/2008 (f.146-152, 154-156,163-169 vol.II).
Prin reprezentantul sau conventional, contestatoarea a depus la dosar si concluzii scrise, insotite de inscrisuri (f. 217 - 238 vol.II).
Examinand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele:
Prin incheierea contractului individual de munca inregistrat sub nr.3592/02.08.2007 la ITM Bacau, completat cu actul aditional nr.04/18.09.2007 (f.62-64 vol.I) doamna C. A. a dobandit calitatea de salariat al A. – T., pentru o perioada nedeterminata incepand cu data de 16.07.2007, ocupand functia de „inspector coordonator pensii”, la punctul D din contract „locul de munca” mentionandu-se ca „activitatea se desfasoara la sediul AZT P.P. din Bucuresti, si pe teren”.
Prin decizia nr.293/05.08.2008 (f.79-82 vol.II) societatea angajatoare a aplicat sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca al doamnei C. A., in conformitate cu dispozitiile art.61 lit. a) coroborat cu art.264 alin.(1) lit.f) din Codul muncii, acordand angajatei un preaviz de 20 de zile lucratoare, retinandu-se ca abateri disciplinare inregistrarea unui numar de 17 absente nemotivate ale contestatoarei de la locul de munca, in perioada 23.06.-15-07.2008 precum si actiunile neautorizate in teren ale salariatei, fata de care nu au existat dispozitii privind atribuirea de competente in raport de agentii de marketing in vederea derularii vanzarii asociate perioadei de aderare continua, asa cum aceasta este definita prin Norma 18/2007, cu nerespectarea procedurilor optionale impuse de noul cadru de derulare al vanzarii de pensii obligatorii Pilon II, expunand astfel societatea in fata partenerilor contractuali.
Decizia nr.293/2008 a fost emisa cu respectarea cerintelor impuse de art.252 alin.(1) din Codul muncii, asupra carora contestatoarea a insistat (f.3 vol.I), dispozitii potrivit carora angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei. Astfel, prima fapta pentru care a fost aplicata sanctiunea disciplinara consta in refuzul salariatei de a se prezenta la serviciu in perioada 23.06.-15.07.2008 si prin urmare nu se poate retine ca la data de 07.06.2008 a avut loc constatarea abaterii, cum in mod eronat pretinde contestatoarea (f.3 vol.I), pentru lipsa nejustificata de la serviciu in perioada 27.05.-23.06.2008 aceasta fiind sanctionata disciplinar cu „avertisment”, potrivit deciziei nr.273/25.06.2008 (f.30-32 vol.I). Omisiunea angajatului de a se prezenta la locul de munca reprezinta o fapta cu caracter continuu, care se epuizeaza in momentul in care angajatorul detine indicii suficiente potrivit carora aceasta omisiune se datoreaza intentiei angajatului sau si nu unei imprejurari obiective (boala, accident etc.) care l-au impiedicat pe salariat sa isi indeplineasca obligatiile de serviciu independent de vointa lui. Se observa, sub acest aspect, ca decizia nr.293/2008 a fost emisa dupa ce prin adresa nr.273/25.06.2008 – anexa 3 contestatoarei i s-a adus la cunostinta faptul ca cererea inregistrata sub nr.13.340/09.06.2008 referitoare la acordarea concediului de odihna incepand cu data de 09.06.2008 nu se aproba (f.35 vol.I) si dupa ce, prin anexa 1 la aceeasi adresa si prin adresa nr.14428/14.07.2008 contestatoarea a fost instiintata cu privire la lipsa documentelor justificative pentru absentele inregistrate, ultimul certificat medical prezentat referindu-se la intervalul 13.05.-26.05.2008 si cu privire la faptul ca foile de pontaj aferente lunii iunie 2008 transmise de contestatoare prin corespondenta nu justifica neprezentarea sa la locul de munca de la sediul angajatorului (f.33, 36 vol.I).
In ceea ce priveste procedura cercetarii disciplinare prealabile, instanta apreciaza ca neregularitatile semnalate de contestatoare nu sunt de natura sa atraga vicierea acestei proceduri si, deci, anularea deciziei de sanctionare disciplinara intrucat simpla mentiune din cuprinsul adresei de convocare in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile nr.14442 potrivit careia aceasta adresa ar fi fost emisa la o data ulterioara datei reale nu constituie decat o simpla eroare materiala, fara nici o relevanta in plan juridic de vreme ce contestatoarea confirma faptul ca adresa i-a fost comunicata la data de 16.07.2008 (f.3 vol. I), deci in timp util pentru a se prezenta la cercetarea stabilita pentru data de 24.07.2008 la sediul angajatorului din Bucuresti.
Desi sustine, de asemenea, ca prezenta sa la data si ora indicata la sediul SC A. T. P. P. SA din Bucuresti a fost obstructionata prin aceea ca portarul nu i-a permis accesul intrucat nu avea cartela de acces si nici legitimatie de serviciu, contestatoarea nu administreaza nici o dovada in sprijinul acestor afirmatii. Refuzul portarului de a permite accesul unei persoane necunoscute care nu prezinta legitimatia sa de angajat in serviciul institutiei in sediul careia doreste sa patrunda nu poate fi considerat un abuz decat in masura in care se dovedeste si imprejurarea ca angajatorul este cel in culpa pentru nepredarea unei astfel de legitimatii angajatului sau. Pe de alta parte, raspunzand la interogatoriu (f.146 vol.I), contestatoarea revine asupra afirmatiei sale initiale, formulata in cererea introductiva de instanta: „Nu am afirmat ca mi s-a ingradit dreptul de a participa la audiere. Nu mi s-a dat voie sa intru in cladire. Am sunat la secretariat” (intrebarea nr.11) si recunoaste ca a primit adresa prin care angajatorul i-a cerut sa comunice orice motiv obiectiv care a impiedicat-o sa se apere in cadrul procedurii de cercetare, aratand ca a primit adresa respectiva foarte tarziu, fara a insista in probarea acestei imprejurari care ar fi fost imputabila angajatorului si nu siesi (intrebarea nr.13).
Nici pe fondul cauzei sustinerile contestatoarei nu pot fi considerate intemeiate intrucat, astfel cum s-a retinut cu putere de lucru judecat prin decizia nr.1352/10.10.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bacau in dosarul nr. 5124/110/2008 prin contractul individual de munca incheiat si inregistrat sub nr.133/16.07.2007 se mentioneaza faptul ca activitatea se desfasoara la sediul A. T. P.P. din Bucuresti, si pe teren, salariata – contestatoare fiind incunostintata cu privire la locul in care urma sa isi desfasoare activitatea inca de la ofertare (f.28 vol.I), neputandu-se vorbi despre o modificare tacita a locului de munca din Bucuresti in Bacau. Chiar daca, in pofida clauzelor contractului individual de munca, angajatorul a permis ca salariata sa isi desfasoare activitatea la Bacau, pentru ca aceasta imprejurare era convenabila la acest moment ambelor parti, cerinta adresata contestatoarei de a se prezenta la locul de munca din Bucuresti nu constituie un abuz ci reprezinta exercitarea prerogativelor conventionale, in acord cu negocierile purtate in vederea incheierii contractului individual de munca.
Potrivit art.8 alin.(1) din Codul muncii relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei-credinte or optiunea contestatoarei de a refuza sa se prezinte la locul de munca convenit in perioada 23.06.-15.07.2008, dupa ce pentru lipsa de la serviciu in perioada anterioara, 27.05.-23.06.2008 fusese deja sanctionata disciplinar cu avertisment, in conditiile in care angajatorul i-a atras atentia ca atitudinea sa poate determina aplicarea unei sanctiuni mai aspre (adresa 14428/14.07.2008 - f.132 vol.I) denota cu suficienta evidenta reaua-credinta a salariatei, prima fapta retinuta ca abatere disciplinara in cuprinsul deciziei nr.293/2008 fiind suficient de grava pentru a justifica ea singura desfacerea contractului individual de munca.
Prin refuzul sau de a da curs cererii angajatorului de a se prezenta la locul de munca din Bucuresti, in mod, de asemenea, evident, contestatoarea a actionat in teritoriu fara a fi autorizata in acest sens, expunand in acest fel societatea angajatoare fata de partenerii contractuali, cea de a doua fapta cu caracter disciplinar retinuta in sarcina angajatei prin decizia de sanctionare derivand din prima, fara a fi necesara administrarea de dovezi distincte in dovedirea savarsirii sale.
Respingand ca nefondata contestatia formulata impotriva deciziei nr.293/05.08.2008, se vor constata ca fiind implicit nefondate si respinse ca atare si cererile contestatoarei referitoare la reintegrarea sa pe postul detinut anterior, la obligarea intimatei la plata despagubirilor echivalente cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pana la data reintegrarii precum si cererea referitoare la plata tichetelor de masa incepand cu data de 23.06.2008 pana la data reintegrarii, cu mentiunea ca aceste tichete nu pot fi acordate nici pentru perioada 1.06.2008 – 23.06.2008, perioada in care contestatoarea a lipsit nemotivat de la serviciu, astfel cum se retine prin decizia nr.1352/2011 pronuntata de Curtea de apel Bacau anterior amintita.
Analizand in mod distinct cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de deplasare/detasare pentru perioada lucrata „pe teren” si a diurnei legale, respectiv a indemnizatiei de detasare de la data angajarii pana la data desfacerii contractului individual de munca, tribunalul constata ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art.43-47 din Codul muncii, contestatoarea desfasurandu-si activitatea la Bacau nu in temeiul unei dispozitii de detasare sau de delegare, cu acceptul angajatorului si fara a suporta cheltuieli de deplasare sau de cazare si de hrana suplimentare intrucat si-a desfasurat activitatea in localitatea de domiciliu.
In ceea ce priveste cea de a doua cerere avand un regim juridic distinct de cea principala - cererea de obligare a SC A. T. – P.P. SA la incheierea unei polite de pensie facultativa „M.” sau la plata contravalorii acesteia, de 50 lei/luna, incepand cu data de 02.07.2008, la care contestatoarea a implinit un an de vechime in cadrul societatii conform CCM, si pana la data reintegrarii, tribunalul constata si aceasta cerere ca nefiind fondata, pana la momentul inchiderii dezbaterilor contestatoarea neadministrand nici o proba in sustinerea sa, cu respectarea principiilor oralitatii si contradictorialitatii, inscrisurile referitoare la aceasta pretentie ridicata de fosta angajata fiind depuse o data cu concluziile scrise, inregistrate la data de 2.10.2012 .
Referitor la actiunea conexa, tribunalul constata ca la data de 05.09.2008 angajatorul a emis decizia nr.303 (f.4 dosar 6190/110/2008) prin care se decide incetarea contractului de munca al doamnei C. A. la data de 05.09.2008, conform art.61 lit. a) coroborat cu art.264 alin.(1) lit. f) din codul muncii, ca urmare a expirarii perioadei de preaviz stabilite prin decizia nr.293/05.08.2008.
Aceasta decizie completeaza decizia nr.293/2008 nereprezentand o noua decizie de sanctionare, cum in mod eronat pretinde contestatoarea iar mentionarea in cuprinsul sau atat a dispozitiilor art.61 cat si dispozitiilor art.264 (248 in actuala numerotare a textelor) din Codul muncii, nu constituie un motiv de nulitate a deciziei, nefiind incident nici unul din motivele de nulitate prevazute in mod expres si limitativ de legiuitor.
Cum pretentiile formulate de contestatoare si analizate pana acum au fost gasite ca neintemeiate, nici cererea privind acordarea de daune morale nu poate primi o alta solutie decat aceea de respingere.