Judecatori. Acordarea de stimulente financiare. Includerea unei conditii privind vechimea in functie. Discriminare
Legea nr. 146/1997, art. 25 alin. 2
Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, art. 2 alin. 2
Ordinul ministrului justitiei nr. 2404/C/2004, art. 4
Ordinul ministrului justitiei nr. 1921/C/2005
Stimulentele financiare acordate judecatorilor din fondul constituit in temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru reprezinta un drept conferit de lege, care este destinat stimularii personalului din sistemul justitiei, fara distinctie. Repartizarea lor pe beneficiar trebuie efectuata, potrivit dispozitiilor art.25 alin. 3 din acelasi act normativ, in baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justitiei.
Instituirea, prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 1921/C/2005, a criteriului vechimii intre 0 si 3 ani pentru acordarea acestor stimulente judecatorilor, constituie o discriminare indirecta in sensul dispozitiilor art. 2 alin. (2) din O.G. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare. Un astfel de criteriu dezavantajeaza judecatorii cu o vechime in functie mai mare de 3 ani, care au inregistrat performante profesionale si indeplinesc criteriile de repartizare individuala instituite prin art. 4 din Normele Interne aprobate prin Ordinului Ministrului Justitiei nr. 2404/C/2004.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia conflicte de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 844 din 9 aprilie 2008
Prin actiunea civila, reclamantii I.D.V., C.R.P., A.D., A.C., C.P., F.T.V., I. M., B.S., B.R.A., C.A.N., B.I., S.F., R.C., B.P., V.C., A.S., C.M., P.L., I.M.A., P.E.C., M. L., P.E.C.,V.E., P.D., G.L.M., S.C., F.L., S.A., S.C., P.D., C.I., C.L., A.T., M.V., G. L.A., M.A., F.M., V.G., I.A., G.N., P.B. si B.T., in calitate de magistrati, personal auxiliar si, respectiv, asistenti judiciari, au chemat in judecata paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Timisoara, Tribunalul Caras-Severin, Ministerul Finantelor Publice si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii solicitand instantei sa oblige paratul Tribunalul Caras-Severin sa plateasca fiecarui reclamant suma de 1.700 lei, actualizata in raport de indicele de inflatie la data platii efective, iar paratul Ministerul Justitiei sa fie obligat la virarea catre Tribunalul Caras-Severin a sumelor necesare. Totodata, au solicitat obligarea Ministerului Finantelor Publice sa vireze sumele necesare efectuarii acestor plati, iar parata Curtea de Apel Timisoara sa fie obligata sa efectueze cuvenitele mentiuni in carnetul de munca al fiecarui reclamant.
In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamantii au invederat instantei ca, prin Ordinul Ministerului Justitiei nr. 1921/C/2005, au fost acordare stimulente financiare judecatorilor din cadrul judecatoriilor, care aveau o vechime cuprinsa intre 0 si 3 ani, in suma de 1.700 lei. Prin Hotararea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, s-a constatat existenta unei discriminari indirecte conform art. 2 alin. 1 si 2, art. 3 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 9 alin. 4 din O.G nr. 137/2000 republicata.
Prin sentinta civila nr. 544/28.11.2007, pronuntata de Tribunalul Caras-Severin, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, a fost admisa actiunea formulata de reclamantii I.D.V., C.R.P., A.D., A.C., C.P., F.T.V., I. M., B.S., B.R.A., C.A.N., B.I., S.F., R.C., B.P., V.C., A.S., C.M., P.L., I.M.A., P.E.C., M. L., P.E.C.,V.E., P.D., G.L.M., S.C., F.L., S.A., S.C., P.D., C.I., C.L., A.T., M.V., G. L.A., M.A., F.M., V.G., I.A., G.N., P.B. si B.T., impotriva paratilor Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Timisoara si Tribunalul Caras-Severin, paratul Ministerul Justitiei fiind obligat sa vireze Tribunalului Caras-Severin, iar acesta sa plateasca reclamantilor cate 1.700 lei cu titlu de despagubiri, suma ce va fi actualizata in raport de indicele de inflatie la data platii efective. Paratul Ministerul Economiei si Finantelor a fost obligat sa aloce fondurile necesare, iar parata Curtea de Apel Timisoara a fost obligata sa efectueze cuvenitele mentiuni in carnetele de munca ale reclamantilor.
In motivarea hotararii, tribunalul a retinut ca, in conformitate cu dispozitiile art. 27 din O.G. nr. 137/2000, republicata, posibila victima a unei discriminari poate introduce actiune direct in instanta, prin care sa solicite despagubiri, iar judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului National Pentru Combaterea Discriminarii.
Consiliul nu este citat in calitate de parat, ci in calitate de expert in domeniul nediscriminarii, pentru a-si prezenta pozitia cu privire la o posibila incalcare a legislatiei in materie de nediscriminare.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanta a retinut ca, prin Hotararea nr. 15/23.01.2006, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a stabilit ca acordarea unor prime pentru magistrati cu vechime cuprinsa intre 0 - 3 ani reprezinta un act de discriminare, conform art. 2, alin. (2), art. 6 lit. c), art. 8 alin. (3) si art. 19 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
Potrivit art. 195 alin. (9) si 10 din O.G. nr. 137/2000, aceasta hotarare putea fi atacata la instanta de contencios administrativ, iar hotararea neatacata constituie de drept titlu executoriu.
Astfel, orice nemultumiri ar avea paratul Ministerul Justitiei in legatura cu stabilirea discriminarii, raportat la situatia de fapt retinuta, nu pot fi invocate in prezentul litigiu. Acestea puteau constitui motive intr-o eventuala cale de atac pe care paratul ar fi promovat-o impotriva hotararii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.
Art. 155 din Codul muncii prevede ca salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului instituie principiul potrivit caruia tuturor salariatilor care presteaza o munca le este recunoscut dreptul la plata egala pentru munca egala, iar O.G 137/2000 prevede, la art. 1 alin. (2) lit. i), principiul egalitatii intre cetateni prin excluderea privilegiilor si discriminarii, fiind garantata exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru munca egala.
Pe de alta parte, conform art. 20 din Constitutia Romaniei, dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
Prin Ordinul Ministerului Justitiei nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecatorilor din cadrul judecatoriilor, care au o vechime cuprinsa intre 0 si 3 ani, in suma de 1.700 lei.
Instituirea acestor stimulente in favoarea unei categorii de magistrati conduce la aplicarea unui tratament diferentiat in ceea ce priveste drepturile salariale, creandu-se astfel o discriminare in cadrul aceleiasi profesii.
Art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei a stabilit ca "cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
Aceasta egalitate include si domeniile in care persoanele isi desfasoara activitatea, nefiind posibil ca, prin legi sau alte acte normative ori prin actele de aplicare a normelor juridice, sa se instituie vreo discriminare intre salariati, care trebuie, in conditii identice, sa fie tratati in mod identic.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, in termen legal, paratii Ministerul Justitiei si Ministerul Finantelor Publice.
Invocand dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., paratul Ministerul Justitiei a sustinut, cu privire la pretentiile reclamantilor care au calitatea de judecatori, ca s-a retinut in mod gresit incidenta dispozitiilor art.1 alin. 2 din O.G.137/2000, intrucat stimulentele in litigiu sunt drepturi salariale care pot sa fie sau pot sa nu fie acordate salariatilor in functie de o serie de criterii stabilite de catre angajator.
Astfel, potrivit art. 4 din Normele aprobate prin O.M.J. nr. 2404/c/2004, "in acordarea stimulentelor prevazute la alin. (2) se au in vedere obiectivele propuse, importanta acestora pentru promovarea obiectivelor propuse, importanta acestora pentru obiectivele generale ale ministrului justitiei, gradul de realizare a acestor obiective cu termenele stabilite, precum si sarbatorile legale aprobate prin acte normativ".
Pe de alta parte, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut. El nu se confunda cu salariul si depinde de o multime de factori, care determina acordarea premiului si ii confera un caracter incert, imposibil de prevazut, astfel ca nu se poate vorbi de o creanta lichida si exigibila.
Prin urmare, instanta de fond a apreciat gresit natura acestor stimulente, precum si obligativitatea recompensarii tuturor judecatorilor in acelasi timp.
Totodata, a retinut, in mod eronat, ca repartizarea stimulentelor s-a facut conform criteriilor indicate prin Ordinul 1921/C/2005, deoarece ea s-a realizat cu respectarea prevederilor Ordinului 2404/C/2004, care enumera exemplificativ criteriile ce pot fi luate in considerare, astfel incat ordonatorii au posibilitatea sa stabileasca si alte criterii, pe care ei le apreciaza ca fiind necesare si utile, fara a fi nevoie sa existe identitate de criterii la nivelul tuturor instantelor din tara.
Cu referire la Hotararea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii s-a aratat ca a fost atacata cu recurs si ca nu este obligatorie pentru instante.
Ordinul Ministerului Justitiei nr. 1921/C/2005 nu a avut in vedere personal auxiliar de specialitate. Pentru aceasta categorie profesionala a fost emis Ordinul nr. 1793/C/2006, care aproba un fond destinat stimularii doar a personalului auxiliar, astfel ca nu se poate invoca o diferenta de tratament si nu sunt incidente dispozitiile O.G 137/2000. Hotararea nr. 15/2006 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii s-a raportat numai la judecatori, motiv pentru care grefierii nu pot pretinde ca ar fi fost o salarizare inegala in cadrul aceleiasi profesii.
Recurentul a mai sustinut ca nu poate fi pusa problema unei egalitati ori a unei situatii comparabile intre asistentii judiciari si magistrati, astfel ca nu pot fi incidente dispozitiile O.G. nr. 137/2000 si, in mod nelegal, a fost admisa actiunea formulata de catre acestia. De altfel, nici dispozitiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 nu se refera la asistentii judiciari.
Sentinta a fost criticata si pentru faptul ca s-a dispus actualizarea cu indicele de inflatie, fiind incalcate dispozitiile art.1088 Cod civil, potrivit carora se putea acorda doar dobanda legala si doar de la data cererii de chemare in judecata.
Paratul Ministerul Economiei si Finantelor, invocand dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., a sustinut ca in mod nelegal a fost admisa cererea de chemare in garantie, care este inadmisibila intrucat nu exista o obligatie de despagubire in sarcina sa, fiind astfel incalcate prevederile art. 60 - 63 C.proc.civ.
Reclamantii intimati nu au depus intampinare.
Recursul este fondat in parte, respectiv in ceea ce priveste admiterea actiunii reclamantilor care nu au calitatea de judecatori, pentru urmatoarele considerente :
Ordinul nr.2404/c/2004 nu prevede limitativ criteriile pe baza carora se acorda stimulentele, insa vechimea in functie nu poate constitui un criteriu in sensul dispozitiilor art.4 alin.1 din acest ordin sau ale art. 21 alin. 3 din O.U.G. 177/2002.
Pe de alta parte, Ordinul nr.1921/C/2005 nu motiveaza introducerea criteriului de vechime si reglementeaza acordarea stimulentelor in litigiu doar cu ocazia sarbatorilor de iarna.
Criteriul stabilit de paratul Ministerul Justitiei, in mod evident, exclude o categorie a judecatorilor, respectiv pe cea cu vechime mai mare de 3 ani, de la primirea stimulentelor si, raportat la dispozitiile art. 2 si art. 6 lit. c) din O.G. nr.137/2000, aduce atingere folosintei drepturilor economice ale acestor judecatori.
Chiar daca, raportat la dispozitiile art. 155 din Codul muncii, stimulentele in litigiu sunt drepturi suplimentare, ele au natura salariala si acordarea lor nu se poate face dupa un criteriu discriminatoriu fara a fi incalcate dispozitiile imperative ale O.G. nr.137/2000.
Desi stimulentele nu reprezinta un drept care urmeaza a fi platit intregului personal din sistemul autoritatii judecatoresti, totusi acordarea lui trebuie facuta potrivit unor criterii legale obiective si, evident, nediscriminatorii.
Sustinerile paratului-recurentul sunt in contradictie cu dispozitiile art.16 din Constitutia Romaniei si ale art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cum corect a retinut instanta de fond, care nu si-a fundamentat solutia exclusiv pe Hotararea 15/23.01.2006 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, chiar daca a retinut calitatea de titlu executoriu a acesteia, conform art. 195 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000.
Imprejurarea ca, prin hotararea mentionata, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a stabilit existenta unui tratament discriminatoriu intre magistrati constituie o proba in favoarea reclamantilor, care au calitatea de judecatori, astfel incat in mod corect a fost avuta in vedere de catre prima instanta.
Prin urmare, admiterea actiunii formulata de catre reclamantii care au calitatea de judecatori nu s-a facut cu incalcarea dispozitiilor legale invocate de recurentul Ministerul Justitiei.
Ordinul Ministerului Justitiei nr. 1921/C/15.12.2005 nu a avut in vedere personalul auxiliar de specialitate si asistentii judiciari, astfel incat diferentierea pe criterii de vechime s-a facut doar intre persoanele apartinand categoriei magistratilor. De altfel, Hotararea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii stabileste existenta unui tratament diferentiat intre judecatorii cu vechime mai mare de 3 ani si cei cu o vechime de pana la 3 ani.
Excluderea unei parti a judecatorilor de la acordarea stimulentelor pe criteriul vechimii are caracter discriminatoriu, iar nu neacordarea acestor drepturi salariale intregului personal, deoarece personalul auxiliar beneficiaza de alte drepturi salariale si criterii de salarizare, precum si de alte moduri de stimulare.
Avand in vedere considerentele expuse anterior, prima instanta a retinut, in mod gresit, ca este intemeiata actiunea formulata de catre reclamantii care au calitatea de personal auxiliar si personal conex al instantelor de judecata.
Recursul este fondat si in ceea ce priveste admiterea actiunii formulata de catre reclamantii care au calitatea de asistenti judiciari, atat pentru motivele aratate anterior cu referire la personal auxiliar si personal conex al instantelor de judecata, cat si pentru argumentele ce vor fi redate in continuare.
Conform art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, veniturile realizate din taxele de timbru se vor folosi, intre altele, si pentru completarea fondurilor cu cheltuielile de personal pentru magistrati, asimilatii acestora si personalul auxiliar. Ordinul nr. 2404/2004 nu se refera la asistentii judiciari, astfel incat nu exista temei legal pentru acordarea stimulentelor reclamantilor care au aceasta calitate.
Pe de alta parte, nu se poate pune problema unei egalitati ori asimilari a acestora cu magistratii, chiar daca ei beneficiaza de anumite drepturi recunoscute si magistratilor, fiind supusi acelorasi incompatibilitati si interdictii ca magistratii.
Statutul celor doua categorii profesionale este diferit, astfel incat nu se poate retine existenta unei situatii analoage sau comparabile pentru a fi incidente dispozitiile O.G. nr. 137/2000.
Criticile recurentului Ministerul Justitiei cu privire la actualizarea creantei nu sunt fondate, deoarece reclamantii au solicitat actualizarea sumei pretinse in raport de indicele de inflatie, iar nu daune-interese. Actualizarea creantei cu data inflatiei exprima acoperirea prejudiciului produs prin erodarea acesteia si are caracter compensatoriu, in timp ce dobanda legala exprima fructele bunurilor si acopera beneficiul nerealizat, avand caracter moratoriu.
Art. 161 alin. (4) Codul muncii se refera la daune-interese, iar principiul indexarii este un principiu al sistemului de salarizare, avand ca scop prevenirea eroziunii puterii de cumparare si atenuarea efectelor inflatiei. Acoperirea integrala a prejudiciului presupune si acordarea actualizarii creantei.
Avand in vedere motivele de fapt si de drept expuse anterior, Curtea a apreciat ca recursul Ministerului Justitiei este fondat in parte si, in baza art. 312 alin. (1) - alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., a admis acest recurs, dispunand modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii reclamantilor S.F., R.C., B.P., V.C., A.S., C.M., P.L., I.M.A., P.E., M.L., P.C., V.E., P.D., G.L., S.C., F.L., S.A., S.C., P.D., C.I., C.L., A.T., M. A., F.M., V.G., I.A., G.N., P.B., B.T.
Recursul paratului Ministerul Economiei si Finantelor este nefondat, deoarece el nu a fost chemat in garantie, asa cum se sustine in motivele de recurs, ci a fost chemat in judecata in calitate de parat. Instanta de fond a admis actiunea formulata impotriva acestui parat prin raportare la atributiile conferite de Legea nr. 500/2002, dispunand obligarea lui sa aloce fondurile necesare platii drepturilor salariale cuvenite reclamantilor, fara a retine existenta unor raporturi de munca intre reclamanti si acest parat.
Ministerul Economiei si Finantelor are atributii privind coordonarea actiunilor, care sunt in responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, si anume: pregatirea proiectelor bugetare anuale ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului anual de executie, conform art. 19 lit. a) din Legea nr. 500/2002. Art. 19 lit. g) din aceeasi lege prevede ca Ministerul Economiei si Finantelor analizeaza propunerile de buget in etapele de elaborare a bugetelor. Totodata, potrivit art. 28 din Legea 500/2002, elaboreaza proiectele legilor bugetare anuale, tinand seama si de propunerile ordonatorilor principali de credite.
Art. 14 din Legea 500/2002 privind finantele publice interzice orice cheltuiala din fonduri publice daca nu are prevederi bugetare. Conform art. 131 din Legea nr. 304/2004, activitatea instantelor si parchetelor este finantata de la bugetul de stat. Prin urmare, fara alocarea fondurilor necesare de catre paratul Ministerul Economiei si Finantelor; plata drepturilor salariale acordate prin hotararea pendinte nu s-ar putea executa.
Neexecutarea hotararii judecatoresti nu asigura finalitatea procesului civil, iar reclamantii ar fi lipsiti de un bun, respectiv dreptul de creanta recunoscut prin hotarare. O asemenea situatie ar constitui o incalcare a art. 6 parag. 1 din Conventie si a art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, astfel incat, in mod corect, prima instanta a retinut calitatea procesuala pasiva a paratului Ministerul Economiei si Finantelor.
Vazand considerentele redate anterior, in temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a respins recursul declarat de catre Ministerul Economiei si Finantelor ca nefondat.