Suspendarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului in cazul intreruperii sau reducerii temporare a activitatii. Motive
- Legea nr. 53/2003, republicata, Codul muncii: art. 52 alin. (1) lit. c)
Masura suspendarii contractului individual de munca al unui angajat reprezinta o masura de management intern al societatii, insa ea trebuie sa se circumscrie cerintelor impuse de art. 52 din Codul muncii, deoarece in caz contrar ar fi posibila exercitarea abuziva a drepturilor angajatorului cu privire la derularea raportului de munca al salariatului.
Pentru a fi incident cazul de suspendare a contractului individual de munca reglementat de art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, angajatorul trebuie sa-si reduca sau intrerupa activitatea temporar, datorita dificultatilor economice, unor motive tehnologice sau structurale, ca, de exemplu, inlocuirea utilajelor, modernizarea sau repararea lor, reorganizarea unor subunitati (sectii, ateliere, etc.) sau chiar a formatiilor de lucru, ori unor motive similare. Prin folosirea sintagmei "motive similare", legiuitorul a lasat posibilitatea angajatorului sa identifice si alte situatii in care isi intrerupe sau reduce temporar activitatea pentru motive obiective, intrerupere sau reducere care impune suspendarea contractelor de munca ale salariatilor pe o anumita perioada, respectiv cat timp dureaza situatia respectiva.
O situatie de intrerupere sau reducere temporara a activitatii presupune, cel putin, ca activitatea desfasurata de salariatii unei structuri sau a unui departament, sa nu se mai desfasoare pentru o anumita perioada, cu perspectiva reluarii activitatii, dupa depasirea situatiei care a reprezentat cauza intreruperii. Ea nu vizeaza intreruperea sau reducerea temporara a activitatii doar pentru un salariat.
Imposibilitatea obiectiva a angajatorului de a asigura unui salariat realizarea sarcinilor de serviciu, fara a exista o intrerupere sau reducere temporara a activitatii, nu se incadreaza in ipotezele reglementate de art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ci poate justifica desfiintarea postului ocupat de catre acel angajat, cu consecinta concedierii acestuia in temeiul art. 65 alin. (1) din Codul muncii.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 1292 din 9 mai 2012, dr. C.P.
Prin sentinta civila nr. 201/23.01.2012, pronuntata in dosarul nr. 4974/30/2011, Tribunalul Timis a respins exceptia lipsei de obiect invocata de parata S.C. K.& S. Romania S.R.L.
A admis in parte actiunea civila formulata si completata de reclamantul M.N. in contradictoriu cu parata S.C. K.& S. Romania S.R.L. Timisoara.
A anulat, ca netemeinica, decizia nr. 6990/03.06.2011, emisa de parata.
A obligat parata sa achite reclamantului diferenta de 25% din drepturile salariale cuvenite si neachitate, aferente perioadei 03.06.2011-14.07.2011, respingand in rest actiunea.
Totodata, a obligat parata la plata catre reclamantul a sumei de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a constatat ca reclamantul, prin actul procedural investitor de instanta, a solicitat instantei de judecata sa dispuna anularea Deciziei nr. 6990/03.06.2011, emisa de catre parata, ca netemeinica si, pe cale de consecinta, obligarea paratei de a-l repune efectiv pe functia de Sef Departament Tehnic si de a-i achita integral salariul lunar (in cota de 100%), incepand cu 03.06.2011 si pana la punerea in executare a hotararii ce se va pronunta.
Exceptia lipsei de obiect, invocata de catre parata, a fost apreciata ca neintemeiata, intrucat, desi parata a fost obligata irevocabil, prin sentinta civila nr. 3253/2010, sa-l reincadreze pe reclamant pe postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere, in fapt, ea nu a pus in executare aceasta hotarare judecatoreasca ce-i impunea o anumita conduita de urmat.
Astfel, in perioada cuprinsa intre data de 03.06.2011 si pana la data de 14.07.2011, data de la care incepe sa curga perioada de preaviz, stabilita prin decizia de concediere nr. 7166/16.08.2011, cererea reclamantului prezinta obiect, astfel incat prima instanta a respins exceptia lipsei de obiect.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a retinut ca reclamantul a fost angajatul paratei, in baza contractului individual de munca nr. 483688/17253, in functia de inginer - sef departament tehnic.
La data de 03.06.2011, parata a emis Decizia nr. 6990, prin care a suspendat unilateral contractul individual de munca nr. 483688/07.12.2000 al reclamantului, cu incepere de la data de 03.06.2011, datorita imposibilitatii de a-i asigura acestuia conditiile necesare realizarii sarcinilor de serviciu, conform fisei postului ocupat de salariat, ca urmare a reorganizarii departamentului tehnic din cadrul paratei si a redistribuirii functiei de sef departament tehnic la nivel de concern catre un centru de competente.
Motivele de drept ale acesteia au fost prevederile art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003, potrivit carora "contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in cazul intreruperii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, in special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare".
Situatia premisa a acestui caz de suspendare unilaterala a contractului individual de munca consta in intreruperea temporara a activitatii desfasurate de parata, aspect nedovedit de ultima prin niciun mijloc de proba administrat in cauza.
Pe de alta parte, motivele care pot conduce angajatorul la aceasta masura trebuie sa fie obiective. Acestea pot fi de natura economica, tehnologica, structurala ori altele similare, insa, in toate cazurile, caracterul obiectiv trebuie sa se pastreze. Spre exemplu, motivele economice pot semnifica un impas financiar in care se gaseste angajatorul din lipsa totala de comenzi. Motivele tehnologice pot aparea in cazul in care este necesara repararea utilajelor folosite in procesul muncii, modernizarea lor, etc. Ratiunile de factura structurala presupun o reorganizare a unor subunitati (sectii, ateliere etc.) sau chiar a formatiilor de lucru. Textul legal nu defineste notiunea de "motive similare", astfel incat pot fi avute in vedere orice alte situatii care exclud culpa vreuneia dintre partile contractului individual de munca prin raportare la ipotezele anterioare prevazute de text.
In consecinta, prima instanta a apreciat ca legiuitorul a dorit sa puna la dispozitia angajatorului o alta modalitate de a actiona, legala, cu caracter facultativ si temporar, in situatia in care afacerea sa sufera dificultati.
Asadar, in speta, exista un veritabil act de drept al muncii, a carui legalitate si oportunitate poate fi analizata de catre instanta de judecata. Potrivit art. 268 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, salariatul poate contesta aceasta masura, in termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei unilaterale a angajatorului de suspendare a contractului individual de munca. Investita cu solutionarea unui asemenea conflict de munca, instanta de judecata trebuie sa analizeze nu numai legalitatea masurii, ci, mai ales, oportunitatea sa, un veritabil control judecatoresc putand fi realizat doar in urma verificarii ratiunilor efective care au condus angajatorul la adoptarea acestei masuri.
Este nefondata sustinerea paratei potrivit careia emiterea deciziilor de suspendare a fost determinata de imposibilitatea de a-i asigura reclamantului conditiile necesare realizarii sarcinilor, conform fisei postului ocupat, ca urmare a reorganizarii departamentului tehnic din cadrul paratei si a redistribuirii atributiilor functiei de sef departament tehnic la nivel de concern catre un centru de competente.
Astfel, prima instanta a constatat ca temeiurile invocate in sprijinul deciziei de suspendare nu subzista, in fapt, fiind operata o scoatere din activitate a reclamantului, cu toate ca, prin sentinta civila nr. 3253/2011, ramasa irevocabila, cat si prin sentinta civila nr. 211/3072011, s-a dispus reincadrarea reclamantului pe postul detinut anterior, acela de sef departament tehnic.
Fata de aceste considerente de fapt, tribunalul a retinut ca decizia de suspendare nr. 6990/30.06.2011, emisa de parata, nu se incadreaza in prevederile art. 52 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, nefiind in prezenta situatiei premisa a intreruperii temporare a activitatii, dar nici in prezenta motivelor impuse de art. 52 din Codul muncii, fiind intocmita in mod netemeinic, motiv pentru care a dispus anularea acesteia.
In virtutea principiului repunerii partilor in situatia juridica existenta anterior actului anulat, a fost obligata parata sa achite reclamantului diferenta de 25% din drepturile salariale cuvenite si neachitate, aferente perioadei 03.06.2011-14.07.2011, avandu-se in vedere data la care reclamantul a intrat in perioada de preaviz, conform deciziei de concediere nr. 7166/16.08.2011.
Cum cererea reclamantului a fost primita de catre tribunal pana la data de 14.07.2011, data la care reclamantul a intrat in perioada de preaviz, a fost respinsa cererea de obligare a paratei la reincadrarea reclamantului pe postul de sef departament tehnic, precum si la plata diferentei de salariu de 25% din drepturile salariale cuvenite si neachitate cu incepere de la data de 03.06.2011 si pana la punerea in executare a hotararii ce se va pronunta, dat fiind ca obligatia de plata a paratei a fost limitata pana la data de 14.07.2011.
In temeiul dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, a obligat parata sa plateasca reclamantului suma de 1.240 lei, reprezentand onorariu de avocat, intrucat se afla in culpa procesuala.
Impotriva sentintei civile nr. 201/23.01.2012 a Tribunalului Timis, a declarat recurs, in termenul legal, parata S.C. K.& S. Romania S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului si modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul respingerii in integralitate a actiunii reclamantului, ca neintemeiata, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea recursului se arata, in esenta, ca hotararea recurata nu cuprinde motivele pe care se sprijina, respectiv cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii, dat fiind ca instanta de fond s-a limitat la a retine ca sustinerea paratei, in sensul ca emiterea deciziei de suspendare contestata a fost determinata de imposibilitatea de a-i asigura reclamantului conditiile necesare realizarii sarcinilor de serviciu conform fisei postului ocupat de salariat, ca urmare a reorganizarii departamentului tehnic din cadrul societatii si a redistribuirii atributiilor functiei de sef departament tehnic la nivel de concern catre un centru de competente este nefondata, fara a arata care sunt motivele care au determinat-o sa concluzioneze in acest sens, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 Codul de procedura civila.
Doctrina a statuat in acest sens ca obligatia instantei de a mentiona in mod expres si explicit, in considerentele hotararii date, care sunt argumentele in masura sa sustina solutia pronuntata apare ca esentiala, din perspectiva textului art. 261 alin. (1) pct. 5 Codul de procedura civila, ea fiind de natura sa inlature orice arbitrariu, sa convinga partile in litigiu de temeinicia si legalitatea unei decizii, respectiv sa faca posibila exercitarea controlului judecatoresc. Totodata se mai subliniaza ca o astfel de decizie nu respecta exigentele art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale. Astfel, conform jurisprudentei CEDO, formata in aplicarea normei evocate anterior, notiunea de proces echitabil presupune ca o instanta interna, care nu a motivat pe scurt hotararea sa, sa fi examinat totusi in mod real problemele esentiale care i-au fost supuse (Hotararea Helle contra Finlanda din 19 decembrie 1997, Hotararea Albina contra Romaniei).
Din analiza considerentelor hotararii recurate se poate constata ca, in repetate randuri, instanta de fond face referire la "deciziile de suspendare", desi, in speta, obiectul demersului judiciar al reclamantului vizeaza exclusiv Decizia nr. 6990/03.06.2011.
Date fiind confuziile evidente continute de sentinta atacata, maniera in care prima instanta a analizat apararile paratei nu convinge, hotararea astfel pronuntata fiind nelegala in raport cu prevederile art. 304 pct. 7 Codul de procedura civila.
Recurenta sustine ca hotararea atacata este nelegala si datorita faptului ca a fost pronuntata cu interpretarea sl aplicarea gresita a textului art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003, republicata.
Tribunalul Timis a retinut in mod eronat ca situatia premisa a acestui caz de suspendare unilaterala a contractului individual de munca, constand in intreruperea temporara a activitatii desfasurata de catre recurenta, este un aspect nedovedit prin nici un mijloc de proba administrat in cauza.
Dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, republicata, vizeaza atat situatia intreruperii, cat si cea a reducerii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.
Angajatorul a dovedit incidenta motivului de suspendare pe care s-a intemeiat decizia de suspendare atacata de catre reclamant prin inscrisurile depuse in probatiune la dosar.
Astfel, societatea a invederat ca, la data reintegrarii reclamantului pe postul ocupat anterior disponibilizarii sale prin Decizia de concediere nr. 4849/22.01.2010, activitatile aferente pozitiei de sef departament tehnic si circumscrise atributiilor existente in fisa postului reclamantului nu mai existau, ca urmare a contributiei unor factori concurenti, intre care: restrangerea activitatii departamentului tehnic, reorganizarea treptata a departamentului tehnic, dezvoltarea profesionala continua a inginerilor din cadrul departamentului tehnic, extinderea procesarii automate a datelor si optimizarea sistemelor informatice.
In cursul anului 2011, in urma unor decizii luate de catre conducerea centrala a concernului, au fost infiintate Centre de competenta tehnica la nivelul unor fabrici din diverse locatii, unde existau ingineri cu mai multa experienta, din exteriorul Germaniei, de exemplu: la Timisoara, pentru produsele clientului Volkswagen; la Kolarovo (Slovacia), pentru clientul BMW s.a.m.d., care sa preia in totalitate activitatile departamentului tehnic central la nivel de concern legate de produsele realizate pentru clientul respectiv.
Etapele premergatoare infiintarii acestui centru de competenta au constituit un proces complex, care a necesitat scurgerea unei perioade de timp si parcurgerea unor faze distincte, intre care si organizarea concursului pentru ocuparea pozitiei de responsabil Centru Competente, la care a fost invitat sa participe si reclamantul intimat.
Pentru a face dovada acestor sustineri, parata a anexat intampinarii formulate in cauza urmatoarele inscrisuri: decizia nr. 7109/14.07.2011 de incetare a suspendarii contractului individual de munca nr. 483688/07.12.2000 si dovada comunicarii ei cu confirmare de primire semnata de catre reclamant, pentru a proba ca decizia atacata a incetat sa mai produca efecte la 14.07.2011; contractul individual de munca nr. 483688/17253/07.12.2000 al reclamantului si actele aditionale; fisa postului de sef departament tehnic detinut de M.N., semnata la 19.04.2004; adresele inaintate de societate catre Inspectoratul Teritorial de Munca Timis nr. 6921/13.12.2010, nr. 6922/13.12.2010, si nr. 2357/10.05.2011, ordinul de plata nr. 18198846/13.12.2010, declaratie si state de plata rectificative, pentru a se arata ca s-a dat eficienta dispozitiilor sentintei civile nr. 3253/PI/23.11.2010, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul 1543/30/2010, reintegrandu-se reclamantul pe postul de sef departament tehnic, cu un salariu egal cu cel primit anterior concedierii; copii fluturasi salariu M.N., aferenti lunilor august 2009 (salariu 100 %) si iunie 2011 (salariu 75%, raportat la acelasi salariu de baza aferent pozitiei de sef departament tehnic), pentru a face dovada respectarii aceluiasi nivel de salarizare dupa reintegrare; adresa 1921/12.04.2011, notificarea 1920/12.04.2011 si adresa nr. 1922/12.04.2011, prin care d-lui M. i se comunica invitatia de a participa la concursul pentru ocuparea pozitiei de responsabil Centru Competente Timisoara si dovada de comunicare, din care rezulta ca societatea a oferit reclamantului posibilitatile existente de a pastra raporturile de munca cu acesta, intr-o pozitie utila societatii comerciale, chiar ulterior modificarilor structurale prefigurate si detaliate pe larg in intampinare; procesul-verbal incheiat in urma desfasurarii concursului intern din 18.04.2011, potrivit caruia, in conformitate cu rezultatele concursului, dl. Mihailescu nu era indrituit la pozitia responsabil Centru Competente Timisoara, dovedindu-se, totodata, lipsa de interes a reclamantului pentru mentinerea unui raport de munca avantajos pentru ambele parti; adresa nr. 3594/08.07.2011, notificarea nr. 3592/08.07.2011 si adresa nr. 3591/08.07.2011, prin care societatea a comunicat petentului oferta privind ocuparea unui post de Inginer Managementul Modificarilor, avand anexata fisa postului corespunzatoare acestei pozitii si dovada comunicarii, precum si draft-ul actului aditional pregatit, in 14.07.2011 pentru dl. Mihailescu, in ipoteza in care accepta oferta postului de inginer propus, care atesta buna-credinta a conducerii societatii comerciale in demersurile efectuate in scopul evitarii disponibilizarii reclamantului; procesul-verbal incheiat in 14.07.2011, in care s-a consemnat modalitatea de derulare a discutiilor purtate in cadrul intalnirii din 14.07.2011 intre reclamant si conducerea operativa a S.C. K.& S. Romania S.R.L., precum si pozitiile adoptate de parti in ceea ce priveste o eventuala continuare a raportului de munca existent, adaptat la posibilitatile existente conform evolutiei modului de organizare a societatii comerciale, si decizia nr. 2445/30.06.2011 a administratorului unic al S.C. K.& S. Romania S.R.L., prin care se reorganizeaza departamentul tehnic al societatii comerciale prin crearea Centrului de Competenta V.W. al Concernului, se decide infiintarea Centrului de Competenta V.W. al Concernului incepand cu data de 01.07.2011 si se desfiinteaza postul de sef de departament tehnic.
Legea nr. 53/2003 reglementeaza suspendarea contractului individual de munca ca un interval de timp in care pot interveni imprejurari prevazute de lege, ce impiedica temporar infaptuirea obiectului si efectelor contractului, deci a obligatiilor reciproce ale partilor.
In speta, suspendarea contractului de munca a intervenit ca urmare a masurii unilaterale a angajatorului, prevazuta expres de art. 52, alin. (1) lit. c) din Codul muncii republicat. Aceasta masura a determinat suspendarea obligatiilor numai din partea angajatului, nu si suspendarea obligatiei angajatorului de a-i achita o remuneratie, conform art. 53 alin. (2) din Codul muncii, republicat, astfel incat reclamantul a incasat suma de 6.675 lei brut / luna.
Pentru a interveni suspendarea contractului, in conditiile art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, angajatorul trebuie sa isi intrerupa sau sa isi reduca temporar activitatea, intreruperea/reducerea putandu-se datora unor motive tehnologice si structurale, de exemplu reorganizarea unor subunitati sau chiar a formatiilor de lucru.
Procesul de reorganizare, care a avut loc la nivel de concern si care a afectat intreg departamentul tehnic din cadrul societatii recurente se circumscrie ipotezei vizand "reorganizarea unor subunitati sau a unor formatii de lucru".
Oportunitatea adoptarii masurilor de reorganizare interna din considerente de eficientizare a activitatii si maximizare a profitului, respectiv a masurilor administrative subsecvente, intre care se inscrie si adoptarea deciziei de suspendare atacate, sunt lasate de legiuitor la aprecierea suverana a angajatorului.
Maniera in care angajatorul decide sa isi diminueze costurile de functionare nu constituie obiect al cenzurii forului judiciar si nu presupune acordul sau consultarea salariatului, constituind o decizie de ordin managerial, de atributul exclusiv al agentului economic.
Prima instanta a retinut, prin considerentele hotararii recurate, fara a argumenta suplimentar acest punct de vedere, ca temeiurile invocate in sprijinul deciziei de suspendare nu subzista, in fapt fiind operata o scoatere din activitate a reclamantului, cu toate ca, prin sentinta civila nr. 3253/2010, ramasa irevocabila, cat si prin sentinta civila, pronuntata in dosar nr. 211/30/2011* al Tribunalului Timis, s-a dispus reincadrarea reclamantului pe postul detinut anterior, acela de sef departament tehnic.
In cazul reclamantului, societatea a fost in imposibilitatea obiectiva de a-i asigura realizarea sarcinilor de serviciu, aceasta fiind una dintre premisele care au stat la baza masurii suspendarii temporare a contractului individual de munca al reclamantului, prin Decizia nr. 6990/03.06.2011.
La data desfiintarii postului de sef departament tehnic, conform deciziilor administratorului din 22.09.2009 si conducerii operative a societatii din 23.09.2009, atributiile reclamantului-intimat, deja substantial reduse, au fost relocate catre directorul tehnic al societatii comerciale, fara ca acest lucru sa determine o incarcare a directorului tehnic peste norma de munca legal admisa, solutia adoptata de angajator constituind prerogativa sa exclusiva, in acord cu prevederile art. 40 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.
In contextul deprecierii situatiei economice a societatii comerciale, nu se justifica mentinerea postului redundant de "sef departament tehnic", desfiintarea postului detinut de reclamantul-intimat, concomitent cu comasarea atributiilor aferente sefului de departament tehnic cu cele apartinand postului de "director tehnic" fiind o masura necesara si oportuna. De altfel, asa cum s-a statuat in literatura si practica judiciara, comasarea a doua locuri de munca constituie cauza temeinica si legala de desfiintare a unuia dintre cele doua locuri de munca, independent de situatia economica sau declinul economic, astfel incat, din aceasta perspectiva, situatia economica a societatii comerciale nici nu ar mai avea relevanta in cauza, intrucat atributiile celor doua posturi analizate se suprapuneau, iar, spre o mai buna gestiune a activitatii, o atare comasare se impunea chiar si in lipsa oricaror dificultati economice.
Nu poate fi acceptat ca avand vreo sustinere legala un punct de vedere contrar, conform caruia, indiferent de politica manageriala a societatii angajatoare sau proiectele de modernizare tehnologica aparute in domeniul si care ar permite reducerea gradului de incarcare a personalului, angajatorul sa fie obligat sa mentina un numar fix de posturi, care sa includa personal devenit astfel excedentar. Aceasta teza contravine insusi scopului existentei oricarei societati comerciale, respectiv obtinerea de profit.
La nivel de concern s-a decis o reorganizare a activitatii, dezvoltand totodata sistemele informatice, tocmai in ideea eficientizarii muncii depuse de catre ingineri, ceea ce permite trasarea sarcinilor de serviciu inginerilor din cadrul D.T., fara sa fie nevoie de activitatea aferenta unui post de sef de departament.
Distribuirea sarcinilor catre inginerii din cadrul acestei structuri s-a realizat prin sistemul informatic al concernului, dezvoltat si optimizat, astfel incat inginerii sa isi preia independent sarcinile de realizat in cadrul activitatii profesionale, organizate ca parte a ansamblului Industrial Engeenering (I.E.) la nivel de concern. Acest sistem a fost implementat alaturi de alte imbunatatiri/dezvoltari in ideea eficientizarii, cresterii performantei, precum si a reducerii costurilor la nivel de concern.
Dezvoltarea sistemului informatic la nivel central, dar si local a permis directorului tehnic sa ia decizii fara sa necesite atributiile unui sef de departament pentru raportari, sistemul informatic permitandu-i culegerea din sistem a datelor necesare luarii unor decizii cu privire la activitatea departamentului tehnic.
Daca la momentul deciziei desfiintarii postului reclamantului, in septembrie 2009, activitatea aferenta postului de sef departament tehnic era deja substantial redusa si nu mai acoperea orele aferente unui program de lucru complet, astfel incat nu se mai justifica pastrarea unui post pentru desfasurarea acestei activitati, in perioada ulterioara reintegrarii sale, datorita dezvoltarii sistemului informatic si reorganizarii de activitate la nivel de concern, inclusiv activitatile corespunzatoare atributiilor initial transferate directorului tehnic de la fostul post de sef de departament tehnic disparusera complet.
Desi reclamantul a fost reintegrat, ca urmare a sentintei civile nr. 3253/PI/23.11.2010, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul 1543/30/2010, societatea comerciala, dand dovada de buna-credinta in respectarea obligatiei impuse de instanta in sarcina sa, acest fapt nu a schimbat situatia existenta in societate si in nici un caz nu poate conduce la concluzia ca postul reclamantului intimat sau atributiile aferente acestuia au redevenit necesare.
Recurenta enumera, in cuprinsul cererii de recurs, cu titlu exemplificativ, cateva aplicatii informatice optimizate care suplinesc activitatile desfasurate in trecut de seful de departament tehnic, si anume: lista urmarire modificari; modulul angajatului; sistem Kronos prezenta/evidenta personal.
Prin urmare, din cele expuse rezulta ca inca de la data emiterii primei deciziei de suspendare in cadrul unitatii nu se mai desfasurau activitatile corespunzatoare postului de sef departament tehnic detinut de reclamant.
In jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a statuat ca " in lipsa muncii prestate, angajatorul nu poate fi obligat la plata unei remuneratii care sa faca abstractie de aceasta situatie concreta si obiectiva". Ori, in speta, reclamantul-intimat nu a fost prejudiciat in nici un fel, intrucat desi nu a prestat munca, a primit lunar suma de 6.675 lei.
O corecta apreciere a probelor administrate in dosar, precum si a textelor legale in baza carora au fost adoptate deciziile atacate au condus la urmatoarele concluzii: temeiurile suspendarii sunt enumerate exemplificativ de lege, iar societatea a prezentat si probat in fata instantei de fond motivele obiective care au intemeiat adoptarea deciziilor de suspendare a contractului individual de munca atacate; masura suspendarii contractului individual de munca este una de management intern al societatii, iar legea nu precizeaza daca se impune o intrerupere totala sau partiala a activitatii si nu distinge intre o intrerupere a activitatii care sa implice toti salariatii unitatii sau numai un singur salariat.
In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 7 si pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 Cod procedura civila.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate de catre parata-recurenta, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 304 pct. 7 si pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca este neintemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Sustinerea recurentei ca hotararea recurata nu cuprinde motivele pe care se sprijina, respectiv cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii, este nefondata intrucat instanta de fond nu s-a limitat la a retine doar ca sustinerea paratei, in sensul ca emiterea deciziei de suspendare contestata a fost determinata de imposibilitatea de a-i asigura reclamantului conditiile necesare realizarii sarcinilor de serviciu conform fisei postului ocupat de salariat, ca urmare a reorganizarii departamentului tehnic din cadrul societatii si a redistribuirii atributiilor functiei de sef departament tehnic la nivel de concern catre un centru de competente este neintemeiata. In considerentele sentintei atacate se arata care sunt motivele care au determinat-o sa concluzioneze in acest sens, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 Codul de procedura civila, respectiv ca temeiurile invocate in sprijinul deciziei de suspendare nu subzista, dat fiind ca, in fapt, a fost operata o scoatere din activitate a reclamantului, cu toate ca, prin sentinta civila nr. 3253/2011, ramasa irevocabila, cat si prin sentinta civila nr. 211/3072011, s-a dispus reincadrarea reclamantului pe postul detinut anterior, acela de sef departament tehnic. Avand in vedere motivele obiective care pot conduce angajatorul la masura suspendarii contractului individual de munca in temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, a retinut ca decizia de suspendare contestata, prin actiunea pendinte, nu se incadreaza in prevederile art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, nefiind in prezenta situatiei premisa a intreruperii temporare a activitatii si a motivelor impuse de art. 52 din Codul muncii.
Imprejurarea ca, in considerentele hotararii recurate, se mentioneaza, de doua ori, iar nu in repetate randuri, cum sustine recurenta, "decizii" in loc de "decizia", reprezinta o eroare materiala de tehnoredactare, deoarece din ansamblul considerentelor rezulta ca instanta de fond a analizat legalitatea si temeinicia deciziei de suspendare nr. 6990/3.06.2011, emisa de catre parata si care a fost contestata prin prezenta cererea de chemare in judecata. De altfel, chiar recurenta, in cuprinsul cererii de recurs, respectiv in penultimul paragraf, se refera la "deciziile atacate", fiind evidenta eroarea de tehnoredactare si in cazul acesteia.
Astfel, Curtea a constatat ca, in speta, au fost respectate dispozitiile art. 261 alin. (1) pct. 5 Codul de procedura civila, precum si cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale, nefiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Codul de procedura civila.
Prin Decizia nr. 6990/03.06.2011, emisa de catre parata si contestata prin actiunea pendinte, s-a dispus, incepand cu data de 3.06.2011, suspendarea contractului individual de munca al reclamantului, inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Timis sub nr. 4836888/7.12.2000, din initiativa angajatorului, ca urmare a intreruperii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, pentru motivele enuntate in decizie. In cuprinsul deciziei, la art. 2, se mentioneaza ca "motivele de fapt ale suspendarii contractului individual de munca sunt de natura structurala (organizatorica), dupa cum urmeaza: imposibilitatea de a asigura conditiile necesare realizarii sarcinilor de serviciu conform fisei postului ocupat de salariat, ca urmare a reorganizarii departamentului tehnic din cadrul S.C. K.& S. Romania S.R.L. si a redistribuirii atributiilor functiei de sef departament tehnic la nivel de concern catre un centru de competente".
Aceasta decizie s-a intemeiat pe dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.
Potrivit art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, "contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in cazul intreruperii sau reducerii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare".
Asadar, pentru a interveni acest caz de suspendare a contractului individual de munca al unui salariat, angajatorul trebuie sa-si reduca sau intrerupa activitatea temporar, datorita dificultatilor economice, unor motive tehnologice sau structurale, ca, de exemplu, inlocuirea utilajelor, modernizarea sau repararea lor, reorganizarea unor subunitati (sectii, ateliere, etc.) sau chiar a formatiilor de lucru, ori unor motive similare.
Prin folosirea sintagmei "motive similare", legiuitorul a lasat posibilitatea angajatorului sa identifice si alte situatii in care isi intrerupe sau reduce temporar activitatea pentru motive obiective, intrerupere sau reducere care impune suspendarea contractelor de munca ale salariatilor pe o anumita perioada, respectiv cat timp dureaza situatia respectiva.
Prin decizia nr. 383/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 281/21.04.2011, Curtea Constitutionala a retinut ca "o atare reducere nu este una pur subiectiva, in sensul ca ar depinde exclusiv de vointa angajatorului, ci ea trebuie integrata in contextul cuprinsului normativ al textului criticat, astfel incat angajatorul va putea suspenda contractul individual de munca numai daca exista un motiv obiectiv in acest sens, ce nu depinde de vointa sa exclusiva. Daca, in mod obiectiv, angajatorul nu ar mai face fata economic exigentelor pietei si, desi si-ar reduce activitatea, el ar fi obligat in continuare sa plateasca salariile angajatilor pentru munca ce nu mai este prestata, s-ar ajunge la situatia in care dreptul acestuia de proprietate sa fie lezat in mod iremediabil".
Recurenta sustine ca procesul de reorganizare, care a avut loc la nivel de concern si care a afectat intreg departamentul tehnic din cadrul societatii recurente, se circumscrie ipotezei vizand "reorganizarea unor subunitati sau a unor formatii de lucru", fara a proba ca procesul de reorganizare a condus la intreruperea sau reducerea temporara a activitatii societatii sau a departamentului tehnic.
O situatie de intrerupere sau reducere temporara a activitatii presupune, cel putin, ca activitatea desfasurata de salariatii unei structuri sau a unui departament, sa nu se mai desfasoare pentru o anumita perioada, cu perspectiva reluarii activitatii, dupa depasirea situatiei care a reprezentat cauza intreruperii. Ea nu vizeaza intreruperea sau reducerea temporara a activitatii doar pentru un salariat, cum gresit apreciaza recurenta. Ori, situatia expusa de catre parata angajatoare este total diferita.
Prin decizia nr. 2445/30.06.2011, a administratorului unic al S.C. K.& S. Romania S.R.L., s-a decis reorganizarea departamentului tehnic al S.C. K. & S. Romania S.R.L., prin crearea Centrului de Competenta V.W. al Concernului si adoptarea unei noi organigrame a societatii, precum si a unei organigrame a Centrului de Competenta V.W. al Concernului. Totodata, s-a dispus infiintarea Centrului de Competenta V.W. al Concernului cu data de 1.07.2011, constatandu-se ca, urmare a reorganizarii departamentului tehnic si a infiintarii Centrului de Competenta V.W. al Concernului in Timisoara, nu mai exista atributiile specifice postului de sef departament tehnic, astfel incat acesta de desfiinteaza efectiv.
Din cuprinsul acestei decizii rezulta ca infiintarea unui centru de competente, la nivelul concernului, a fost ulterioara momentului emiterii Deciziei nr. 6990/03.06.2011, astfel incat angajatorul nu a justificat imposibilitatea de a asigura conditiile necesare realizarii sarcinilor de serviciu, conform fisei postului ocupat de salariat, ca urmare a reorganizarii departamentului tehnic din cadrul S.C. K.& S. Romania S.R.L. si a redistribuirii atributiilor functiei de sef departament tehnic la nivel de concern catre un centru de competente, cum corect a apreciat si prima instanta. In fapt, a fost operata o scoatere din activitate a reclamantului, cu toate ca, prin sentinta civila nr. 3253/23.11.2010, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 1543/30/2010, ramasa irevocabila, s-a dispus reincadrarea reclamantului pe postul detinut anterior, acela de sef departament tehnic.
Imprejurarea ca, la data reintegrarii reclamantului pe postul ocupat anterior disponibilizarii sale prin Decizia de concediere nr. 4849/22.01.2010, activitatile aferente pozitiei de sef departament tehnic si circumscrise atributiilor existente in fisa postului reclamantului nu mai existau, ca urmare a contributiei unor factori concurenti, intre care: restrangerea activitatii departamentului tehnic, reorganizarea treptata a departamentului tehnic, dezvoltarea profesionala continua a inginerilor din cadrul departamentului tehnic, extinderea procesarii automate a datelor si optimizarea sistemelor informatice, nu a fost dovedita de catre recurenta, prin inscrisurile depuse la dosar si enumerate in cuprinsul cererii de recurs, in conditiile in care redistribuirea atributiilor functiei de sef departament tehnic la nivel de concern catre un centru de competente a avut loc doar la data de 1.07.2011.
Imposibilitatea obiectiva a angajatorului de a asigura unui salariat realizarea sarcinilor de serviciu, fara a exista o intrerupere sau reducere temporara a activitatii, nu se incadreaza in ipotezele reglementate de art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ci poate justifica desfiintarea postului ocupat de catre acel angajat, cu consecinta concedierii acestuia in temeiul art. 65 alin. (1) din Codul muncii.
Masura suspendarii contractului individual de munca al unui angajat reprezinta o masura de management intern al societatii, insa ea trebuie sa se circumscrie cerintelor impuse de art. 52 din Codul muncii, deoarece in caz contrar ar fi posibila exercitarea abuziva a drepturilor angajatorului cu privire la derularea raportului de munca al salariatului.
In concluzie, parata recurenta nu a dovedit ca s-a aflat in situatia unei intreruperi sau reduceri temporare a activitatii, pentru motivele prevazute de art. 52 lit. c) din Codul muncii, astfel ca decizia de suspendare a contractului individual de munca este nelegala, iar sentinta atacata a fost pronuntata cu interpretarea sl aplicarea corecta a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003, republicata.
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept expuse anterior, retinand legalitatea si temeinicia hotararii recurate, in conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) Cod procedura civila, Curtea a respins recursul formulat de catre parata-recurenta S.C. K.& S. Romania S.R.L. ca nefondat.
Ca urmare a respingerii recursului, parata-recurenta, fiind in culpa procesuala, potrivit art. 274 Cod procedura civila, a fost obligata sa plateasca reclamantului-intimat suma de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand contravaloarea onorariului avocatial.