discriminare prin neacordarea unui salariu egal cu al celorlalti functionari publici Decizie nr. 1209/R din data de 10.12.2009
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Prin sentinta nr. 369 pronuntata de Tribunalul Mures la data de 01.06.2009 in dosarul nr. _., s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a IGPR, s-a respins exceptia inadmisibilitatii, s-a admis actiunea formulata de reclamantii B. V.-I., R. A.-M., L. S.-C., M. S.-I., L. S., T. Z. M., P. L., V. A. si J.S.-D. in contradictoriu cu paratii Statul Roman prin MEF, MIRA, IGPR si IJP Mures, au fost obligatii paratii in solidar la inlaturarea pentru viitor a discriminarii la care au fost supusi ca urmare a neacordarii unui salariu egal cu al celorlalti functionari publici ori salariati contractuali ai statului, discriminare ce nu poate fi inlaturata decat ca urmare a majorarilor salariale de 5% raportat la indemnizatia de incadrare bruta lunara din luna decembrie 2006, incepand cu data de 1 ianuarie 2007 si pana la data de 31 martie 2007; 2% raportat la indemnizatia de incadrare bruta lunara din luna martie 2007, incepand cu 1 aprilie 2007 si pana la data de 30 septembrie 2007; si 11% raportat la indemnizatia de incadrare bruta lunara din luna septembrie 2007, incepand cu 1 octombrie 2007 si pana la data incetarii starii de discriminare, calcularea si plata sumelor reactualizate pana la data executarii efective a hotararii; paratii IGPR si IPJ Mures au fost obligati sa emita decizie si sa inscrie in cartile de munca ale reclamantilor mentiunile corespunzatoare; paratul Ministerul Economiei si Finantelor a fost obligat la alocarea fondurilor necesare platii drepturilor acordate; paratii au fost obligati si la cheltuieli de judecata in favoarea reclamantilor.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca reclamantii sunt intr-o situatie de discriminare fata de majorarile salariale de care au beneficiat functionarii publici si salariatii contractual ai statului de 5%, 2% si 11% pe parcursul anului 2007 ceea ce contravine dispozitiilor comunitare precum si CEDO privind egalitatea de tratament. IGPR isi justifica calitatea procesuala prin faptul ca este ordonator tertiar de credite iar MEF prin faptul ca este ordonator principal de credite privind elaborarea bugetului de stat.
Impotriva sentintei au formulat recurs MIRA, IGPR si DGFP Mures.
In motivarea caii sale de atac, MIRA a aratat ca sentinta este nelegala si netemeinica prin prisma Deciziei nr. 819 /03.07.2008 a Curtii Constitutionale. Se mai arata ca incepand cu 01.01.2007 politisti au beneficiat de cresteri salariale ca urmare a majorarii coeficientilor de ierarhizare ai functiilor.
DGFP Mures, in numele si pe seama Statului Roman prin MEF, si-a motivat recursul in principal pe lipsa calitatii sale procesuale pasive, in sensul ca, fiind vorba de drepturi salariale, intre reclamanti si MEF nu exista raporturi de munca. Pe fond, recurentul arata ca majorarile salariale solicitate au fost acordate doar functionarilor publici potrivit Legii nr. 188/1999 nu si pentru aceasta categorie profesionala care face parte din categoria functionarilor publici cu statut special.
IGPR, in considerentele caii sale de atac a aratat ca in mod gresit instanta de judecata a respins exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive intrucat obligatia de plata a cresterilor salariale apartine IPJ Mures, institutie cu personalitate juridica iar conducatorul acesteia este ordonator tertiar de credite. Pe fondul cauzei se arata ca acestei categorii de functionari publici cu statut special le sunt aplicabile alte acte normative decat categoriei largi a functionarilor publici, iar in temeiul acestora, in anul 2007 acestora li s-au majorat salariile. Actul normativ invocat e reclamanti, OG nr. 10/2007 se aplica doar anumitor categorii de functionari publici, neputandu-se extinde aplicabilitatea prin analogie si altora.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta a constatat:
In ceea ce priveste recursul formulat de MIRA, pentru acest termen de judecata recurentul a fost citat cu mentiunea de a achita taxa de timbru in cuantum de 2 lei si timbru judiciar de 0,15 lei. Recurentul nu s-a conformat dispozitiilor instantei iar conform art. 20 alin. 1 si 3 din Legea nr. 146/1997 taxele de timbru se platesc anticipat iar neindeplinirea acestei obligatii se sanctioneaza cu anularea actiunii sau cererii.
Cum recurentul nu a inteles sa-si indeplineasca aceasta obligatie, in temeiul dispozitiilor legale de mai sus precum si a art. 35 alin 1 si 5 din Normele de aplicare a Legii nr. 146/1997 aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 760/C/1999, recursul formulat de MIRA va fi anulat ca netimbrat.
Recursurile formulate de DGFP Mures si IGPR se dovedesc a fi intemeiate pentru urmatoarele considerente:
Reclamantii sunt politisti in cadrul IPJ Mures, functionari publici cu statut special. Cestei categorii socio - profesionale le sunt aplicabile acte normative cu caracter special care le reglementeaza atat profesia cat si salarizarea: Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, OG nr. 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polistilor. Pe parcursul anului 2007, reclamantii au beneficiat de cresteri salariale prin majorarea coeficientilor de ierarhizare a functiilor conform OG. nr. 57/2006 pentru modificarea OG. nr. 38/2003 aprobata prin Legea nr. 491/2006.
Prin mai multe acte normative, anumite categorii de functionari publici precum si personal contractual bugetar, expres si limitativ mentionate, au beneficiat pe parcursul anului 2007 de indexari ale salariului de baza, niciunul dintre acestea insa nu se aplicau categoriei functionarilor publci cu statut special, in speta, politistilor. Nicio alta categorie de functionari publici care nu a beneficiat de aceste indexari nu au solicitat, in temeiul OUG nr. 137/2000 constatarea discriminarii in raport de cresterile salariale de care au beneficiat politistii in anul 2007.
Prin Decizia nr. 819 /03.07.2008, Curtea Constitutionala , "dispozitiile art. 1, arta stabilit ca " dispozitiile art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din OG. nr. 137/2000 pentru sanctionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstitutionale in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze sau sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme nou create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative". In acest sens este evident ca nu se pot aplica, prin constatarea discriminarii, prin analogie, alte acte normative decat cele care se refera la respectiva categorie socio- profesionala.
Adoptarea acestei solutii cu privire la categoria functionarilor publici din care fac parte reclamantii nu creeaza premisele unei discriminari, in raport de celelalte categorii, intrucat principiul egalitatii de tratament nu exclude, ci dimpotriva, presupune solutii diferite, pentru situatii diferite, justificate pe baza unor criterii obiective si rationale. Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, legat de aplicarea art. 14 privind interzicerea discriminarii, a apreciat ca diferenta de tratament devine discriminare in sensul acestui articol, atunci cand se induc distinctii pe situatii analoage fara sa se bazeze pe o justificare obiectiva si rezonabila. Instanta europeana a decis in mod constant ca pentru o asemenea incalcare sa se produca "trebuie stabilit ca persoanele plasate in situatii analoage si comparabile, in materie, beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu-si gaseste nici o justificare obiectiva si rezonabila". In acest sens, Curtea a apreciat prin jurisprudenta sa, ca statele contractante dispun de o anumita marja de apreciere pentru a determina daca si in ce masura diferentele de situatii analoage sau comparabile sunt de natura sa justifice distinctiile de tratament juridic aplicate (CEDH, 18.02.1991, Fredin c/Suedia, paragraful 60; 23.06.1993, Hoffman c/Austria, parag. 31, 28.09.1995, Spadea et Scalambrino c/Italie). De altfel, in cauza Thlimmenos vb. Grecia din 06.04.2000, Curtea a concluzionat ca "dreptul de a nu fi discriminat garantat de Conventie, este incalcat si atunci cand statele trateaza in mod diferit persoane aflate in situatii analoage, fara a oferi justificari obiective si rezonabile, dar si atunci cand statele omit sa trateze diferit, tot fara justificari obiective si rezonabile, persoane aflate in situatii diferite, necomparabile".
Cum, in raport de principiului separarilor puterilor in stat, unica autoritate legislativa a tarii este Parlamentul, instanta de judecata are menirea doar de a pune in aplicare dispozitiile legale adoptate de parlament, neputandu-se substitui organului legislativ pentru a extinde aplicabilitatea unei dispozitii legale si altor categorii de persoane decat cele enumerate in mod limitativ de legiuitor in textele de lege de care se prevaleaza in actiunea formulata reclamantii.
Practica judiciara si precedentul judiciar invocate de reclamanti nu pot impune instantei o solutie data cu nerespectarea prevederilor legale, cu o gresita interpretare si aplicare a legii.
Pentru aceste considerente, Curtea a considerat sentinta atacata ca fiind data cu aplicarea gresita a legii, motiv pentru care, recursurile DGFP Mures si IGPR au fost admise, sentinta a fost modificata integral in sensul ca s-a respins actiunea reclamantilor.