Bunuri comune. Partaj. Vanzarea silita ca modalitate de partajare. Nerespectarea procedurii. Casarea hotararii
C.proc.civ., art. 67311 alin. (1), art. 312 alin. (5)
Potrivit art. 67311 alin. (1) C.proc.civ., in cazul in care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, instanta, prin incheiere, va dispune vanzarea bunului, stabilind totodata daca vanzarea se va face de parti prin buna-invoiala ori de catre executorul judecatoresc
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, completul specializat pentru cauze de familie si minori, decizia civila nr. 745 din 16 septembrie 2008 (dr. A.C.)
Prin decizia civila nr. 745 din 16 septembrie 2008 Curtea a admis recursurile declarate de reclamantul M. M. si parata M. R. impotriva deciziei civile nr. 144/A din 30 aprilie 2008 pronuntata de Tribunalul Arad, a casat decizia atacata si a trimis cauza la Tribunalul Arad, pentru rejudecarea apelului declarat de parata.
Curtea a retinut ca prin sentinta civila nr. 9186 din 20 noiembrie 2007 Judecatoria Arad a admis actiunea civila a reclamantului M.M. in contradictoriu cu parata M.R. si, in consecinta, a constatat ca in timpul casatoriei partile au dobandit cu o cota de contributie egala, de ? fiecare, imobilul situat in localitatea A., judetul, compus din teren si hale de magazie in valoare totala de 160.003 lei; a dispus sistarea comunitatii de bunuri a fostilor soti prin atribuirea imobilului in natura paratei, cu obligarea acesteia la plata sumei de 80.001,50 lei catre reclamant, cu titlu de sulta; a dispus biroului de CF sa efectueze cuvenitele mentiuni in cartea funciara, conditionat de plata sultei.
Instanta a respins cererea de interventie principala formulata de intervenienta P. N.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Arad ca urmare a stramutarii judecarii cauzei de la Judecatoria Baia Mare, dispusa prin incheierea nr. 654 din 20 ianuarie 2006 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Prima instanta a retinut ca reclamantul M. M. a solicitat in contradictoriu cu parata M.R. sistarea comunitatii de bunuri, sa se constate ca sub durata casatoriei partile au dobandit cu o cota de contributie egala de ? fiecare, suprafata de 2750 mp teren identificat in cauza, cu supraedificatele aferente, in natura "hale de magazie", in valoare de 400.000.000 lei (ROL).
Reclamantul a aratat ca sub durata casatoriei partile au dobandit imobilul de mai sus, care a facut parte din activul S.C. "S.M." SNC, iar la dizolvarea societatii comerciale a fost inscris pe numele paratei.
Prin intampinare, parata a aratat ca in anul 1991 partile impreuna cu numitul T.I. au constituit o societate comerciala, SC "S.M." SNC, care la dizolvare in anul 1999 avea in proprietate imobilul, iar ca urmare a dizolvarii parata a primit acest bun si ulterior, in data de 8.03.1999 l-a vandut prin actul cu data certa nr. 4/1999. Banii primiti cu titlu de pret au fost cheltuiti de fostii soti in interesul reclamantului care a fost judecat si condamnat pentru evaziune fiscala.
Prin precizarea de actiune, reclamantul a solicitat introducerea in masa de impartit a contravalorii imobilului.
Prin incheierea de sedinta din data de 23 octombrie 2007 Judecatoria Arad a admis in principiu cererea de interventie formulata de intervenienta P.N., prin care aceasta a solicitat sa se constate ca a dobandit dreptul de proprietate asupra constructiei "parte din magazie", pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic cu privire la terenul in suprafata de 2750 mp, cu efectuarea cuvenitelor mentiuni in cartea funciara.
Judecatoria Arad a avut in vedere imprejurarea ca in ce priveste cotele de contributie a partilor, respectiv de ? parti fiecare, are autoritate de lucru judecat sentinta civila nr. 2912 din 21 aprilie 2005 pronuntata de Judecatoria Baia Mare.
Tot astfel, din considerentele incheierii nr. 116 din 16 februarie 2006 data de Tribunalul Maramures rezulta ca limitele casarii se refera doar la imobilul teren si hale, care trebuia cuprins in masa bunurilor de partajat, in cotele stabilire de ? parte fiecare.
Avand in vedere ca reclamantul a solicitat atribuirea imobilului in natura si fata de imprejurarea ca parata nu s-a opus acestei modalitati de partajare, luand in considerare valoarea imobilului stabilita prin expertiza judiciara efectuata, instanta a dispus potrivit celor mentionate.
Cu privire la cererea de interventie formulata de intervenienta P.N., instanta a constatat ca aceasta a ramas fara obiect, intrucat parata si intervenienta de comun acord au revocat contractul de vanzare-cumparare avand ca obiect imobilul.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata M.R., solicitand schimbarea hotararii atacate cu consecinta admiterii in parte a actiunii de partaj si a cererii reconventionale, in sensul de a se constata ca masa bunurilor partajabile se compune din imobilul in suprafata de 2750 mp teren cu supraedificatele aferente, suma de 10.000 RON, reactualizata, a se dispune atribuirea imobilului reclamantului sau dispunerea vanzarii lui, cu plata unei sulte in valoare de 80.001,50 RON sau jumatate din pretul vanzarii reprezentand cota de ? ce le revine si plata sumei de 5.000 RON actualizata reprezentand cota de ? din valoarea sume de bani si a bunurilor insusite de reclamant, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea apelului apelanta a aratat ca instanta nu a analizat probatoriul administrat, din care rezulta ca si-a exprimat pozitia potrivit careia nu doreste atribuirea acestuia, ca sentinta civila 9186/2007 a stabilit in mod gresit ca obiectul prezentului dosar il reprezinta doar partajul imobilului in suprafata de 2750 mp cu supraedificatele aferente, iar nu si un alt imobil situat in municipiul B.M.
Prin precizarea apelului, parata a solicitat in principal schimbarea in parte a sentintei prin admiterea in parte a actiunii reclamantului, in sensul partajarii doar a terenului in suprafata de 2750 mp, care sa-i fie atribuit, obligandu-l la plata unei sulte corespunzatoare, celelalte bunuri mobile si imobile precizate in actiunea principala nefacand parte din comunitatea matrimoniala partajabila.
Prin intampinare, reclamantul a solicitat respingerea apelului.
Prin decizia civila nr. 144/A din 30 aprilie 2008 Tribunalul Arad a admis apelul formulat de parata M.R., a schimbat in parte sentinta primei instante, in sensul ca a dispus sistarea starii de indiviziune a fostilor soti asupra imobilului prin vanzarea lui prin buna-invoiala a partilor in termen de 6 luni de la data ramanerii irevocabile a deciziei, urmand ca la implinirea termenului partile sa se prezinte in instanta pentru a face dovada vanzarii; a mentinut dispozitiile sentintei cu privire la respingerea cererii de interventie principala.
Instanta de apel a apreciat ca in mod intemeiat prima instanta a retinut ca obiectul prezentei cauze in rejudecare este determinat de limitele deciziei de casare nr. 804/R din 12 octombrie 2005 pronuntata de Tribunalul Maramures, prin care s-a admis in parte recursul declarat de reclamantul M.M. impotriva sentintei civile nr. 2912 din 21 aprilie 2005 pronuntata de Judecatoria Baia Mare, pe care a casat-o si a trimis dosarul spre rejudecare aceleiasi instante.
Prin aceeasi decizie a fost respins recursul paratei M. R. impotriva aceleiasi sentinte, instanta de recurs insusindu-si motivarea judecatoriei bazata pe probele administrate in sensul ca partile din proces au construit cu cote egale de cate ? fiecare celalalt imobil pretins de parata.
Prin incheierea nr. 645 Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus la 20.01.2006, ulterior pronuntarii deciziei de casare, stramutarea judecarii procesului la Judecatoria Arad, fiind pastrate actele indeplinite de instanta inainte de stramutare.
Tribunalul Arad a apreciat astfel ca intemeiata sustinerea paratei, potrivit careia incheierea pronuntata de Tribunalul Arad nr.116/16.02.2006 de lamurire a dispozitivului deciziei de casare a fost desfiintata de drept prin efectul hotararii de stramutare, fiind lipsita de efect juridic, astfel ca sentinta civila nr. 2412 din 21 aprilie 2005 a Judecatoriei Baia Mare si decizia de casare au intrat in puterea lucrului judecat, astfel ca, Judecatoria Arad era legata de problemele de fapt si drept solutionate cu privire la celalalt imobil, care a fost apreciat ca fiind bun comun dobandit de parti in timpul casatoriei.
In acelasi sens, fata de recursul declarat de reclamantul M.M. si in raport de considerentele care au stat la baza solutionarii acestuia, dispozitivul deciziei civile nr. 804/R din 12 octombrie 2005 nu poate fi interpretat decat in sensul casarii partiale a sentintei judecatoriei.
De altfel, prin decizia civila nr. 403/R din 24 mai 2006 Tribunalul Maramures a respins contestatia in anulare formulata de recurenta M.R. impotriva deciziei civile nr. 804/R/12 octombrie 2005, precum si impotriva incheierii civile nr. 116 din 16 februarie 2006 de indreptare a acestei decizii.
Cu privire la solicitarea apelantei de a se include in masa partajabila suma de 10.000 lei, Tribunalul Arad a apreciat ca aceasta nu mai poate face obiectul judecatii, fiind solutionata prin sentinta pronuntata de Judecatoria Baia Mare.
Tribunalul Arad a mai retinut ca Judecatoria Arad a incalcat in rejudecare dispozitiile art. 741 C.civ., coroborate cu dispozitiile art. 6735 alin. (2) C.proc.civ,, care consacra principiul fundamental in materia impartirii in natura, astfel ca, fata de pozitia ulterioara a partilor, care nu mai doresc atribuirea imobilului, trebuia sa dispuna vanzarea, prin buna-invoiala sau prin intermediul executorului judecatoresc.
Cu privire la precizarea motivelor de apel, instanta de apel a apreciat corecta dispozitia primei instante de includere in masa partajabila a imobilului, intrucat contractul de vanzare-cumparare incheiat la data de 08.03.1999, prin care parata a instrainat imobilul, nu-i este opozabil reclamantului, iar prin conventia incheiata la 02.11.2001 intre parata si intervenienta P.N. s-a revocat contractul de vanzare-cumparare, astfel ca la data pronuntarii hotararii, imobilul era in patrimoniul partilor.
Fata de aceste considerente, in temeiul art. 296 C.proc.civ., raportat la art. 741 C.civ. si art. 673 C.proc.civ,, Tribunalul Arad a dispus in sensul celor aratate.
Impotriva acestei decizii, au declarat recurs atat reclamantul M.M., cat si parata M.R.
Reclamantul solicita in principal casarea hotararii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, iar in subsidiar modificarea in parte a deciziei in sensul sistarii indiviziunii cu privire la imobil prin vanzarea prin intermediul executorului judecatoresc.
In motivarea recursului arata ca instanta de apel a incalcat dispozitiile art. 67311 C.proc.civ., intrucat s-a pronuntat prin decizie in loc de incheiere si in sensul vanzarii imobilului supus partajului prin buna-invoiala.
Parata a solicitat in principal modificarea deciziei recurate, in sensul admiterii apelului precizat, admiterea in parte a actiunii reclamantului si partajarea doar a terenului in suprafata de 2750 mp, care sa-i fie atribuit ei, cu obligarea sa la sulta corespunzatoare, solutionarea cererii referitoare la celalalt imobil, admiterii cererii reconventionale in sensul partajarii si a sumei de 10.000 lei, actualizata la zi, cu cheltuieli de judecata, iar in subsidiar, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivarea recursului arata ca decizia recurata a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, instanta de apel retinand in mod gresit imprejurarea ca, contractul de vanzare-cumparare prin care parata a instrainat imobilul nu-i este opozabil reclamantului, cata vreme acesta a fost prezent la incheierea lui, nesolicitand nulitatea lui, iar in ce priveste motivarea instantei de apel, potrivit careia prin conventia intervenita intre parata si intervenienta P.N. s-ar fi revocat contractul de vanzare-cumparare, in acest mod imobilul existand in patrimoniul partilor la data pronuntarii hotararii, aceasta este neintemeiata, patrimoniul partilor fiind cel existent la data ramanerii irevocabile a sentintei de divort. In acest sens arata ca respectivul contract de vanzare-cumparare incheiat la 08.03.1999 era valabil pentru constructie, nefiind necesara respectarea formei autentice, astfel ca la data ramanerii irevocabile a hotararii de divort, dreptul de proprietate asupra constructiei nu mai facea parte din patrimoniul sotilor.
Parata critica decizia recurata si sub aspectul incalcarii dispozitiilor art. 67311 alin. (1) si (4) C.proc.civ., potrivit carora instanta trebuia sa dispuna vanzarea bunului prin incheiere iar nu prin decizie, fiind astfel privata de dreptul de a ataca aceasta dispozitie.
In motivarea recursului se mai arata ca in mod gresit s-a dispus vanzarea imobilului, cata vreme ea a solicitat atribuirea terenului si a facut dovada potrivit careia constructia este proprietatea sa exclusiva, care nu poate fi inclusa in masa partajabila.
In drept invoca dispozitiile art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3) C.proc.civ.
Analizand recursul declarat de parti, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiile art. 312 C.proc.civ., Curtea apreciaza ca este intemeiat.
Astfel, desi instanta de apel a avut in vedere la pronuntarea hotararii pozitia partilor cu privire la atribuirea imobilului, in sensul ca prin notele de sedinta depuse la termenul de judecata din 26.09.2006 parata si-a exprimat punctul de vedere potrivit caruia nu mai doreste atribuirea imobilului, iar reclamantul nu si-a exprimat optiunea de a-i fi atribuit lui, a hotarat vanzarea acestuia prin buna invoiala, insa cu ignorarea dispozitiilor art. 67311 alin. (1) C.proc.civ., care prevad ca, in cazul in care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, instanta, prin incheiere, va dispune vanzarea bunului, stabilind totodata daca vanzarea se va face de parti prin buna-invoiala ori de catre executorul judecatoresc, astfel ca instanta trebuia sa dispuna asupra modalitatii de partajare a bunului prin incheiere, iar nu prin decizie.
Procedand in acest fel instanta s-a desesizat de cauza fara insa a o solutiona .
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat ca in baza art. 312 C.proc.civ. se impune admiterea recursurilor, casarea deciziei civila si trimiterea cauzei la Tribunalul Arad pentru rejudecarea apelului declarat de parata.