Hotarare judecatoreasca pronuntata in materie comerciala. Caracter executoriu. Consecinte
C. proc. civ. - art. 7208
Hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala sunt executorii, exercitarea apelului nesuspendand de drept executarea.
Chiar daca s-ar considera ca creditorul poate renunta la beneficiul prevazut de art. 7208 din Codul de provedura si cere, in baza principiului disponibilitatii, investirea cu formula executorie a unei hotarari judecatoresti data in materie comerciala, o asemenea cerere nu poate fi primita, ea fiind lipsita de interes fata de dispozitiile exprese si categorice ale acestui text de lege.
Este adevarat ca in art. 21 din Constitutie se consacra principiul liberului acces la justitie si ca disponibilitatea este un principiu fundamental al procesului civil, dar o norma imperativa se impune cu aceeasi forta instantelor judecatoresti, executorilor judecatoresti, ca si partilor din proces.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, decizia civila nr. 393 din 22 aprilie 2008
Prin incheierea din 18 martie 2008 pronuntata in dosarul nr. 2068/30/2008 Tribunalul Timis a respins cererea de investire cu formula executorie a sentintei civile nr. 78/P.I. din 5 februarie 2008 a aceleiasi instante pronuntata in dosarul nr. 2913/30/2007, cerere formulata de creditoarea S.C. A S.R.L. Timisoara in contradictoriu cu debitoarea S.C. T S.R.L. Timisoara, retinand ca hotararea judecatoreasca a carei investire s-a solicitat este executorie de drept, potrivit art. 7208 din Codul de procedura civila, fiind data in materie comerciala. Pe de alta parte, avand in vedere ca la data de 14 martie 2008 S.C. T S.R.L. a declarat recurs impotriva acestei sentinte civile, prima instanta a considerat ca in speta nu sunt indeplinite cerintele art. 376 din Codul de procedura civila, potrivit carora se investesc cu formula executorie numai hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs creditoarea S.C. A S.R.L. Timisoara, solicitand modificarea ei in totalitate in sensul admiterii cererii sale de investire cu formula executorie a sentintei civile nr. 78/PI/05.02.2008 a Tribunalului Timis, in motivarea caii de atac aratand ca hotararea primei instante a fost pronuntata cu aplicarea si interpretarea gresita a dispozitiilor art. 7208 din Codul de procedura civila, respectiv a art. 300 din acelasi cod. Astfel, dat fiind faptul ca hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala sunt executorii, exercitarea apelului nesuspendand de drept executarea, chiar daca partea debitoare a exercitat recurs executarea hotararii a carei investire s-a cerut nu s-a suspendat de drept si, ca atare, sunt incidente prevederile art. 300 din Codul de procedura civila.
Prin decizia civila nr. 393 din 22 aprilie 2008 Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea S.C. A S.R.L. Timisoara impotriva incheierii din 18 martie 2008 a Tribunalului Timis.
In considerente, Curtea a retinut ca in mod corect prima instanta a constatat ca sentinta civila nr. 78/P.I. din 5 februarie 2008 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 2913/30/2007, fiind data in materie comerciala, este executorie de drept si, ca atare, raportat la dispozitiile art. 7208 din Codul de procedura civila, nu trebuie investita cu formula executorie.
Potrivit acestui text de lege hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspenda de drept executarea.
Prin alin. (1) al art. 374 din Codul de procedura civila se prevede ca hotararea judecatoreasca sau alt titlu se executa numai daca este investit cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. (1), afara de incheierile executorii, de hotararile executorii provizoriu si de alte hotarari sau inscrisuri prevazute de lege, care se executa fara formula executorie. Corelativ, in art. 376 alin. (1) din acelasi cod, s-a reglementat ca se investesc cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. (1) hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, in cazurile anume prevazute de lege.
Din analiza coroborata a dispozitiilor cuprinse in aceste doua texte rezulta, deci, ca o hotarare judecatoreasca poate fi pusa in executare, de regula, numai daca a ramas definitiva ori a devenit irevocabila si a fost respectata procedura investirii ei cu formula executorie.
Cu toate acestea, asa cum s-a prevazut in mod expres prin insesi dispozitiile art. 374 alin. (1), legiuitorul a stabilit anumite exceptii de la regula de mai sus, exceptii care de refera la incheierile executorii, hotararile executorii provizoriu, precum si la alte hotarari sau titluri determinate prin lege. Ca urmare a caracterului lor executoriu stabilit de lege, incheierile si hotararile respective se pun in executare fara a fi definitive sau irevocabile si fara sa fie necesara investirea lor cu formula executorie.
In acest sens este de observat ca, in cadrul reglementarii privind executia vremelnica, prin art. 278 din Codul de procedura civila se precizeaza ca hotararile primei instante sunt executorii de drept cand au ca obiect vreuna dintre situatiile mentionate la pct. 1-6 din cuprinsul acestui articol, in cazul hotararilor partiale reglementate de art. 270 (pct. 7), precum si in orice alte cazuri in care legea prevede ca hotararea este executorie (pct. 8). Or, un astfel de caz este si cel stabilit prin art. 7208 din Codul de procedura civila, invocat, de altfel, si de catre creditoare in sustinerea recursului de fata, dar interpretat in mod eronat.
Cu alte cuvinte, dupa ce art. 374 stabileste in teza intai regula - necesitatea investirii cu formula executorie, in teza a doua prevede exceptiile - cand hotararea se va putea executa fara investire, intre care si ipoteza care ne intereseaza in speta, adica "alte hotarari prevazute de lege, care se executa fara formula executorie", ipoteza care acopera pe deplin si situatia la care se refera art. 7208.
Cum, in raport cu aceasta reglementare, hotararile date in prima instanta in procesele si cererile in materie comerciala, fiind executorii, fac parte din categoria celor executorii provizoriu, exceptate prin art. 374 alin. (1) de la obligativitatea de a fi investite cu formula executorie, se impune a se considera ca prin prevederea cuprinsa in art. 7208 legiuitorul a dorit ca hotararile respective sa se execute fara formula executorie. De altfel, in acelasi sens s-a prevazut, prin art. 7209 din Codul de procedura civila, ca si in cazul hotararii judecatoresti date in materie comerciala, daca este dusa la indeplinire prin executare silita, hotararea, purtand mentiunea ca este irevocabila, constituie titlu executoriu fara efectuarea altor formalitati.
In aceste conditii nu pot fi primite sustinerile recurentei referitoare la faptul ca prin respingerea de catre prima instanta a cererii sale de investire cu formula executorie a sentintei civile nr. 78/PI/5.02.2008 a Tribunalului Timis societatea a fost prejudiciata in activitatea sa comerciala prin intarzierea punerii in executare a unei hotararii judecatoresti executorii de drept, nimic neimpiedicand creditoarea ca, in situatia in care debitorul nu intelege sa duca la indeplinire de bunavoie obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu si, prin aceasta, sa respecte dispozitiile art. 3711 din Codul de procedura civila, sa se adreseze unui executor judecatoresc. Chiar daca s-ar considera ca creditorul poate renunta la beneficiul prevazut de art. 7208 si cere, in baza principiului disponibilitatii, investirea cu formula executorie a unei hotarari judecatoresti data in materie comerciala, o asemenea cerere nu poate fi primita, ea fiind lipsita de interes fata de dispozitiile exprese si categorice ale acestui text de lege.
Sigur ca in art. 21 din Constitutie se consacra principiul liberului acces la justitie si ca disponibilitatea este un principiu fundamental al procesului civil, dar este stiut faptul ca o norma imperativa se impune cu aceiasi forta instantelor judecatoresti, executorilor judecatoresti, ca si partilor din proces. Regula din art. 7208 din Codul de procedura civila nu a fost prevazuta intamplator, ca o exceptie de la regula de drept comun, stabilita prin art. 376 alin. 1 din acelasi cod, ci pentru a asigura si in acest fel celeritatea in materia comerciala, obiectiv urmarit prin introducerea acestei proceduri speciale. Pe de alta parte, in acest fel se asigura si degrevarea instantelor de un numar mare de cereri, care, este adevarat ca nu se judeca pe fond, dar ar bloca activitatea cel putin a unui judecator daca ar fi necesara procedura de investire sau daca s-ar accepta, la capriciile partilor ori executorilor, astfel de cereri. De altfel, prin decizia nr. XXXVIII/2007 pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca dispozitiile art. 7208 din Codul de procedura civila se interpreteaza in sensul ca hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala, fiind executorii de drept, nu trebuie investite cu formula executorie pentru a fi puse in executare, aceasta decizie fiind obligatorie pentru instantele din Romania, potrivit alin. (3) al art. 329 din acelasi cod.
Fata de cele retinute, sentinta recurata fiind temeinica si legala, iar recursul declarat de societatea creditoare nefondat, vazand si prevederile art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a dispus respingerea caii de atac.