LITIGIU DE MUNCA. DESFACEREA CONTRACTULUI
INDIVIDUAL DE MUNCA DIN MOTIVE CE NU TIN DE
PERSOANA SALARIATULUI. INCALCAREA OBLIGATIEI
ANGAJATORULUI. CONSECINTE.
Art.70 alin.3 si art.79 alin.1 din Legea nr.76/2002 combinate cu art.64 si
art.65 alin.1 din Codul muncii
In pofida formularii limitative a art.64 din Codul muncii,
dispozitiile sale trebuie aplicate si in situatiile vizate de art.65
alin.1, intrucat relatiile de munca se bazeaza si pe principiul bunei
credinte si a garantarii dreptului la protectie impotriva somajului.
Obligatia respectiva este prealabila desfacerii
contractului, astfel incat omisiunea de a o aduce la indeplinire
atrage nulitatea acestei masuri. (Decizia civila nr.507/R/CM/17 octombrie 2006 pronuntata de
Curtea de Apel Pitesti)
Prin actiunea inregistrata la data de 13.03.2006 sub nr.1306,
C.L. a formulat, in temeiul dispozitiilor art.283 alin.l lit.a din Codul
muncii, contestatie impotriva deciziei nr.24 din 09 februarie 2006 emisa
de S.C."PETROM"S.A. BUCURESTI - SUCURSALA ARPECHIM
PITESTI, prin care i-a fost desfacut contractul individual de munca in
temeiul dispozitiilor art.65-67 si art.73-75 din Legea nr.53/2003,
solicitand anularea acesteia, reintegrarea in functia detinuta anterior,
precum si obligarea unitatii la plata despagubirilor cu titlu de drepturi
salariale calculate de la data de 09.02.2006 si pana la reintegrarea in
functia avuta, in cuantum indexat, majorat si reactualizat si la plata
celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, inclusiv tichetele de masa.
A mai solicitat obligarea angajatorului si la plata indemnizatiei
de concediu de odihna aferent anului 2006, precum si a cheltuielilor de
judecata ocazionate de proces.
In motivarea contestatiei, se arata ca in perioada 26.09.1990-
09.02.2006 contestatoarea a desfasurat activitatea de operator chimist si
pompagiu.
Prin decizia contestata i-a fost desfacut contractul individual
de munca, urmare a desfiintarii postului de pompagiu din cadrul Sectiei
Cracare Catalitica datorita reorganizarii activitatii Sucursalei Arpechim
Pitesti.
Masura de desfacere a contractului individual de munca este
nelegala si netemeinica, deoarece contestatoarea a fost angajata la
Arpechim Pitesti prin transfer de la C.A.T.C. Pitesti pentru a insoti pe
P.S., accidentat la locul de munca si care, datorita accidentului suferit, a
ramas fara vedere, avand nevoie de insotitor permanent.
Transferul contestatoarei a fost aprobat pentru a-l insoti
permanent pe P.S., care prin decizia nr.1408/29.06.1978 a fost incadrat
in gradul I de invaliditate - nevazator.
Conducerea intimatei a aprobat prin referatul intocmit de
directorul general la data de 26.04.1983 propunerea ca insotitorul
persoanei invalide sa fie din cadrul Arpechim Pitesti.
Arata contestatoarea ca despre masura desfacerii contractului
individual de munca a aflat din adresa nr.567/27.02.2006, comunicata de
catre intimata lui P.S. la data de 01.03.2006.
Postul pe care a fost angajata contestatoarea este unul fictiv,
ce nu necesita prezenta sa la locul de munca, neputand fi astfel inclus in
categoria locurilor de munca ce au fost desfiintate.
In fapt, nu a avut loc o restrangere de activitate care sa atraga
incidenta dispozitiilor art.65 din Codul muncii.
In drept, contestatia a fost intemeiata pe dispozitiile art.76,
art.77, art.78 si art.281-289 din Codul muncii.
In urma probelor administrate in cauza, Tribunalul Arges,
prin sentinta civila nr.392/CM din 24 mai 2006, a respins contestatia
formulata.
S-a retinut de instanta de fond, la pronuntarea acestei
sentinte, ca initial contestatoarea a refuzat sa primeasca decizia de
concediere, situatie in care intimata a procedat la incheierea procesului
verbal din 09.01.2006 si a comunicat decizia prin scrisoare recomandata
la domiciliul acesteia, care se afla la domiciliul numitului P.S., intrucat era
insotitor permanent al acestuia, acolo fiind si locul sau de munca.
Instanta de fond a apreciat ca resedinta contestatoarei era la
domiciliul numitului P.S., unde i-a fost comunicata decizia de concediere,
plicul respectiv fiind deschis de acesta din urma, care insa era invalid de
gradul I, fiind nevazator.
Cum comunicarea deciziei catre contestatoare s-a facut la
data de 18.01.2006, conform inscrisului de la fila 30, avand in vedere ca
pe data de 19.01.2006 P.S. a informat conducerea intimatei ca nu poate
semna decizii pentru salariatii sai, s-a apreciat ca formularea contestatiei
la data de 13 martie 2006 este tardiva, nefiind respectat termenul de 30
de zile prevazut de art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal,
contestatoarea C.L.
Se arata, in motivarea recursului, ca sentinta este nelegala,
intrucat in mod nejustificat s-a respins contestatia ca tardiv formulata.
Nu s-a avut in vedere ca termenul pentru formularea cererilor
in vederea solutionarii unui conflict de munca este de 30 de zile de la
data la care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului, iar in
cauza de fata decizia nu a fost comunicata contestatoarei nici pana in
prezent.
Dovada comunicarii deciziei de desfacere a contractului de
munca se poate efectua numai prin Posta Romana cu confirmare de
primire si semnatura destinatarului, nici o alta institutie particulara
nefiind abilitata sa confirme sau sa infirme asemenea comunicari.
Pe de alta parte, toata corespondenta de care face vorbire
intimata a fost facuta pe numele lui P.S. si nu pe numele contestatoarei,
cel dintai semnand de primire, nefacandu-se astfel dovada primirii de
catre contestatoare a deciziei respective.
Fata de aceste motive, se solicita admiterea recursului si
modificarea sentintei civile atacate, in sensul respingerii exceptiei
tardivitatii formularii contestatiei, invocata de intimata si trimiterii cauzei
spre competenta solutionare la acelasi tribunal.
Recursul declarat de contestatoare este intemeiat.
Prin decizia nr.24 din 09 ianuarie 2006, intimata PETROM
S.A. BUCURESTI - Sucursala Arpechim Pitesti a dispus incetarea
contractului individual de munca al contestatoarei C.L. din functia de
pompagiu in cadrul Sectiei Cracare Catalitica, in temeiul art.65 si 66 din
Codul muncii, incepand cu data de 09 ianuarie 2006.
Se arata in decizie ca motivul concedierii il reprezinta
desfiintarea postului ocupat de aceasta, respectiv a postului de pompagiu
la Sectia Cracare Catalitica, ca urmare a reorganizarii activitatii Sucursalei
Arpechim Pitesti, conform programului de reorganizare a PETROM
S.A. aprobat prin hotararile Consiliului de Administratie al PETROM
S.A. in data de 07 iunie 2005 si 09 august 2005.
Potrivit art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, decizia
unilaterala a angajatorului privind incetarea contractului individual de
munca poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data la care a fost
comunicata.
Instanta de fond a respins ca tardiv formulata contestatia
impotriva deciziei de mai sus, retinand ca a fost inaintata intimatei cu
scrisoare recomandata prin DHL pe numele lui P.S., dar pentru
contestatoare si care a fost primita la data de 18 ianuarie 2006, data fata
de care formularea contestatiei la 13 martie 2006 este tardiva.
Instanta constata insa ca, din inscrisul de mai sus prin care s-a
comunicat decizia de concediere contestatoarei, rezulta ca aceasta a fost
primita la data de 18.01.2006 de numitul P.S., care a semnat personal de
primire si nu de contestatoare.
La dosar nu a fost depusa nici o alta dovada din care sa
rezulte comunicarea catre contestatoare a deciziei de concediere, pentru a
se putea stabili data exacta cand aceasta a luat cunostinta de decizie si de
la care curgea termenul de 30 de zile pentru formularea contestatiei.
Potrivit art.75 din Codul muncii, decizia de concediere
produce efecte de la data comunicarii ei, comunicarea facandu-se prin
predarea ei direct salariatului, cu semnatura de primire ori, in caz de refuz
al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta
comunicata de acesta. Data comunicarii marcheaza momentul aplicarii
sanctiunii de la care angajatorul este indreptatit sa procedeze la
executarea acesteia si de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile
calendaristice pentru introducerea contestatiei.
Intrucat in cauza nu s-a facut dovada comunicarii deciziei
contestatoarei, in mod nejustificat instanta de fond a respins ca tardiv
formulata contestatia, situatie in care, fata de prevederile art.312 alin.2
Cod procedura civila, a fost admis recursul formulat si casata sentinta
civila atacata.
Potrivit art.81 alin.1 din Legea nr.168/1999 privitoare la
solutionarea conflictelor de munca, in caz de admitere a recursului,
instanta va judeca in fond cauza. Prevederile acestui text de lege nu se
aplica, asa cum prevede art.81 alin.2 in urmatoarele situatii: solutionarea
cauzei de instanta de fond s-a facut cu incalcarea prevederilor legale
referitoare la competenta si atunci cand judecata in fond a avut loc in
lipsa partii, care nu a fost legal citata.
Cum in speta nu ne aflam in cele doua situatii prevazute de
lege, recursul formulat de contestatoare fiind admis, instanta urmeaza a
judeca in fond cauza.
Se constata ca, prin recursul formulat, nu s-a atacat de
contestatoare fondul cauzei, insa avand in vedere prevederile art.3041
Cod procedura civila, potrivit caruia recursul declarat impotriva unei
hotarari care potrivit legii nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la
motivele de casare prevazute de art.304, instanta putand sa examineze
cauza sub toate aspectele coroborat cu art.292 alin.2 Cod procedura
civila, urmeaza a se analiza cauza in fond pe baza celor invocate la prima
instanta.
Rejudecand pe fond cauza, se constata ca, asa cum s-a aratat
mai sus, prin decizia nr.24 din 09.01.2006 s-a dispus incetarea
contractului de munca al contestatoarei in temeiul art.65 si 66 din Codul
muncii, ca urmare a reorganizarii activitatii Sucursalei Arpechim Pitesti,
ce a dus la desfiintarea postului ocupat de aceasta, respectiv de pompagiu
in cadrul Sectiei de Cracare Catalitica.
Contestatoarea-recurenta nu contesta ca la societatea intimata
a avut loc o reorganizare a activitatii, care a dus la desfiintarea postului
sau, insa arata ca, in realitate, a fost angajata la Arpechim Pitesti prin
transfer de la C.A.T.C. Pitesti pentru a insoti pe P.S., accidentat la locul
de munca in timp ce-si indeplinea sarcinile de serviciu si ca in toata
perioada 26.09.1990 -09.02.2006 l-a insotit permanent pe acesta, locul
sau de munca fiind la domiciliul lui, care intocmea lunar un pontaj, in
baza caruia contestatoarea era retribuita.
Nu s-a facut nici o dovada insa ca recurenta-contestatoare a
efectuat alte lucrari decat cele care rezulta din contractul individual de
munca, situatie in care, in urma reorganizarii activitatii societatii intimate,
a avut loc o desfiintare a locului sau de munca care a fost efectiva si a
avut o cauza reala si serioasa. S-a dovedit ca postul contestatoarei nu se
mai regaseste in organigrama societatii intimate, reorganizare ce a
prezentat un caracter obiectiv, impusa de dificultati economice.
Instanta constata insa ca, in situatia in care concedierea se
dispune din motive ce nu tin de persoana salariatului, angajatorul are
obligatia de a-i propune acestuia alte locuri de munca vacante in unitate,
compatibile cu pregatirea sa profesionala. Atunci cand angajatorul nu
dispune de locuri de munca vacante, el are obligatia de a solicita sprijinul
Agentiei Teritoriale de Ocupare a Fortei de Munca, in vederea
redistribuirii salariatului, urmand sa ii comunice acestuia solutiile propuse
de Agentie.
Daca salariatul nu isi manifesta expres consimtamantul in
termenul prevazut si daca Agentia Teritoriala de Ocupare a Fortei de
Munca nu poate indeplini obligatia respectiva, angajatorul poate dispune
concedierea.
In art.70 alin.3 Codul muncii este reglementata obligatia
angajatorului de a notifica Proiectul de concediere si agentiei, iar art.79
din Legea nr.76/2002 privind asigurarile de somaj si stimularea fortei de
munca prevede ca in cazul unor restructurari ale activitatii care pot
conduce la modificari substantiale ale numarului si structurii profesionale
a personalului, angajatorii au obligatia de a instiinta Agentiile pentru
ocuparea fortei de munca in vederea adoptarii masurilor pentru
combaterea somajului.
In practica judiciara s-a apreciat ca in pofida formularii
limitative a art.64 din Codul muncii, dispozitiile sale trebuie aplicate si in
situatiile vizate de art.65 alin.1, intrucat relatiile de munca se bazeaza si
pe principiul bunei-credinte si a garantarii dreptului la protectie impotriva
somajului.
In consecinta, s-a decis ca obligatia respectiva este prealabila
desfacerii contractului, astfel incat omisiunea de a o aduce la indeplinire
atrage nulitatea acestei masuri.
Intrucat in speta nu s-a facut dovada ca angajatorul s-a
adresat Agentiei Teritoriale de Ocupare a Fortei de Munca, ca a oferit
contestatoarei un alt loc de munca, masura concedierii luata este nula,
situatie in care a fost admisa contestatia formulata si anulata decizia
emisa, cu consecinta reintegrarii contestatoarei si obligarii intimatei, in
baza art.78 Codul muncii, la plata drepturilor salariale de la data emiterii
deciziei si pana la reintegrarea efectiva.
La cererea contestatoarei-recurente, a fost obligata intimata la plata sumei
de 200 RON cheltuieli de judecata, ce reprezinta onorariu avocat in
recurs si se acorda in baza art.274 Cod procedura civila.