Judecata. Cercetare judecatoreasca. Imposibilitatea audierii unora din martorii ascultati la urmarire penala. Consecinte.
Codul de procedura penala: art. 3, 287, 269, 327.
Conventia Europeana a Drepturilor Omului: art. 6 parag. 3.
Este adevarat ca, probele administrate la urmarire penala pot constitui temeiul trimiterii in judecata si ca probelor incriminatorii trebuie administrate de judecator in mod nemijlocit, in prezenta inculpatului, in sedinta publica si in conditii de cotradictorialitate ( art. 289). Insa, imprejurarea ca audierea unora din martorii acuzarii nu a fost posibila in cursul cercetarii judecatoresti nu atrage achitarea inculpatilor, in contextul in care vinovatia acestora rezulta fara echivoc din celelalte mijloace de proba legal administrate in cauza.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia penala nr. 134/28 septembrie 2009
Prin sentinta penala nr.332 din 5 iunie 2008 a Judecatoriei Sibiu au fost condamnatii inculpatii D.N.G. si D. N. S la pedeapsa de cate 5 ani inchisoare si interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit.a), b) C.pen. pe o durata de 2 ani, pentru savarsirea infractiunii de proxenetism prev. si ped. de art.329 alin.1, 3 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen si , respectiv, prev.si ped. de art. 329 alin.1, 2, 3 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.
In baza art.71 C.pen. au fost interzise inculpatilor drepturile prevazute de art.64 alin.1 lit. a, b C.pen.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut, in esenta, urmatoarele:
Inculpatii D.N.S. si D.N.G. – tata si fiu – sunt cetateni italieni si si-au stabilit resedinta in Romania in urma cu cativa ani, intentionand sa desfasoare activitati comerciale.
La sfarsitul anului 2006 inculpatul D.N.G a infiinta S.C.,,M.G.’’ S.R.L. avand ca obiect de activitate, printre altele, activitati de intretinere corporala.
In cursul anului 2007 inculpatul D.N.G. a deschis in mun. Sibiu un club de intretinere fizica si masaj erotic denumit „C. C.”.
In local urmau sa fie practicate trei tipuri de masaj, cu tarife diferentiate, iar maseuza era imbracata sumar. In vederea practicarii acestor masaje, dar totodata si a prostitutiei in incinta salonului de masaj, au fost angajate mai multe tinere, printre care si minore, parte dintre ele racolate de inculpatul D.N.S., tinerele fiind indemnate de inculpati sa intretina relatii sexuale cu clientii, urmand sa perceapa pentru acestea sume suplimentare fata de tariful pentru masaj.
Astfel, la salonul de masaj au lucrat ca maseuze si au practicat prostitutia martorele N.I.C., K.A.M. (minora), T.G. A. (minora), S. D. (minora) si B.G.M. (minora), ultima fiind racolata de inculpatul D.N. S. prin intermediul martorului C. E. G., care detinea un bar in Turnu Rosu, localitate unde domicilia martora.
In urma activitatii de proxenetism desfasurata pe parcursul a cateva luni cei doi inculpati au obtinut importante sume de bani.
Inculpatii au negat comiterea infractiunii de proxenetism, insa apararile acestora sunt infirmate de probele administrate cauzei.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel inculpatii sustinand, in principal, ca nu sunt vinovati de savarsirea infractiunii pentru care au fost condamnati si ca fapta de a angaja maseuze la salonul de masaj este o activitate licita, nefiind prevazuta de legea penala. Au mai invocat si aspecte de procedura, sens in care au sustinut ca intreaga stare de fapt retinuta de instanta de fond se bazeaza pe declaratiile a trei martore din timpul urmaririi penale si care nu au fost audiate si de instanta. Mai mult decat atat declaratiile acestora nu au fost citite in instanta.
Prin decizia penala nr.60/A din 4 martie 2009 pronuntata de Tribunalul Sibiu - Sectia penala s-au respins ca nefondate apelurile declarate de cei doi inculpati apelanti.
Pentru a pronunta aceasta hotarare s-a retinut, in esenta, de catre instanta de apel ca prima instanta a stabilit o corecta stare de fapt, precum si vinovatia inculpatilor D.N.S. si D.N.G., fiind avute in vedere toate probele administrate cauzei si nu numai declaratiile martorilor M.C.D., B.G., K.A., P.A.D., martori ce nu au putut fi audiati, in adevar, nemijlocit de instanta, iar imprejurarea ca unii martori au retractat sau revenit la unele din cele declarate nu are relevanta in cauza, cat timp aceste atitudini nu au o motivatie reala.
Impotriva acestei decizii penale au declarat recurs in termen, motivat inculpatii D.N.S. si D.N.G.
In motivele scrise de recurs si sustinute oral recurentii inculpati, prin aparatorul ales au solicitat baza art. 38515 lit. d) Cod proc. p. admiterea recursurilor, casarea hotararilor atacate si, rejudecand cauza, a se dispune achitarea celor doi inculpati, intrucat hotararile judecatoresti sunt nelegale si netemeinice sub aspectul analizei probelor administrate si gresita evaluare a acestora, din examinarea hotararii rezultand ca instantele au avut in vedere doar probatiunea administrata exclusiv in faza urmaririi penale, probe care nu pot constitui temei pentru condamnare, conform disp. art. 6 parag. 3 lit.d) din Conventia (europeana) a drepturilor omului, ca instantele de judecata gresit au inlaturat declaratiile martorilor date in cursul cercetarii judecatoresti si care nu pot fonda o condamnare a inculpatilor, iar cercetarea martorilor C.E., K. A. si P. D., pentru marturie mincinoasa s-a facut in scop de intimidare a acestora.
Prin Decizia Penala nr. 134 din 28 Septembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia pentru cauze cu minori si de familie, a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpatii D.N.S. si D.N.G.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Curtea a retinut urmatoarele:
Recursurile declarate de inculpati vizeaza in principal cazul de casare prev. de art.385/9 pct. 18 Cod procedura penala, care prevede ca hotararile sunt supuse casarii cand s-a comis o eroare grava de fapt, avand drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite de achitare sau de condamnare.
Rezulta ca exista eroare grava de fapt, cand situatia de fapt, astfel cum a fost retinuta, prin hotararea atacata este contrara actelor si probelor administrate, iar pentru a fi retinuta trebuia sa se constate ca aceasta eroare a influentat hotarator solutia data in cauza, respectiv, gresita stabilire a situatiei de fapt sa fi determinat o gresita solutie in legatura cu condamnarea sau achitarea inculpatului pentru fapta retinuta in sarcina sa.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel apreciaza ca criticile recurentilor inculpati sub acest aspect sunt neintemeiate, intrucat ambele instante au retinut, pe baza materialului probator administrat cauzei, ca in perioada anilor 2006-2007, cei doi inculpati, care sunt tata si fiu, au indemnat mai multe persoane de sex feminin, printre care si minore sa practice prostitutia si le-au inlesnit acestora practicarea prostitutiei, urmata de tragerea de foloase de pe urma acestor activitati, constand in primirea de bani direct de la femeile care se prostituau sau incasarea unor sume ca urmare a consumului de bauturi alcoolice pe care clientii le practicau cu prilejul frecventarii salonului.
Stabilirea acestei situatii de fapt s-a facut pe baza unei analize laborioase a probelor, instantele de judecata dand dovada de rol activ in incercarea de a stabilii adevarul judiciar in conditiile particulare ale cazului, respectiv revenirea martorilor asupra declaratilor date in cursul urmarii penale, imposibilitatea instantei de audiere a unor martori propusi in acuzare.
Totodata, Curtea constata ca ambele instante au examinat fiecare mijloc de proba, aratand cum majoritatea acestora se coroboreaza intre ele si inlaturandu-le motivat pe unele, astfel ca simpla sustinere a inculpatilor in sensul ca nu au comis faptele retinute in sarcina lor, nu este de natura sa probeze lipsa de temeinicie a probelor administrate in cauza, cu respectarea dispozitiilor art. 62, 63 si 69 Cod procedura penala, pe baza caruia au stabilit fara echivoc imprejurarile comiteri faptelor, incadrarea juridica data acestora si vinovatia inculpatilor recurenti.
Contrar sustinerilor recurentilor inculpati instantele anterioare nu si-au intemeiat solutia doar pe declaratiile martorilor N.I.C., S.D. si V.E., date in cursul urmariri penale, ci in procesul complex de analiza a materialului probator au avut in vedere atat probele administrate in cursul urmarii penale, cat si cele administrate in cursul cercetari judecatoresti.
Tot astfel, in mod corect la stabilirea situatiei de fapt si vinovatiei inculpatilor s-au avut in vedere depozitiile martorilor K.A.M., P.A.D. si C.E.G., date in cursul anchetei penale, in contextul in care reaudiati de instanta de fond acestia si-au retractat declaratiile date initial in cursul cercetarii judecatoresti, in sensul ca isi mentin declaratiile date in faza de urmarire penala.
Curtea de Apel impartaseste sustinerile recurentilor inculpati ca probele administrate la urmarire penala pot constitui temeiul trimiterii in judecata si ca probelor incriminatorii trebuie administrate de judecator in mod nemijlocit, in prezenta inculpatului, in sedinta publica si in conditii de cotradictorialitate. Insa, in cauza dedusa judecatii instantele de judecata au respectat exigentele art. 6 parag. 3 din Conventia (europeana) a drepturilor omului privind dreptul la un proces echitabil.
In concret, in faza procesuala a cercetarii judecatoresti, in acord cu dispozitiile art. 289 Cod pr.p., probele stranse la urmarire penala au fost verificate de instanta, prin administrarea lor in sedinta publica, oral, nemijlocit, si in contradictoriu.
Este adevarat ca, martorele S.D. si V.E. nu au putut fi audiate in cursul cercetarii judecatoresti, insa in mod corect instanta de fond a facut aplicarea dispozitiilor 327 alin. 3 Cod pr.p., dand citire declaratiilor pe care acestea le-au dat in cursul anchetei penale.
Chiar daca am accepta opinia recurentilor inculpati ca instantele de judecata trebuiau sa inlature aceste probe testimoniale in contextul in care nu au fost administrate nemijlocit de catre judecator, Curtea apreciaza ca aceasta nu are nici o relevanta in prezenta cauza solutia de condamnare a inculpatilor bazandu-se pe celelalte mijloace de proba legal administrate, respectiv, probe testimoniale – martorii M.C.D., B.G.M., K.A.M., P.A.., T.G.A., continutul discutiilor purtate la posturile telefonice uzitate de cei doi inculpati.
Fata de cele expuse anterior, Curtea de Apel a apreciat ca in mod corect a constatat instanta de fond si de apel ca sunt intrunite in cauza elementele constitutive ale infractiuni de proxenetism prevazuta de art. 329 alin. 1, 2 si 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41alin. 2 Cod penal in ce-l priveste pe inculpatul D.N. S. si, respectiv, ale infractiuni de proxenetism prevazuta de art. 329 alin. 1 si 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41alin. 2 Cod penal in ce-l priveste pe inculpatul D. N. G. .
Curtea de Apel, tinand seama de aceste considerente, si constatand ca nu exista nici un alt caz de casare care se ia in considerare din oficiu, a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpatii, potrivit dis. art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala.