Neacordarea tichetelor de masa pentru functionarii publici din administratia publica locala, daca nu sunt prevazute in bugetul institutiei publice angajatoare. Aplicarea obligatorie a Deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 14/18.02.2008 de interpretare a Legii nr. 142/1998.
Curtea a constatat ca, prin Sentinta civila nr.353/08.04.2008 a Tribunalului Covasna – Sectia civila, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantii Aczel Melinda Cecilia, Bocor Agnes Imola, Bordas Eniko, Bodoki Lorinczi Maria Magdolna, Dalnoki Erno, Gyorbiro Istvan Csaba, Kanyadi Lenke, Komives Istvan, Murkuly Adel, Posea Csaba si Szabo Lenke, impotriva paratilor Consiliul Local al Comunei Ozun si Primarul Comunei Ozun, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, reclamantii au calitatea de functionari publici, fiind salariati in cadrul Primariei Ozun.
Potrivit art.1 din Legea nr.142/1998 “salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, …pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator. Tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar, si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.
Din aceste prevederi legale rezulta ca reclamantii pot beneficia de aceste tichete de masa, in limita bugetului local. Acest beneficiu nu reprezinta un drept, ci o vocatie, ce se poate realiza doar in conditiile in care angajatorul are prevazute si aprobate in buget sume cu respectiva destinatie. In speta insa, aceasta conditie nu este indeplinita.
Aceste argumente au fost retinute si de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie in Decizia nr.14/18.02.2008, data in solutionarea unui recurs in interesul legii in aceeasi materie.
Celelalte considerente pe care reclamantii isi fundamenteaza cererea, considerente vizand existenta in speta a discriminarii, in raport de alti functionari publici, nu pot fi retinute de instanta in raport de cele deja expuse, mai mult decat atat, dreptul de acordare a tichetelor de masa si a tichetelor cadou, nu reprezinta un drept fundamental prevazut de Constitutie, ci un drept subiectiv, iar acordarea acestora este conditionata si de posibilitatea angajatorului de a suporta aceste costuri. Totodata, art.16 din Constitutie nu este incalcat, intrucat principiul egalitatii impune aplicarea aceluiasi regim juridic unor situatii identice, ceea ce nu se poate retine in situatia de fata.
Prin urmare, legea nu prevede in mod imperativ obligatia paratilor de a acorda aceste drepturi, fiind vorba de o norma dispozitiva, astfel incat pentru considerentele deja expuse mai sus, tribunalul a respins actiunea formulata de reclamanti.
Impotriva sentintei primei instante, au declarat recurs reclamantii Aczel Melinda Cecilia, Bocor Agnes Imola, Bordas Eniko, Bodoki Lorinzi maria Magdolna, Dalnoki Erno, Gyorbiro Istvan Csaba, Kanyadi Lenke, Komives Istvan, Murkuly Adel, Posea Csaba si Szabo Lenke, iar in dezvoltarea motivelor de recurs, se arata ca prima instanta, in pronuntarea hotararii, s-a bazat pe solutia angajatorului, care initial a refuzat sa plateasca aceste drepturi, insa ulterior a fost de cord, fiind intrunite conditiile art.1 din Legea nr.142/1998.
Recursul este nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului de fond raportat la sentinta atacata si la motivele de recurs invocate de recurenti , precum si din prisma dispozitiilor art. 304/1 Cod procedura civila , se constata ca prima instanta a retinut gresit situatia de fapt si de drept dedusa judecatii , pronuntand o sentinta nelegala si netemeinica.
Prima instanta a interpreta in mod corect dispozitiile art. 1 alin.1 din Legea 142/1998 privind tichetele de masa.
Conform acestor dispozitii legale , salariatii din cadrul societatilor comerciale , regiilor autonome si din sectorul bugetar , precum si din cadrul unitatilor cooperativiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca , denumite angajator , pot primi o alocatie individuala de hrana , sub forma tichetelor de masa suportata integral pe costuri de angajator.
Textul prevederilor legale mai sus aratate nu reglementeaza la modul imperativ acordarea tichetelor de masa , rezultand astfel ca acordarea acestora nu este o obligatie ci este lasata la latitudinea angajatorului care se raporteaza la limitele aprobarilor bugetare. In acest mod au fost interpretate dispozitiile Legii 142/1998 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 14 din 18.02.2008 pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii. Prin decizia pronuntata , Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca dispozitiile art. 1 alin.1 si 2 din Legea 142/1998 se interpreteaza in sensul ca alocatia individuala de hrana sub forma tichetelor de masa nu se poate acorda judecatorilor , procurorilor , personalului auxiliar de specialitate si functionarilor publici , iar pentru personalul contractual din cadrul instantelor si parchetelor aceste beneficii nu reprezinta un drept , ci o vocatie , ce se poate realiza doar in conditiile in care angajatorul are prevazute in buget sume cu aceasta destinatie si acordarea acestora a fost negociata prin contractele colective de munca.
Deci daca pentru personalul contractual , exista posibilitatea acordarii tichetelor de masa in cazul in care angajatorul are prevazut in buget sume cu aceasta destinatie si acordarea acestora a fost negociata prin contractul colectiv de munca , pentru functionarii publici tichetele de masa nu se acorda , neexistand o prevedere legala expresa in acest sens , aceste drepturi neputand fi negociate de catre aceasta categorie de personal.
Dezlegarea data problemelor de drept judecate de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin deciziile de solutionare a recursurilor in interesul legii este obligatorie pentru instante conform art. 329 alin.3 din Codul de procedura civila.
Fata de aceste considerente, Curtea a respins recursul reclamantilor, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art.304 Cod procedura civila pentru casarea sau modificarea sentintei atacate.
Decizia nr. 447/R/CA din 1 iulie 2008 – G.B.M.